ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Prin Sentința penală nr. 138 din 24 martie
2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost recunoscută Sentința
nr. 81/07 din 19 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 21 din
Madrid, prin care B.G.F. a fost condamnat la două pedepse de 9 ani închisoare
și la o pedeapsă de 2 ani închisoare, precum și la pedeapsa accesorie, constând
în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării pedepsei, rezultând
conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 20 ani închisoare și
Sentința nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție
nr. 2 din Arganda Del Ray, prin care aceeași persoană a fost condamnată la
pedeapsa închisorii de 13 ani închisoare, 2 ani închisoare, și două luni de
amendă cu o cotă zilnică de șase euro și pedeapsa accesorie a suspendării
oricărei sarcini publice și drept de sufragiu pe durata condamnării, rezultând
conform notei de lichidare, pedeapsa principală de 15 ani închisoare.
S-a dispus
transferarea condamnatului B.G.F. pentru continuarea executării pedepselor.
S-a dedus deducerea
din pedeapsă, a perioadei executate de la 22 noiembrie 2005 la zi.
Cheltuielile
judiciare au rămas în sarcina statului, din care onorariul avocatului din
oficiu de 320 RON va fi avansat din fondul Misterului Justiției.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea
formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe
rolul acestei instanțe la data de 16 noiembrie 2010 sub nr. 2955/2010, s-a
solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (4) din Legea nr. 302/2004,
recunoașterea și punerea în executare a Sentinței nr. 81/07 pronunțată la 19
iulie 2007 de către Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid și respectiv a
Sentinței nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucție
nr. 2 din Arganda Del Ray în procedura soluționării cererii de transferare a
condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării
pedepsei.
Prima instanță a
reținut că prin Sentința nr. 81/07 pronunțată la 19 iulie 2007 de Tribunalul de
Instrucție nr. 21 din Madrid cetățeanul român B.G.F. a fost condamnat la două
pedepse de câte 9 ani închisoare pentru 2 infracțiuni de viol prevăzute de art.
179 din C. pen. spaniol, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt cu
violență prevăzută de art. 237 și 242.1 C. pen. spaniol și la pedeapsa
accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării
pedepsei, hotărârea rămânând definitivă la 24 iulie 2008.
În fapt, s-a reținut
că în dimineața zilei de 15 octombrie 2005 în jurul orelor 05
45
persoana condamnată împreună cu o altă persoană ce a rămas neidentificată au
urmărit-o pe victima R.L.S. până în dreptul locuinței sale, cei doi pătrunzând
în curte împreună cu victima, folosind forța. În curtea imobilului victima a
fost agresată fizic, fiind imobilizată și violată pe rând de persoana
condamnată B.G.F. și cealaltă persoană. În timpul cât cealaltă persoană viola
victima, B.G.F. a imobilizat-o.
După comiterea faptei
de viol, folosind agresiunea fizică cei doi i-au sustras victimei geanta.
S-a constatat că în
final, persoana condamnată B.G.F. are de executat o pedeapsă totală de 20 ani
închisoare.
Prin Sentința nr.
119/07 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucție nr. 2 din Arganda Del
Ray persoana condamnată B.G.F. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani
închisoare pentru o infracțiune de viol prevăzută de art. 179 din C. pen.
spaniol, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt cu violență, prevăzută
de art. 242.1 C. pen. spaniol și la o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă
zilnică de 6 euro pentru o infracțiune de leziune prevăzută de art. 617.1 din
C. pen. spaniol și la pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice
și drept de sufragiu pe durata condamnării, hotărârea rămânând definitivă la
data de 4 decembrie 2007.
Instanța de fond a
constatat că în final, pentru aceste fapte, persoana condamnată are de executat
15 ani de închisoare.
S-a reținut că în
noaptea de 21 noiembrie 2005, persoana condamnată împreună cu o altă persoană ce
a rămas neidentificată au abordat pe stradă pe victima B.C.Ș. și după ce au
agresat-o fizic au târât-o în parcul din apropiere unde au imobilizat-o, iar
persoana condamnată a violat-o. Folosind violența fizică cei doi i-au sustras
victimei geanta.
Totodată, instanța de
fond a constatat că faptele reținute în sarcina condamnatului au corespondent
în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor
de viol și 197 alin. (1) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
)
C. pen., pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani și de la 7 la 20 de ani.
La data de 16
octombrie 2010 numitul B.G.F. și-a manifestat consimțământul în vederea
transferării în România pentru continuarea executării pedepsei, astfel cum
rezultă din declarația aflată la dosar.
Conform notei de
lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid
nr. 147/2007 rezultă că pedeapsa de 5505, din care se deduce arestul preventiv
de la 22 noiembrie 2005 la 27 decembrie 2007, rămânând un rest de îndeplinit de
4739 zile a început să fie executată la data de 28 decembrie 2007 și se va
considera executată la 17 decembrie 2020.
Conform notei de
lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid
nr. 107/2008 rezultă că pedeapsa de 7300 de zile va începe să fie executată la
data de 18 decembrie 2020 și se va considera executată la 12 decembrie 2040.
Prin adresele
înaintate de instanță în datele de 7 decembrie 2010 și 21 februarie 2011 s-a
solicitat M.J. prin direcția de resort obținerea unor relații de la
autoritățile spaniole privind existența sau inexistența unei hotărâri de
comasare a celor două sentințe.
Conform răspunsurilor
formulate de M.J., Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară la
datele de 30 decembrie 2010 și respectiv 21 martie 2011, în sistemul de drept
spaniol se aplică sistemul cumulului aritmetic, aplicat și în ceea ce privește
cele două pedepse privind persoana condamnată B.G.F., astfel cum rezultă din
documentele intitulate "Lichidarea condamnării" atașate la dosar.
Instanța de fond,
analizând ansamblul actelor depuse la dosar a constatat îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 129 și art. 141, din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea
judiciară internațională în materie penală.
Astfel, cetățeanul
român B.G.F. a fost condamnat definitiv de către instanțele din Spania la
pedepsele finale de 20 de ani închisoare și respectiv 15 ani de închisoare
pentru săvârșirea de infracțiuni care au corespondent în legislația română,
realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin.
(1) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) C.
pen.
De asemenea, persoana
condamnată și-a manifestat consimțământul privind continuarea executării
pedepsei într-un penitenciar din România, iar perioada pe care acesta o mai are
de executat este mai mare de 6 luni.
Pentru toate
considerentele expuse, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 149 din același act normativ, a
recunoscut Sentința nr. 81/07 din data de 19 iulie 2007 pronunțată de
Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid, prin care B.G.F. a fost condamnat
la două pedepse de 9 ani închisoare și la o pedeapsă de 2 ani închisoare,
precum și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe
toată durata executării pedepsei, rezultând conform notei de lichidare,
pedeapsa principală de 20 ani închisoare și Sentința nr. 119/07 din data de 6
noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr. 2 din Arganda Del
Ray, prin care aceeași persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 13
ani închisoare, 2 ani închisoare și două luni de amendă cu o cotă zilnică de
șase euro și pedeapsa accesorie a suspendării oricărei sarcini publice și drept
de sufragiu pe durata condamnării, rezultând conform notei de lichidare,
pedeapsa principală de 15 ani închisoare.
A dispus transferarea
condamnatului pentru continuarea executării pedepselor, într-un penitenciar din
România.
În baza art. 146
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus perioada deja executată de
condamnat sub forma arestului preventiv, de la data de 22 noiembrie 2005 la zi.
Cheltuielile
judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de
320 RON urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, conform art.
189 alin. (1) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
împotriva Sentinței penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală.
În motivarea
recursului, s-a criticat hotărârea atacată pentru: omisiunea instanței de a
recunoaște, alăturat pedeapsa de 15 ani închisoare dispusă prin Sentința nr.
119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de Instrucție nr.
2 din Arganda Del Ray și a pedepsei de 30 de zile închisoare și nelegalitatea
hotărârii prin care s-a stabilit în total pedeapsa de executat de 35 ani
închisoare, deși față de pedepsele aplicate instanțele judiciare spaniole limitaseră
pedeapsa la o rezultantă de 20 ani.
Examinând hotărârea
atacată, atât prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
recursul este fondat.
Verificând
îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârilor
străine de condamnare și executarea pedepsei într-un penitenciar din România,
instanța de recurs constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru
transferarea persoanei condamnate:
a) persoana
condamnată B.G.F. este resortisant al statului de executare;
b) hotărârile puse în
executare au rămas definitive;
c) la data primirii
cererii de transferare, perioada pe care condamnatul o mai are de executat este
mai mare de 6 luni;
d) condamnatul și-a
exprimat consimțământul într-un penitenciar din România;
e) faptele comise de
persoana condamnată B.G.F. își au corespondent în legislația română, realizând
conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (1) C.
pen. și art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) C. pen.
f) statul de
condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei
transferări.
Din examinarea
actelor dosarului, Înalta Curte constată că deși instanța de fond a reținut că
Sentința nr. 119/07 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de
Instrucție nr. 2 din Arganda Del Ray, viza pedeapsa închisorii de 13 ani, 2 ani
închisoare și două luni de amendă cu o cotă zilnică de șase euro, precum și
pedepse accesorii și s-a stabilit ca persoana condamnată să execute pedeapsa
principală de 15 ani închisoare, din fișa de lichidare a condamnării (aflată la
dosarul instanței de fond), rezultă însă că instanța spaniolă de executare
dispusese pentru neplata amenzii impuse de 30 zile închisoare, zile ce au fost
adăugate la pedeapsa inițial stabilită de 15 ani închisoare, astfel încât urma
să execute în total 5505 zile și nu doar 15 ani, cum greșit a stabilit instanța
de fond.
De asemenea, instanța
de recurs constată că instanța de fond, în mod greșit a dispus recunoașterea a
două hotărâri de condamnare emise de autoritățile spaniole, cu consecința
stabilirii a două pedepse principale care însumează 35 ani închisoare deși
durata pedepsei era incompatibilă cu legislația română - ce prevede o pedeapsă
principală de 30 ani și prin urmare ar fi fost aplicabile dispozițiile
referitoare la conversiunea condamnării.
Din examinarea
actelor dosarului se constată că în cursul soluționării cauzei, instanța de
fond a dispus obținerea de la autoritățile judiciare spaniole, prin intermediul
Ministerului Justiției, relații cu privire la dispozițiile legale aplicabile în
cazul concursului de infracțiuni în C. pen. spaniol, însă până la soluționarea
cauzei aceste relații nu au fost furnizate, Ministerul Justiției precizând doar
că în sistemul de drept spaniol se aplică sistemul cumulului aritmetic.
Ulterior pronunțării
hotărârii s-a depus la dosar - tot prin intermediul Ministerului Justiției -
punctul de vedere al autorităților judiciare spaniole formulat în sensul că s-a
făcut aplicarea art. 76 C. proc. pen. spaniol ce conferă posibilitatea
limitării duratei maxime de executare a pedepsei aplicate unei persoane, chiar
în procese diferite, consecința fiind că persoana condamnată are de executat în
total o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare (7300 zile) precum și
pedepsele accesorii a interzicerii dreptului de vot și a suspendării oricărei
sarcini publice, având corespondent în legea română în art. 71-64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) din C. pen. și nu 35 ani și pedepsele accesorii astfel cum
rezultă din documentele transmise inițial de autoritățile spaniole (în acest
sens fiind Hotărârea nr. 107/2008 din 12 martie 2010 pronunțată de Audencia
Provincial din Madrid - Secția 7 și fișa privind lichidarea condamnărilor
cumulate - înscrisuri traduse și în limba română).
Înalta Curte reține
că, potrivit prevederilor art. 137 din Legea nr. 302/2004 republicată:
(1) Executarea unei
hotărâri penale străine are loc potrivit legii române.
(2) Hotărârile penale
străine recunoscute și executate în România produc aceleași efecte ca și
hotărârile pronunțate de instanțele române.
(4) Amnistia și
grațierea pot fi acordate atât de statul străin, cât și de statul român.
Din documentația
trimisă de autoritățile judiciare spaniole rezultă că persoana transferabilă
B.G.F. a fost condamnat:
- prin Sentința nr.
81/07 pronunțată la 19 iulie 2007 de Tribunalul de Instrucție nr. 21 din Madrid
două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru 2 infracțiuni de viol prevăzute de
art. 179 din C. pen. spaniol, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru furt cu
violență prevăzută de art. 237 și 242.1 C. pen. spaniol și la pedeapsa
accesorie constând în interzicerea dreptului la vot pe toată durata executării
pedepsei, hotărârea rămânând definitivă la 24 iulie 2008.
- prin Sentința nr.
119/07 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului de Instrucție nr. 2 din Arganda Del
Ray persoana la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru o infracțiune de viol
prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, la 2 ani închisoare pentru
infracțiunea de furt cu violență, prevăzută de art. 242.1 C. pen. spaniol și la
o pedeapsă de 2 luni amendă cu o cotă zilnică de 6 euro pentru o infracțiune de
leziune prevăzută de art. 617.1 din C. pen. spaniol, și la pedeapsa accesorie a
suspendării oricărei sarcini publice și drept de sufragiu pe durata
condamnării, hotărârea rămânând definitivă la data de 4 decembrie 2007.
Conform notei de
lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid
nr. 147/2007 rezultă că pedeapsa de 5505, din care se deduce arestul preventiv
de la 22 noiembrie 2005 la 27 decembrie 2007, rămânând un rest de îndeplinit de
4739 zile a început să fie executată la data de 28 decembrie 2007 și se va
considera executată la 17 decembrie 2020.
Conform notei de
lichidare a condamnării emisă de Secțiunea 7 a Audienței Provinciale din Madrid
nr. 107/2008 rezultă că pedeapsa de 7300 de zile va începe să fie executată la
data de 18 decembrie 2020 și se va considera executată la 12 decembrie 2040.
Potrivit art. 158 din
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală, continuarea executării, în cazul în care Statul Român optează pentru
continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să
respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.
Din relațiile
comunicate de autoritățile judiciare spaniole (depuse la dosarul cauzei prin
intermediul Ministerului Justiție); în ceea ce privește cuantumul pedepselor
aplicate condamnatului B.G.F. prin sentințele mai sus evocate, rezultă că s-a
făcut aplicarea art. 76 C. proc. pen. spaniol ce conferă posibilitatea
limitării duratei maxime de executare a pedepsei aplicate unei persoane, chiar
în procese diferite, consecința fiind că persoana condamnată are de executat în
total o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare (7300 zile), precum și
pedepsele accesorii a interzicerii dreptului de vot și a suspendării oricărei
sarcini publice, având corespondent în legea română în art. 71-64 lit. a) teza
a II-a și lit. b) C. pen.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C.
proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București împotriva Sentinței penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală.
Va casa în parte
sentința penală atacată și rejudecând. în fond, va constata că în urma
recunoașterii sentințelor nr. 81/07 din 19 iulie 2007 a Tribunalului de
Instrucție Nr. 21 din Madrid și nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de
Tribunalul de Instrucție Nr. 2 din Arganda Del Ray persoana transferabilă
B.G.F. va executa pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare (7300 zile)
precum și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței
penale nr. 138 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă B.G.F.
Casează în parte
sentința penală atacată și rejudecând în fond constată că în urma recunoașterii
sentințelor nr. 81/07 din 19 iulie 2007 a Tribunalului de Instrucție Nr. 21 din
Madrid și nr. 119/07 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul de
Instrucție Nr. 2 din Arganda Del Ray persoana transferabilă B.G.F. va executa
pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare (7300 zile) precum și interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., ca pedeapsă accesorie.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Procesat de GGC - N