ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5138/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Sălaj în data de 16 februarie 2012, reclamanta I.M.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii S., suspendarea executării

decizie de debit din 12 ianuarie 2012 și anularea deciziei din 24 mai 2011

revizuită în data de 4 ianuarie 2012 și menținerea în totalitate a

dispozițiilor deciziei din 24 mai 2011 - forma inițială.

Prin înscrisul depus

la 14 mai 2012, reclamanta I.M.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, privind și pe

pârâta Casa Județeană de Pensii S. a invocat excepția de nelegalitate a

Ordinului nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea

prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului

plătit din fonduri publice care contravine prevederilor: Legii nr. 284/2010

privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice și Legii

nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din

fonduri.

În motivarea excepției,

s-a arătat că prin abrogarea O.G. nr. 6/2007 au fost abrogate și treptele de salarizare,

respectiv întreg mecanismul de promovare în aceste trepte, în prezent încadrarea

personalului bugetar efectuându-se în temeiul Legii nr. 284/2010 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legii nr. 285/2010 privind

salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care fac referire

la grade și trepte profesionale, iar în ceea ce privește salarizarea la clase de

salarizare și coeficienți de ierarhizare, în respectivele legi neexistând o referire

la trepte de salarizare sau la mecanisme de trecere dintr-o treaptă inferioară de

salarizare la o treaptă de salarizare superioară.

Prin sentința nr. 633

din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, a admis excepția de nelegalitate invocată

de către reclamanta I.M.I. în contradictoriu cu intimații Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice și a constatat nelegalitatea

prevederilor art. III lit. B din Ordinul nr. 77/2011 privind aprobarea Normelor

Metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, respectiv "în

cazul funcționarilor publici nou încadrați sau promovați nivelul de salarizare în

plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate

în anul 2010".

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Ceea ce critică reclamanta

este teza potrivit căreia "În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau

promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător

treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010".

În baza acestui text din

Ordin a fost revizuită la data de 04 ianuarie 2012 decizia de promovare nr. 711

din 24 mai 2011.

Curtea a reținut ca fiind

corecte susținerile reclamantei referitoare la împrejurarea că Ordinul (textul criticat)

a fost emis în considerarea unui text de lege abrogat - art. 65 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, prin care a fost abrogată procedura avansării in treapta

de salarizare, precum și a art. 6 alin. (2) și alin. (3) din O.G. nr. 6/2007 privind

unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor

publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare

și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care

se acordă funcționarilor publici în anul 2007 - text de asemenea abrogate prin

pct. 13 al alin. (1) al art. 48, Cap. VI din Legea-Cadru nr. 330/2009, publicată

în M. Of. nr. 762/09.11.2009.

Curtea a apreciat că Ordinul

adaugă la Lege, ori potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 ordinele cu caracter

normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și

ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale

autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor,

a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. Potrivit art. 78 din Legea nr. 24/2000

ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la

cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot

conține soluții care să contravină prevederilor acestora.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâții, arătând, în esență,

că în mod greșit a reținut prima instanță că prevederile normative contestate sunt

nelegale, întrucât acestea nu fac decât să stabilească în concret, prin aplicarea

normelor de principiu prevăzute de lege, modalitatea de încadrare și reîncadrare

a personalului plătit din fondurile publice, precum și formula concretă de calcul

a salariilor și indemnizațiilor aferente.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

din C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele

care vor fi prezentate în continuare.

Obiectul excepției de

nelegalitate supuse analizei în cauza de față îl constituie dispozițiile pct. III

lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010,

aprobate prin Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis de ministrul muncii, familiei și

protecției sociale și ministrul finanțelor publice.

Potrivit acestor dispoziții

normative, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul

numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel,

precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea

se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea

publică în care acesta este încadrat. În mod similar se va proceda și pentru persoanele

care s-au aflat în concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum

și pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost

suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcția, clasa,

gradul, treapta de salarizare deținute anterior suspendării din funcție. În cazul

funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată

pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate

în anul 2010. Pentru funcționarii publici care se transferă în cursul anului 2011,

la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deținută anterior”.

Dispozițiile normative

contestate au fost emise în aplicarea și executarea prevederilor Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, conform prevederilor

art. 17 din acest act normativ „În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare

a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul

Finanțelor Publice vor elabora normele metodologice de aplicare a prezentei legi,

care vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale

și al ministrului finanțelor publice, care va stabili și formula concretă de calcul

al salariilor, indemnizațiilor și soldelor pentru anul 2011”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor aceluiași act normativ, „În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat

pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică

pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în

grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile

similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat” (art.

2) și „Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie

2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru,

în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată

la 31 decembrie 2010” (art. 4 alin. (3)).

În cadrul procedurii prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată

în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora acesta

a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative,

principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Argumentul invocat, atât

de către intimata-reclamantă cât și de către prima instanță, în favoarea tezei nelegalității

dispozițiilor normative contestate îl constituie împrejurarea că acestea fac referire

la treapta 3 de salarizare, fără ca Legea nr. 285/2010 să conțină o astfel de prevedere,

argumentul fiind, evident, greșit.

Astfel, din conținutul

prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, rezultă că legiuitorul a urmărit ca,

pentru anul 2011, salarizarea personalului nou-încadrat, precum și a celui promovat

în funcții sau în grade/trepte, salarizarea să se facă la un singur nivel de salarizare,

acela fiind cel în plată pentru funcții similare.

Prevederile art. 2 din

lege trebuie, însă, interpretate prin raportare la dispozițiile art. 4 alin. (3)

din aceeași lege, mai sus citate, cu care se coroborează și care fac trimitere în

mod expres la o salarizare având drept referință funcția, vechimea, gradul și treapta

avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, acestea reprezentând, deci,

„nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare”, la care se referă

art. 2.

Așadar, dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 285/2010 nu doar că nu exclud raportarea la trepte de salarizare

dar chiar o prevăd, stabilind că salarizarea, pentru personalul aflat în situațiile

menționate în ipoteza normei, se face la „nivelul de salarizare în plată pentru

funcțiile similare”, acest nivel fiind, conform art. 4 alin. (3) din aceeași lege,

cel „în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată

la 31 decembrie 2010”, nivel stabilit începând cu 1 ianuarie 2011, prin reîncadrarea

personalului plătit din fonduri publice.

Că astfel trebuie interpretate

prevederile legale în discuție rezultă și din dispozițiile cuprinse la pct. II

art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G.

nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată

prin Legea nr. 283/2011, unde se prevede în mod expres că „În cazul funcționarilor

publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile

similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.

Aceste dispoziții legale,

deși edictate ulterior emiterii prevederilor normative contestate în cauză, confirmă

în mod clar și neechivoc modul de interpretare coroborat al dispozițiilor art. 2

și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 și, implicit, legalitatea soluției reglementate

de dispozițiile pct. III lit. B din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor

acestei legii, ce fac obiectul excepției de nelegalitate.

Legiuitorul a menținut,

așadar, același criteriu de calcul al nivelului de salarizare pentru funcționarii

publici nou-încadrați sau promovați, inclusiv pentru anul 2012, acesta fiind cel

corespunzător treptei 3 de salarizare utilizată în anul 2010.

Or, prevederile pct. III

lit. B din Metodologia aprobată prin Ordinul comun nr. 42/77/2011, emis de ministrul

muncii, familiei și protecției sociale și ministrul finanțelor publice, realizează

tocmai punerea în aplicare a acestei reguli, instituită de legiuitor prin dispozițiile

art. 2 și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, pe care le respectă întocmai.

Față de cele arătate,

constatându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea

nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursurile

și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate,

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții Casa Județeană de Pensii S., Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale și Persoanelor Vârstnice și Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P.

a Județului S., împotriva sentinței nr. 633 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel

Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate invocată de I.M.I.

cu privire la dispozițiile pct. III lit. B din Ordinul comun nr. 42/77/2011 emis

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice

privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.

285/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie

2013.