ÎCCJ, decizie (scj.ro #82469)

Daune morale. Prejudiciu provocat prin suferințe de natură psihică. Cerere de exceptare de la plata unei cauțiuni Cuprinsul pe materii : Drept civil. Obligații rezultând din cauzare de prejudicii. Răspunderea civilă delictuală. Răspunderea pentru suferința psihică. Daune morale. Cauțiune Index alfabetic : Drept civil - Delict civil - Răspundere civilă - Despăgubire - Daune morale - Cauțiune C. civ., art. 998 O.U.G. nr. 53/2000 Numai pentru cererile privind repararea prejudiciilor produse printr-o atingere adusă onoarei, demnității sau reputației, vieții intime, familiale sau private ori a dreptului la imagine a unei persoane, legea (O.U.G. nr. 53/2000) a stabilit condiția plății unei cauțiuni în cuantum de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate, nu și pentru prejudiciile derivând din provocarea unor suferințe psihice.

Î.C.C.J, secția civilă nr.3784 din 19 mai 2004 La data de 22 august 2000 reclamantul R.R. a chemat în judecată pe pârâții C.N. – C.F.R. – Regionala Căi Ferate București și Ministerul Administrației și Internelor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați, în solidar, la plata sumei de 200.000 USD, echivalent în lei la data executării obligației. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la 9 august 2000, și-a condus familia (mama și fetița minoră, în vârstă de 3 ani) la Gara de Nord, la trenul rapid București – Cluj. Cu puțin timp înainte de plecarea trenului, o bandă de rău făcători a atacat mai multe vagoane, printre care și cel în care se aflau membrii familiei sale.

În urma acestei împrejurări, a arătat reclamantul, atât el cât și ceilalți membri ai familiei sale, inclusiv și mai ales fetița în vârstă de 3 ani, au suferit o traumă psihică, ce le-a afectat viața profesională și personală. Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 835 din 5 decembrie 2000, a anulat acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, având în vedere pretențiile pentru daunele morale, s-a pus în vedere reclamantului să plătească o cauțiune și cum acesta nu a depus-o la două termene consecutive, deși i s-a pus în vedere acest aspect, acțiunea a fost anulată. Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 464 din 1 octombrie 2001, a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul. Recursul este fondat. Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 53 din 19 mai 2000, în vigoare la data introducerii acțiunii (22 august 2000), cel care, considerându-se prejudiciat printr-o atingere adusă onoarei, demnității sau reputației sale, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine, formulează cerere la instanța civilă referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daune morale, trebuie să depună o cauțiune de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate.

În speță, instanțele au confundat prejudiciile constând în atingerea adusă onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, cu alte categorii de prejudicii, ce în cauză se reclamă a fi reparate și care privesc atingerea altor drepturi personale nepatrimoniale și constau în suferințele de natură psihică determinate de un pretins eveniment produs pe calea ferată în timpul derulării (executării) unui contract de transport public. Întrucât numai pentru repararea prejudiciilor din prima categorie (ce privesc onoarea, demnitatea, reputația, viața intimă, familială sau privată a persoanei) legea a stabilit condițiunea plății unei cauțiuni în cuantum de 5% din valoarea despăgubirilor solicitate, în mod greșit instanțele au stabilit în sarcina reclamantului o atare obligație.

Drept urmare, a fost admis recursul, s-au casat hotărârile și a fost trimisă cauza spre rejudecare la tribunal.