ÎCCJ, decizie (scj.ro #85489)

Expertiză criminalistică. Acțiune în anularea raportului de expertiză Raportul de expertiză nu este act administrativ atacabil în baza art.1 din Legea nr.29/1990 ci este un mijloc de probă, conform art.201-214 C.proc.civ., care poate fi cenzurat de instanța de judecată în cadrul procesului în care a fost administrată proba sau poate constitui motiv de apel sau recurs, cu privire la soluția pronunțată în procesul în care a fost încuviințată . Secția de contencios administrativ – decizia nr.2791 din 1 octombrie 2002 Reclamantul M.N. a chemat în judecată Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, precum și pe pârâții A.F. și M.C. pentru ca instanța să dispună anularea expertizelor efectuate în litigiile pe care le-a avut pe rolul instanțelor și în baza cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești greșite.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că expertul M.C. a executat mai multe expertize „false” în sensul că nu avea dreptul să fie numit expert deoarece a fost recuzat de el și că același expert a avut „legături” cu partea potrivnică din proces. Curtea de Apel Craiova – Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.823/2001, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că expertizele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul susținând că în mod greșit instanța i-a respins acțiunea fără a avea în vedere dispozițiile art.3 C.proc.civ. și art.1 din Legea nr.29/1990, expertizele efectuate prejudiciindu-l grav în drepturile sale.

Recursul nu este fondat. Ceea ce solicită recurentul-reclamant, respectiv anularea unor expertize judiciare, nu poate constitui obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ, deoarece „expertiza” nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art.1 din Legea nr.29/1990, ci un mijloc de probațiune reglementat ca atare prin dispozițiile art.201-214 C.proc.civ. Ca mijloc de probațiune, expertiza nu poate fi cenzurată decât de instanța de judecată în cadrul procesului în care a fost administrată ca probă. În același sens, nemulțumirile unei părți, în legătură cu concluzia unei expertize administrată ca probă, pot constitui eventuale motive de apel sau recurs cu privire la soluția pronunțată în procesul în care a fost încuviințată.

În consecință, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă. Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.