ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2013

Prin Sentința penală nr. 138 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost recunoscută Sentința nr. 81/07 din 19 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid, prin care B.G.F.

a fost condamnat la două pedepse de 9 ani închisoare și la o pedeapsă de 2 ani închisoare, precum și la pedeapsa accesorie, constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 20 ani închisoare și Sentința nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray, prin care aceeași persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 13 ani închisoare, 2 ani închisoare, și două luni de amendă cu o cotă zilnică de șase euro și pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice și drept de sufragiu pe durata condamnării, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 15 ani închisoare.

S-a dispus transferarea condamnatului B.G.F. pentru continuarea executării pedepselor. S-a dedus deducerea din pedeapsă, a perioadei executate de la 22 noiembrie 2005 la zi. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care onorariul avocatului din oficiu de 320 RON va fi avansat din fondul Misterului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 noiembrie 2010 sub nr. 2955/2010, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, recunoașterea și punerea în executare a Sentinței nr. 81/07 pronunțată la 19 iulie 2007 de către Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid și respectiv a Sentinței nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray în procedura soluționării cererii de transferare a condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Prima instanță a reținut că prin Sentința nr. 81/07 pronunțată la 19 iulie 2007 de Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid cetățeanul român B.G.F. a fost condamnat la două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru 2 infracțiuni de viol prevăzute de art. 179 din C. pen. spaniol, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt cu violență prevăzută de art. 237 și 242.1 C. pen. spaniol și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, hotărârea rămânând definitivă la 24 iulie 2008. În fapt, s-a reținut că în dimineața zilei de 15 octombrie 2005 în jurul orelor 05 45 persoana condamnată împreună cu o altă persoană ce a rămas neidentificată au urmărit-o pe victima R.L.S.

până în dreptul locuinței sale, cei doi pătrunzând în curte împreună cu victima, folosind forța. În curtea imobilului victima a fost agresată fizic, fiind imobilizată și violată pe rând de persoana condamnată B.G.F. și cealaltă persoană. În timpul cât cealaltă persoană viola victima, B.G.F. a imobilizat-o. După comiterea faptei de viol, folosind agresiunea fizică cei doi i-au sustras victimei geanta. S-a constatat că în final, persoana condamnată B.G.F. are de executat o pedeapsă totală de 20 ani închisoare. Prin Sentința nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray persoana condamnată B.G.F. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru o infracțiune de viol prevăzută de art. 179 din C. pen.

spaniol, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt cu violență, prevăzută de art. 242.1 C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro pentru o infracțiune de leziune prevăzută de art. 617.1 din C. pen. spaniol și la pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice și drept de sufragiu pe durata condamnării, hotărârea rămânând definitivă la data de 4 decembrie 2007. Instanța de fond a constatat că în final, pentru aceste fapte, persoana condamnată are de executat 15 ani de închisoare. S-a reținut că în noaptea de 21 noiembrie 2005, persoana condamnată împreună cu o altă persoană ce a rămas neidentificată au abordat pe stradă pe victima B.C.Ș. și după ce au agresat-o fizic au târât-o în parcul din apropiere unde au imobilizat-o, iar persoana condamnată a violat-o.

Folosind violența fizică cei doi i-au sustras victimei geanta. Totodată, instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina condamnatului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de viol și 197 alin. (1) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) C. pen., pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani și de la 7 la 20 de ani. La data de 16 octombrie 2010 numitul B.G.F. și-a manifestat consimțământul în vederea transferării în România pentru continuarea executării pedepsei, astfel cum rezultă din declarația aflată la dosar.

Conform notei de lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid nr. 147/2007 rezultă că pedeapsa de 5505, din care se deduce arestul preventiv de la 22 noiembrie 2005 la 27 decembrie 2007, rămânând un rest de îndeplinit de 4739 zile a început să fie executată la data de 28 decembrie 2007 și se va considera executată la 17 decembrie 2020. Conform notei de lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid nr. 107/2008 rezultă că pedeapsa de 7300 de zile va începe să fie executată la data de 18 decembrie 2020 și se va considera executată la 12 decembrie 2040. Prin adresele înaintate de instanță în datele de 7 decembrie 2010 și 21 februarie 2011 s-a solicitat M.J.

prin direcția de resort obținerea unor relații de la autoritățile spaniole privind existența sau inexistența unei hotărâri de comasare a celor două sentințe. Conform răspunsurilor formulate de M.J., Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară la datele de 30 decembrie 2010 și respectiv 21 martie 2011, în sistemul de drept spaniol se aplică sistemul cumulului aritmetic, aplicat și în ceea ce privește cele două pedepse privind persoana condamnată B.G.F., astfel cum rezultă din documentele intitulate "Lichidarea condamnării" atașate la dosar. Instanța de fond, analizând ansamblul actelor depuse la dosar a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 și art. 141, din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Astfel, cetățeanul român B.G.F. a fost condamnat definitiv de către instanțele din Spania la pedepsele finale de 20 de ani închisoare și respectiv 15 ani de închisoare pentru săvârșirea de infracțiuni care au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) C. pen. De asemenea, persoana condamnată și-a manifestat consimțământul privind continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, iar perioada pe care acesta o mai are de executat este mai mare de 6 luni. Pentru toate considerentele expuse, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 149 din același act normativ, a recunoscut Sentința nr. 81/07 din data de 19 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid, prin care B.G.F.

a fost condamnat la două pedepse de 9 ani închisoare și la o pedeapsă de 2 ani închisoare, precum și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 20 ani închisoare și Sentința nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray, prin care aceeași persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 13 ani închisoare, 2 ani închisoare și două luni de amendă cu o cotă zilnică de șase euro și pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice și drept de sufragiu pe durata condamnării, rezultând conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 15 ani închisoare.

A dispus transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepselor, într-un penitenciar din România. În baza art. 146 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus perioada deja executată de condamnat sub forma arestului preventiv, de la data de 22 noiembrie 2005 la zi. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 320 RON urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, conform art. 189 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În motivarea recursului, s-a criticat hotărârea atacată pentru: omisiunea instanței de a recunoaște, alăturat pedeapsa de 15 ani închisoare dispusă prin Sentința nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray și a pedepsei de 30 de zile închisoare și nelegalitatea hotărârii prin care s-a stabilit în total pedeapsa de executat de 35 ani închisoare, deși față de pedepsele aplicate instanțele judiciare spaniole limitaseră pedeapsa la o rezultantă de 20 ani. Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat. Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârilor străine de condamnare și executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanța de recurs constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru transferarea persoanei condamnate: a) persoana condamnată B.G.F. este resortisant al statului de executare; b) hotărârile puse în executare au rămas definitive; c) la data primirii cererii de transferare, perioada pe care condamnatul o mai are de executat este mai mare de 6 luni; d) condamnatul și-a exprimat consimțământul într-un penitenciar din România; e) faptele comise de persoana condamnată B.G.F.

își au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) C. pen. f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că deși instanța de fond a reținut că Sentința nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray, viza pedeapsa închisorii de 13 ani, 2 ani închisoare și două luni de amendă cu o cotă zilnică de șase euro, precum și pedepse accesorii și s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa principală de 15 ani închisoare, din fișa de lichidare a condamnării (aflată la dosarul instanței de fond), rezultă însă că instanța spaniolă de executare dispusese pentru neplata amenzii impuse de 30 zile închisoare, zile ce au fost adăugate la pedeapsa inițial stabilită de 15 ani închisoare, astfel încât urma să execute în total 5505 zile și nu doar 15 ani, cum greșit a stabilit instanța de fond.

De asemenea, instanța de recurs constată că instanța de fond, în mod greșit a dispus recunoașterea a două hotărâri de condamnare emise de autoritățile spaniole, cu consecința stabilirii a două pedepse principale care însumează 35 ani închisoare deși durata pedepsei era incompatibilă cu legislația română - ce prevede o pedeapsă principală de 30 ani și prin urmare ar fi fost aplicabile dispozițiile referitoare la conversiunea condamnării. Din examinarea actelor dosarului se constată că în cursul soluționării cauzei, instanța de fond a dispus obținerea de la autoritățile judiciare spaniole, prin intermediul Ministerului Justiției, relații cu privire la dispozițiile legale aplicabile în cazul concursului de infracțiuni în C. pen.

spaniol, însă până la soluționarea cauzei aceste relații nu au fost furnizate, Ministerul Justiției precizând doar că în sistemul de drept spaniol se aplică sistemul cumulului aritmetic. Ulterior pronunțării hotărârii s-a depus la dosar - tot prin intermediul Ministerului Justiției - punctul de vedere al autorităților judiciare spaniole formulat în sensul că s-a făcut aplicarea art. 76 C. proc. pen. spaniol ce conferă posibilitatea limitării duratei maxime de executare a pedepsei aplicate unei persoane, chiar în procese diferite, consecința fiind că persoana condamnată are de executat în total o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare (7300 zile) precum și pedepsele accesorii a interzicerii dreptului de vot și a suspendării oricărei sarcini publice, având corespondent în legea română în art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

și nu 35 ani și pedepsele accesorii astfel cum rezultă din documentele transmise inițial de autoritățile spaniole (în acest sens fiind Hotărârea nr. 107/2008 din 12 martie 2010 pronunțată de Audencia Provincial din Madrid - Secția 7 și fișa privind lichidarea condamnărilor cumulate - înscrisuri traduse și în limba română). Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 137 din Legea nr. 302/2004 republicată: (1) Executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române. (2) Hotărârile penale străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele române. (4) Amnistia și grațierea pot fi acordate atât de statul străin, cât și de statul român.

Din documentația trimisă de autoritățile judiciare spaniole rezultă că persoana transferabilă B.G.F. a fost condamnat: - prin Sentința nr. 81/07 pronunțată la 19 iulie 2007 de Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru 2 infracțiuni de viol prevăzute de art. 179 din C. pen. spaniol, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt cu violență prevăzută de art. 237 și 242.1 C. pen. spaniol și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, hotărârea rămânând definitivă la 24 iulie 2008. - prin Sentința nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray persoana la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru o infracțiune de viol prevăzută de art. 179 din C. pen.

spaniol, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt cu violență, prevăzută de art. 242.1 C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro pentru o infracțiune de leziune prevăzută de art. 617.1 din C. pen.

spaniol, și la pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice și drept de sufragiu pe durata condamnării, hotărârea rămânând definitivă la data de 4 decembrie 2007. Conform notei de lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid nr. 147/2007 rezultă că pedeapsa de 5505, din care se deduce arestul preventiv de la 22 noiembrie 2005 la 27 decembrie 2007, rămânând un rest de îndeplinit de 4739 zile a început să fie executată la data de 28 decembrie 2007 și se va considera executată la 17 decembrie 2020. Conform notei de lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid nr. 107/2008 rezultă că pedeapsa de 7300 de zile va începe să fie executată la data de 18 decembrie 2020 și se va considera executată la 12 decembrie 2040. Potrivit art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, continuarea executării, în cazul în care Statul Român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

Din relațiile comunicate de autoritățile judiciare spaniole (depuse la dosarul cauzei prin intermediul Ministerului Justiție); în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate condamnatului B.G.F. prin sentințele mai sus evocate, rezultă că s-a făcut aplicarea art. 76 C. proc. pen. spaniol ce conferă posibilitatea limitării duratei maxime de executare a pedepsei aplicate unei persoane, chiar în procese diferite, consecința fiind că persoana condamnată are de executat în total o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare (7300 zile), precum și pedepsele accesorii a interzicerii dreptului de vot și a suspendării oricărei sarcini publice, având corespondent în legea română în art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând. în fond, va constata că în urma recunoașterii sentințelor nr. 81/07 din 19 iulie 2007 a Tribunalului de Instrucție Nr. 21 din Madrid și nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție Nr. 2 din Arganda Del Ray persoana transferabilă B.G.F. va executa pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare (7300 zile) precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă B.G.F. Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond constată că în urma recunoașterii sentințelor nr. 81/07 din 19 iulie 2007 a Tribunalului de Instrucție Nr. 21 din Madrid și nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție Nr. 2 din Arganda Del Ray persoana transferabilă B.G.F. va executa pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare (7300 zile) precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Procesat de GGC - N