ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelurilor de față,

examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 220 din 7 mai 2014, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus următoarele:

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:

În baza art. 250 alin. (3) C.pen. din anul 1969 a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă.

În baza art. 266 alin. (2) C.pen. din anul 1969 a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă.

În baza art. 65 C. pen. din anul 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c). C.pen. din anul 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din anul 1969, a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul D.N. să execute pedeapsa principală de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de ar.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din anul 1969.

În baza art. 71 C. pen. din anul 1969 a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c)

în baza art. 86 C. pen. din anul 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei

de 2 ani închisoare aplicate inculpatului D.N. sub

supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86

C. pen. din anul 1969.

S-a dispus, în baza art. 86

C. pen. din anul 1969 că pe durata termenului de încercare inculpatul D.N. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în prima zi de joi a fiecărui trimestru la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Curții de Apel București, secția I penală;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

A atras atenția inculpatului D.N. asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. din anul 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din anul 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

II. În baza art. 266 alin. (2) C. pen. din anul 1969 a condamnat pe inculpatul B.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă.

În baza art. 65 C. pen. din anul 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen. din anul 1969 pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. din anul 1969 a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen. din anul 1969.

În baza art. 81 C. pen. din anul 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B.C., pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. din anul 1969.

A atras atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din anul 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din anul 1969 s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

III. În

baza art. 250 alin. (3) C. pen. din anul 1969 a condamnat pe inculpatul I.A.R. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de purtare abuzivă.

A constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul I.A.R. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 4 din data de 22 martie 2012 a Tribunalului Ilfov, definitivă prin neapelare la data de 03 aprilie 2012 și Sentința penală nr. 664 din data de 01 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2302 din data de 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 85 C. pen. din anul 1969 a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 4 din data de 22 martie 2012 a Tribunalului Ilfov, definitivă prin neapelare la data de 03 aprilie 2012 și Sentința penală nr. 664 din data de 01 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2302 din data de 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din anul 1969, a contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de ar.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din anul 1969 aplicate prin Sentința penală nr. 4 din data de 22 martie 2012 a Tribunalului Ilfov, definitivă prin neapelare la data de 03 aprilie 2012 și pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 664 din data de 01 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2302 din data de 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul I.A.R. să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de ar.64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din anul 1969.

În baza art. 86

C. pen. din anul 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului I.A.R. sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

C. pen. din anul 1969, termen calculat de la data de 03 aprilie 2012 .

În baza art. 86 C. pen. din anul 1969 s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul I.A.R. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în prima zi de miercuri a fiecărui trimestru la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Curții de Apel București,secția I penală;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

A atras atenția inculpatului I.A.R. asupra dispozițiilor art. 86

C. pen. din anul 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din anul 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului I.A.R. timpul reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2012 la data de 22 martie 2012.

În baza art. 397 C. pen. p., art. 19 alin. (1) C. pen. p. și art. 25 C. pen. p a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență Elias și a obligat, în solidar, pe inculpații D.N. și B.C. la plata către această parte civilă a sumei de 405,41 lei.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă T.M. și a obligat, în solidar, pe

inculpații D.N. și I.A.R. la plata către această parte civilă a sumei de 5000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.F. și a obligat, în solidar, pe inculpații D.N. și B.C. la plata către această parte civilă a sumei de 5000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul D.N. la plata sumei de 3000 lei și pe fiecare dintre inculpații B.C. și I.A.R. la plata sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatul I.A.R., în cuantum de 325 lei ( dintre care 25 lei pentru avocat S.T. și 300 lei pentru avocat P.I.), au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 931/ P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- D.N.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă și arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. din anul 1969 și art. 266 alin. (2) C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din anul 1969;

- I.A.R.,

pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. din anul 1969 și,

- B.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. din anul 1969.

În fapt, s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 22/23 ianuarie 2010, inculpații D.N., subinspector de poliție și I.A.R., agent principal de poliție, în timp ce se aflau la sediul Poliției Orașului Buftea în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au lovit pe numitul T.M., atât cu pumnii și picioarele, cât și cu o bâtă, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 8 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico - legal din data de 25 ianuarie 2010.

De asemenea, în data de 24 februarie 2010, inculpații D.N., subinspector de poliție și B.C., agent principal de poliție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu de organe de cercetare penală din cadrul Poliției Orașului Buftea, au întrebuințat violențe împotriva numitului A.F. în vederea obținerii de declarații, cu ocazia cercetării acestuia din urmă în dosarul nr. 1191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, cauzându-i leziuni

traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico - legal din data de 25 februarie 2010.

S-a reținut că actul de sesizare a instanței are la bază următoarele mijloace de probă: declarație olografa parte civilă T.M. din data de 4 februarie 2010; declarație olografă parte civilă T.M. din data de 24 iunie 2010; declarație olografă parte civilă T.M. din data de 14 aprilie 2011; certificat medico - legal din data de 25 ianuarie 2010 privind partea civilă T.M. întocmit de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov - Serviciul de Medicină Legală (filele 19- 32); nota medicală a Spitalului Clinic de Urgență București din 23 ianuarie 2010 privind partea civilă T.M.; copie registru Gardă Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgență București din 23 ianuarie 2010 privind partea civilă T.M.; copie registru Gardă UPU a Spitalului Clinic de Urgență București din 23 ianuarie 2010 privind partea civilă T.M.; fișa de prezentare Unitate Primire Urgențe din 25 ianuarie 2010 întocmită de Spitalul Clinic "Prof. Dr. Bagdasar Arseni" București privind partea civilă T.M. (filele 43- 44); solicitare examen CT din data de 25 ianuarie 2010 înregistrată la Spitalul Clinic "Prof. Dr. Bagdasar Arseni" București a numitului T.M. și fișa de consultație; declarație olografa parte civilă A.F. din data de 24 iunie 2010; declarație olografă parte civilă A.F. din data de 24 noiembrie 2010; cerere constituire parte civilă A.F. din data de 22 septembrie 2011; declarație parte civilă A.F. din data de 24 noiembrie 2010; certificat medico - legal din data de 25 februarie 2010 privind partea civilă A.F. întocmit de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov - Serviciul de Medicină Legală; adeverință medicală din data de 24 februarie 2010 privind partea civilă A.F. eliberată de Spitalul Universitar de Urgență Elias; fișa de prezentare Unitate Primire Urgențe din data de 24 februarie 2010 întocmită de Spitalul Universitar de Urgență Elias; rezultat investigație Radiologie - Spitalul Universitar de Urgență Elias din 24 februarie 2010 ora 15.56 privind pe A.F.; fișă de urgență prespitalicească paramedic din data de 24 ianuarie 2010 SMURD București; cerere de constituire parte civilă din data de 25 martie 2011 Spitalul Universitar de Urgență Elias și cerere de constituire parte civilă din data de 26 august 2011 Spitalul Universitar de Urgență Elias cu anexa cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate A.F.; declarație din data de 28 aprilie 2011 a învinuitului D.N.; declarație din data de 14 decembrie 2010 a învinuitului D.N.; declarație olografa din data de 28 aprilie 2011 a învinuitului D.N.; declarație olografa din data de 14 decembrie 2010 a învinuitului D.N.; declarație olografa din data de 23 august 2010 a învinuitului D.N.; declarație din data de 29 aprilie 2011 a învinuitului I.A.R.; declarație din data de 17 februarie 2011, dată în calitate de martor,

învinuitului I.A.R.; declarație olografa din data de 29 aprilie 2011 a învinuitului I.A.R.; declarație olografa din data de 18 august 2010 a învinuitului I.A.R. (fila 96); declarație din data de 8 decembrie 2010 a învinuitului B.C.; declarație olografa din data de 8 decembrie 2010 a învinuitului B.C.; declarație olografa din data de 23 august 2010 a învinuitului B.C.; declarație din data de 8 decembrie 2010 a învinuitului N.A.V.; declarație din data de 17 noiembrie 2011 a învinuitului N.A.V.; declarație olografa din data de 8 decembrie 2010 a învinuitului N.A.V.; declarație olografa din data de 18 august 2010 a învinuitului N.A.V.; declarație martor B.M.S. din data de 14 aprilie 2011; declarație olografă din data de 24 iunie 2010 a martorului B.M.; declarație martor T.V. din data de 4 mai 2011; declarație olografa din data de 5 iulie 2010 a martorei T.V.; declarație martor S.G.B. din data de 4 mai 2011; declarație olografa din data de 7 iulie 2010 a martorului S.G.B.; declarație martor V.C. din data de 19 iulie 2011; declarație martor G.I. din data de 17 iunie 2011; declarație olografa din data de 7 iulie 2010 a martorului G.I.; declarație martor M.D. din data de 12 august 2011; declarație martor P.Ș.C.D. din data de 13 mai 2011 (filele 140-141); declarație martor B.F. din data de 11 mai 2011; declarație martor R.Ș.A. din data de 12 mai 2011 (filele 144-145); declarație martor C.B.T. din data de 11 mai 2011; declarație martor S.C.I.A. din data de 20 aprilie 2011; declarație martor Ț.M.V. din data de 20 aprilie 2011; declarație martor B.D.M: din data de 20 aprilie 2011; declarație martor C.C. din data de 20 aprilie 2011; declarație martor M.M. din data de 27 aprilie 2011; declarație martor B.V.L. din data de 27 aprilie 2011; declarație martor B.A. din data de 19 iulie 2011; declarație martor M.R.C. din data de 6 mai 2011; declarație martor D.F. din data de 6 mai 2011; declarație martor C.R.C. din data de 5 mai 2011; declarație martor Ș.I. din data de 5 mai 2011; declarație martor Dinu Mircea din data de 17 noiembrie 2010; declarație martor D.V. din data de 19 noiembrie 2010; declarație martor D.V.I. din data de 9 februarie 2011; proces - verbal de consemnare a declarației martorului D.V.I. din data de 4 octombrie 2010; declarație martor D.B.I. din data de 28 septembrie 2011; declarație martor A.I.D. din data de 17 noiembrie 2010; declarație martor C.G.M. din data de 9 iunie 2011; declarație martor C.G.M. din data de 15 iunie 2011; declarație martor D.I. din data de 13 aprilie 2011; declarație martor T.C.M. din data de 11 aprilie 2011; declarație martor O.D.C. din data de 16 februarie 2011; declarație olografă din data de 26 august 2010 a martorului O.D.C. ;declarație olografă din data de 6 octombrie 2010 a martorului O.D.C.; declarație martor D.I. din data de 12 noiembrie 2010; declarație olografă din data de 17 august 2010 a martorului D.I.; declarație martor D.D.A.C. din data de 21 februarie 2011; declarație olografă din data de 16 august 2010 a martorului D.D.A.C.;declarație martor D.M. din data de 21 decembrie 2010; declarație olografă din data de 30 august 2010 a martorului D.M.; declarație martor M.A. din data de 20 decembrie 2010; declarație olografă din data de 16 august 2010 a martorului M.A.; declarație martor P.A.R. din data de 17 februarie 2011; declarație olografă din data de 23 august 2010 a martorului P.A.R.; declarație martor B.M. din data de 21 decembrie 2010; declarație olografă din data de 16 august 2010 a martorului B.M.; declarație martor V.M. din data de 21 decembrie 2010; declarație martor S.D. din data de 21 decembrie 2010; declarație martor C.I.M. din data de 21 decembrie 2010; declarație olografa din data de 23 august 2010 a martorului C.I.M.; declarație martor M.M. din data de 17 februarie 2011; proces - verbal de confruntare dintre partea civilă A.F. și învinuitul N.A.V. din data de 17 noiembrie 2011; proces - verbal din data de 15 martie 2011 de prezentare pentru recunoaștere după fotografie efectuată cu partea civilă T.M., respectiv martorul B.M.S. și planșele fotografice; proces - verbal din data de 15 martie 2011 de întocmire a planșelor fotografice conținând fotografiile învinuiților D.N. și I.A.R., respectiv fotografiile martorilor X ; proces - verbal din data de 2 noiembrie 2010 de prezentare pentru recunoaștere după fotografie efectuată cu partea civilă A.F. și planșa fotografică ; proces - verbal din data de 15 iunie 2011 de prezentare pentru recunoaștere după fotografie efectuată cu martorul C.G.M. și planșa fotografică ; procese - verbale din data de 10 iunie 2011 de întocmire a planșelor fotografice conținând fotografiile învinuiților D.N., N.A.V., B.C. și I.A.R., respectiv fotografiile martorilor X; proces - verbal din data de 28 iunie 2011 de predare - primire și suportul tip CD conținând fotografiile în care sunt înfățișate urmele loviturilor primite de partea civilă T.M. la data de 23 ianuarie 2010; 10 planșe conținând 20 de fotografii înfățișând urmele loviturilor primite de partea civilă T.M. ; proces - verbal din data de 28 iunie 2011 de ridicare de la partea civilă T.M. a unei geci de culoare gri - argintiu pe care sunt vizibile pete de culoare brun roșcat - filele și planșa fotografică conținând 5 fotografii înfățișând obiectul de vestimentație ridicat de la partea civilă ; geacă de culoare gri - argintiu aparținând părții civile T.M.; adresă din data de 22 februarie 2010 a Inspectoratului de Poliție al Județului Ilfov - Serviciul Resurse Umane; proces-verbal și înscrisuri din care rezultă programarea lucrătorilor din cadrul Poliției orașului Buftea de serviciu în data de 22/23 ianuarie 2010; copii procese - verbale întocmite de către lucrătorii din cadrul Poliției orașului Buftea în data de 23 ianuarie 2010; înscris conținând lucrătorii Poliției orașului Buftea care au fost la sediul poliției la data de 24 februarie 2010; copie registrul întrări - ieșiri în sediul Poliției orașului Buftea din intervalul 22 februarie 2010 - 25 februarie 2010 ; schițe reprezentând cele două niveluri (parter și etaj) ale sediului Poliției orașului Buftea ;copii două fișe intervenție la eveniment din data de 24 februarie 2010 ora 11.11, respectiv ora 12.14; proces - verbal din data de 23 august 2010 de verificare în evidențele Postului de Poliție Mogoșoaia a dosarelor privind pe A.F. (fila nr. 353); - copii acte din dosarul nr. X conexat la dosarul nr. Y ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea având ca obiect cercetarea părții vătămate A.F. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat ; adresă înaintare și copii acte din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea având ca obiect cercetarea martorilor C.G., M.T., C.M. și D.I.; copii acte din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea având ca obiect cercetarea părții vătămate A.F. pentru săvârșirea infracțiunii de viol; adresa din data de 16 martie 2010 a Inspectoratului de Poliție Județean Ilfov - Serviciul Resurse Umane ; cazierul judiciar al învinuitului D.N.; cazierul judiciar al învinuitului I.A.R.; cazierul judiciar al învinuitului B.C. ;cazierul judiciar al învinuitului N.A.V.; fișa postului învinuitului I.A.R.;fișa postului învinuitului N.A.V.; înscrisuri conținând 5 rezoluții privind pe învinuiții D.N., I.A.R. și B.C.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații I.A.R., D.N. și B.C., părțile vătămate constituie părți civile, T.M. și A.F., și martorii X, au fost efectuate constatări tehnico - științifice privind comportamentul simulat cu privire la părțile vătămate T.M. și A.F., au fost depuse acte în circumstanțiere, fișele de cazier judiciar ale inculpaților și copii de pe sentințele penale nr. 4/22 martie 2012 a Tribunalului Ilfov - Secția Penală și nr. 664/01 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în esență, în fapt următoarele:

I. Cu privire la fapta din data de 22/23 ianuarie 2010 - parte vătămată T.M.:

În noaptea de 22/23 ianuarie 2010, partea vătămată T.M. și martorii B.M.S., S.G.B. și V.C. au părăsit localul R.B. din orașul Buftea și în timp ce se aflau pe str. Mihai Eminescu, în centrul orașului Buftea au tulburat liniștea publică, motiv pentru care, fiind sesizate, două echipaje din cadrul Poliției Comunitare Buftea s-au deplasat la fața locului. Lucrătorii Poliției Comunitare Buftea au solicitat părții vătămate și celor trei martori să părăsească zona și să prezinte actele de identitate sau să comunice datele personale, însă nici partea vătămată T.M. și nici martorii B.M.S., S.G.B. și V.C. nu au dat curs acestor solicitări, context în care lucrătorii Poliției Comunitare Buftea au hotărât să îi conducă, în vederea identificării, la sediul Poliției Orașului Buftea. întrucât partea vătămată și cei trei martori nu s-au conformat, aducând chiar insulte lucrătorilor poliției comunitare, lucrătorii Poliției Comunitare Buftea au solicitat sprijinul lucrătorilor din cadrul Poliției Orașului Buftea, la fața locului deplasându-se, atât lucrători de poliție din cadrul Poliției Orașului Buftea, cât și jandarmi din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmerie Ilfov, printre aceștia aflându-se și inculpații D.N., subinspector de poliție, care în calitate de ofițer de poliție asigura serviciul la grupa operativă și I.A.R., agent principal de politie.

După sosirea echipajelor de poliție și jandarmerie martorii S.G.B. și V.C. au fugit, la fața locului rămânând partea vătămată T.M. și martorul B.M.S..

Datorită refuzului de a coopera cu organele de poliție, partea vătămată T.M. a fost imobilizată, încătușată și condusă la sediul Poliției Orașului Buftea.

În timp ce se afla în sediul Poliției Orașului Buftea, partea vătămată T.M. a fost lovită de inculpații D.N., subinspector de poliție și I.A.R.,agent principal de poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu pumnii, picioarele și o bâta de baseball.

Din certificatul medico - legal din data de 25 ianuarie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legal Ilfov, a rezultat că numitul T.M. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prin comprimare, frecare la nivelul articulațiilor pumnilor bilateral (posibil produse de cătușe, conform declarațiilor susnumitului), concluzionându-se că leziunile pot data din 23 octombrie 2010, necesită cea. 8 zile îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

În drep, s-a reținut că fapta inculpatului D.N. care, în noaptea de 22/23 ianuarie 2010, în calitate de subinspector de poliție, împreună cu inculpatul I.A.R., agent principal de poliție, în timp ce se aflau la sediul Poliției Orașului Buftea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a lovit-o pe partea vătămată T.M. cu pumnii, picioarele și cu o bâtă, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 8 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. din anul 1969.

Fapta inculpatului I.A.R. care, în noaptea de 22/23 ianuarie 2010, în calitate de agent principal de poliție, împreună cu inculpatul D.N., subinspector de poliție, în timp ce se aflau la sediul Poliției Orașului Buftea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a lovit-o pe partea vătămată T.M. cu pumnii, picioarele și cu o bâtă, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 8 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. din anul 1969.

În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. din anul 1969, referitor la fapta din noaptea de 21/22 ianuarie 2010, Curtea a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea acestor prevederi legale.

Împrejurarea că partea vătămată T.M. a avut o atitudine necorespunzătoare, recalcitrantă, că a adresat injurii și amenințări lucrătorilor de poliție nu este în măsură să justifice aplicarea dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b)

Codul penal din anul 1969, în condițiile în care lucrătorii de poliție, prin natura activității pe care o desfășoară se întâlnesc cu astfel de situații, pe care conform atribuțiilor de serviciu și pregătirii profesionale trebuie să le gestioneze corespunzător, să aplaneze stările conflictuale și să le sancționeze potrivit dispozițiilor legale în materie și nicidecum nu trebuie să aplice corecții fizice persoanelor vinovate, între atitudinea părții vătămate și acțiunea celor doi inculpați fiind vădit o disproporție extrem de mare

II. Cu privire la fapta din data de 24 februarie 2010- parte vătămată A.F.:

Urmare a plângerii formulate de numitul C.P. cu privire la faptul că în noaptea de 21/22 februarie 2010, persoane necunoscute au pătruns în imobilul aparținând societății SC I.M.R.V. SRL al cărei administrator este și au sustras un televizor LCD marca Samsung și mai multe bunuri, a fost format dosarul penal nr. 1191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.

În cadrul acestui dosar penal, prin încheierea nr. 8/23 februarie 2010 a Judecătoriei Buftea, pronunțată în dosarul nr. 1758/94/2010 s-a autorizat efectuarea unor percheziții domiciliare la adresele de domiciliu aparținând părții vătămate A.F. și numiților A.I.D. și D.V.I., suspecți de săvârșirea faptei de furt sesizate de numitul C.P..

Astfel, la data de 24 februarie 2010, sub coordonarea comandatului Poliției Orașului Buftea, a fost efectuată percheziția domiciliară atât la locuința fraților A.F. și A.I.D., cât și la locuința martorilor D.V.I. și D.B.I., la care au participat și lucrători de polițe din cadrul Poliției Orașului Buftea.

Urmare finalizării acestor activități, fără a fi descoperite sau ridicate bunuri din locuințele suspecților, partea vătămată A.F. și martorii A.I.D., D.B.I. și D.V.I., au fost conduși la sediul Poliției Orașului Buftea în vederea continuării cercetărilor.

În sediul Poliției Orașului Buftea, partea vătămată A.F. a fost audiată în legătură cu comiterea unor fapte de furt, inclusiv cea din noaptea de 21/22 februarie 2010 și întrucât a refuzat să recunoască comiterea acestor fapte a fost lovită de inculpații B.C., agent principal de poliție și D.N., subinspector de poliție în cadrul Poliției Orașului Buftea, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu pumnii și picioarele în zona ficatului, în spate, în zona gambelor, de inculpatul B.C. cu cătușele în zona capului în partea dreaptă, inculpatul D.N. folosind împotriva sa și o lanternă cu electroșocuri.

Din certificatul medico - legal din data de 25 februarie 2010, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Ilfov rezultă că partea vătămată A.F. a prezentat leziuni de violență ce pot data din ziua de 24 februarie 2010, posibil produse prin lovire cu corp dur pentru care necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond a reținut că în drept, fapta inculpatului D.N. care în data de 24 februarie 2010, în calitate de subinspector de poliție, împreună cu inculpatul B.C., agent principal de poliție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul Poliției Orașului Buftea, a întrebuințat violențe împotriva părții vătămate A.F. în vederea obținerii de declarații, cu ocazia cercetării acestuia din urmă în dosarul nr. 1191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. din anul 1969.

Fapta inculpatului B.C. care, în data de 24 februarie 2010, în calitate de agent principal de poliție, împreună cu inculpatul D.N., subinspector de poliție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu în cadrul Poliției Orașului Buftea, a întrebuințat violențe împotriva părții vătămate A.F. în vederea obținerii de declarații, cu ocazia cercetării acestuia din urmă în dosarul nr. 1191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. din anul 1969.

Curtea a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

În ceea ce privește pedepsele principale aplicate celor trei inculpați, Curtea a avut în vedere atât dispozițiile art. 72 C. pen. anterior, cât și criteriile consacrate prin art. 74 C. pen., apreciind că nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților niciuna dintre circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior.

Curtea a apreciat că aplicând inculpaților D.N., I.A.R. și B.C. pedepsele susmenționate s-a realizat o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a faptelor comise și periculozitatea inculpaților, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

La stabilirea și aplicarea acestor pedepse, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea faptelor comise de fiecare dintre inculpați, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora, astfel cum au fost reținute și urmările produse.

De asemenea, Curtea a ținut cont de atitudinea nesinceră a inculpaților, precum și de calitatea inculpaților de lucrători de poliție, de reprezentanți ai autorității statului, calitate în care aveau tocmai îndatorirea de a asigura și garanta respectarea legii și a ordinii de drept, de a fi adevărate modele în societate, comportamentul acestora fiind inacceptabil.

S-a avut de asemenea în vedere și împrejurarea că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că inculpatul I.A.R. a fost condamnat, astfel cum s-a menționat, pentru fapte concurente.

Instanța de fond a apreciat că împrejurările de fapt amintite, cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării unor pedepse în cuantumul menționat, neprivative de libertate .

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că, din actele dosarului rezultă că s-au constitut părți civile în cauză, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, Spitalul Universitar de Urgență cu suma de 405,41 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate A.F., partea vătămată T.M. cu suma de 5000 euro, reprezentând daune morale și partea vătămată A.F. cu suma de 10.000 euro, reprezentând daune materiale și morale.

Potrivit art. 19 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale și conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen. instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile.

Partea civilă Spitalul Universitar de Urgență a dovedit daunele materiale solicitate în cuantum de 405,41 lei prin actele medicale existente la dosarul cauzei și situația de plată depusă, din care rezultă că urmare a faptei din data de 24 februarie 2010, cheltuielile de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate A.F. au fost în sumă de 405,41 lei.

Referitor la daunele materiale solicitate de partea civilă A.F., Curtea a constatat că partea civilă nu a dovedit existența și întinderea prejudiciului material suferit, nepropunând și nefiind administrată nici-o probă în acest sens.

Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile T.M. și A.F., daunele morale au fost definite ca fiind consecințe de natura nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicita s-a produs în afara unui cadru contractual.

Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, iar la aprecierea prejudiciului moral se are în vedere importanța valorii lezate ca urmare a faptei culpabile.

Recuperarea integrală a prejudiciului moral nu poate avea decât un caracter aproximativ, iar sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să reprezinte niște măsuri executive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezată.

Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate.

În prezenta cauză, Curtea a apreciat că suma de 5 000 euro acordată fiecăreia dintre părțile civile T.M. și A.F. cu titlu de daune morale reprezintă o reparație justă și echilibrată a prejudiciului moral suferit de cele două părți civile, în raport cu valorile lezate și urmările produse.

Analizând, având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex", în ansamblu, dispozițiile legale aplicabile în ceea ce-i privește pe inculpații D.N., I.A.R. și B.C. din ambele coduri penale, Curtea a constatat, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., că în prezenta cauză legea penală mai favorabilă este Codul penal din anul 1969.

Împotriva Sentinței penale nr. 220 din 7 mai 2014 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal, au declarat apeluri inculpații D.N. și B.C. precum și de partea civilă A.F.

Apărătorul inculpaților,

susținând oral concluziile scrise formulate și depuse la dosar, a solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, achitarea apelanților inculpați întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora. Apărătorul a opinat că în fața instanței de fond nu a fost administrată nicio probă directă din care să rezulte cu certitudine vinovăția inculpaților. De asemenea, a mai arătat că, prima instanță nu a avut în vedere probele propuse de inculpați (declarațiile martorilor propuși de inculpați) pe considerentul că fiind colegi de serviciu cu inculpații puteau fi subiectivi în declarațiile lor. Pe de altă parte, martorii propuși de partea vătămată A.F., fie s-au contrazis în declarațiile pe care le-au dat în timpul procesului, fie au participat împreună cu aceasta în comiterea unor fapte penale, fie sunt rude, și date fiind aceste împrejurări, apărătorul a apreciat că declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond nu pot conduce la aflarea adevărului în cauză.

Același apărător a mai arătat, de asemenea, că apelanții inculpați sunt lucrători de poliție care până în prezent și-au desfășurat activitatea în mod exemplar, aspect ce rezultă din caracterizările depuse la dosar. In final, a solicitat ca instanța de apel, în urma reinterpretării materialului probator administrat în cauză să dispună achitarea inculpaților.

Apelantul parte civilă

A.F., a pus concluzii de respingere ca nefondate ale apelurilor declarate de inculpați și de admitere a propriului apel. A apreciat că pedepsele aplicate inculpaților nu sunt suficient de mari raportat la gravitatea faptelor comise, la modalitatea de săvârșire a acestora și la vinovăția inculpaților

Examinând apelurile prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați, în prima instanță, sub aspectul comiterii infracțiunilor de purtare abuzivă, faptă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen. anterior și, arestare nelegală și cercetare abuzivă, faptă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. anterior.

Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (3) C. pen. anterior lovirea sau alte acte de violență săvârșite de către un funcționar public, în condițiile alin. (1), se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. "

Sub aspectul laturii obiective în modalitatea agravată de săvârșire, purtarea abuzivă absoarbe infracțiunea de lovire sau alte violențe, urmarea imediată fiind atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu în instituțiile și autoritățile publice ale statului, precum și a relațiilor sociale privind integritatea corporală și sănătatea persoanei, iar existența raportului de cauzalitate rezultă din faptul că atingerea adusă acestor relații nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpatului, rezultatul produs fiind consecința directă a acțiunilor sale.

În privința laturii subiective, atitudinea psihică a inculpaților față de fapte și urmările acestora îmbracă forma vinovăției, în cauza de față, în modalitatea intenției directe, deoarece aceștia au prevăzut că prin acțiunea lor aduc atingere integrității corporale și sănătății părților vătămate și se generează o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu în cadrul autorităților locale.

Este cert că subiectul activ al acestei infracțiuni nu poate fi decât unul calificat și anume un funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu.

Cea de a doua acuzație reținută în sarcina inculpaților este cea prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. anterior, text de lege care incriminează cu închisoarea de la unu la 5 ani, întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală ori de judecată, pentru obținerea de declarații.

Și în situația infracțiunii de arestare nelegală și cercetarea abuzivă subiectul activ este individualizat și anume, persoana competentă să dispună reținerea persoanei supusă unei anchete sau cercetări penale, subiectul pasiv putând fi doar persoana aflată în curs de cercetare, anchetă penală.

Dacă în cazul infracțiunii de purtare abuzivă urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol pentru interesele statului, la infracțiunea de arestare nelegală și cercetarea abuzivă urmarea constă în pericolul creat pentru buna înfăptuire a justiției penale, periclitarea procesului de înfăptuire a justiției și primejduirea unor atribute inerente persoanei umane, care în același timp sunt și drepturi ale acesteia.

Forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta este intenția

Inculpații apelanți au solicitat achitarea, întrucât instanța de fond nu a administrat nicio probă directă din care să rezulte cu certitudine vinovăția inculpaților și nici nu a avut în vedere declarațiile martorilor propuși de inculpați, colegi de serviciu care ar fi condus la stabilirea nevinovăției lor.

Verificând actele și lucrărilor dosarului înalta Curte constată că în sarcina apelanților se reține că, în noaptea de 22/23 ianuarie 2010, inculpații D.N., subinspector de poliție și I.A.R., agent principal de poliție, în timp ce se aflau la sediul Poliției Orașului Buftea în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au lovit pe numitul T.M., atât cu pumnii și picioarele, cât și cu o bâtă, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 8 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal din data de 25 ianuarie 2010.

Inculpații au negat săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, susținând că nu există probe directe care să dovedească vinovăția lor.

Înalta Curte constată că într-adevăr cu privire la vinovăția inculpaților nu există probe directe, declarațiile martorilor fiind în sensul că părțile vătămate nu prezentau urme de lovituri la intrarea în sediul poliției, sau că la ieșirea din sediul poliției acestea prezentau mai multe lovituri.

Se reține că probele indirecte nu furnizează informații care pot dovedi în mod direct vinovăția sau nevinovăția inculpatului, acestea putând conduce la anumite concluzii în cauza penală numai în măsura în care se coroborează cu conținutul altor probe directe sau indirecte. Doctrina conferă valoare probantă probelor indirecte întrucât au aptitudinea de a exclude variantele alternative ale acelei situații de fapt, care pot fi luate în considerare în mod rezonabil.

Este adevărat că potrivit Legii nr. 218/2002 polițistul are dreptul să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispozițiile legale și să conducă la poliție pe cei, care prin acțiunile lor periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii, cazuri în care polițistul este îndreptățit să folosească forța.

Pentru a beneficia și a se prevala de dispozițiile legale care dispun absolvirea de orice răspundere a polițistului pentru fapte comise în exercitarea

atribuțiilor de serviciu este necesar ca inculpații să se fi situat în situațiile premisă stabilite de lege.

Ori, în cauză, din probele dosarului rezultă clar că cei doi inculpați nu s-au situat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în limitele legii, ci au acționat cu încălcarea lor.

Înalta Curte constată că în cauză, în raport de ansamblul probator administrat, instanța de fond, a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la aprecierea probelor și reținând o corectă stare de fapt, a făcut o justă încadrare juridică a faptelor, și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpaților D.N., subinspector de poliție, și B.C., agent principal de poliție. Faptele pentru care aceștia au fost cercetați și ulterior condamnați, întrunesc elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective ale infracțiunilor de purtare abuzivă, arestare nelegală și cercetare abuzivă, infracțiuni prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. din anul 1969 și art. 266 alin. (2) C. pen. din anul 1969 (reținute în sarcina inculpatului D.N.) și arestare nelegală și cercetare abuzivă, infracțiune prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen. din anul 1969 ( reținută în sarcina inculpatului B.C.).

Astfel cu privire la fapta din noaptea de 22/23 ianuarie 2010 Înalta Curte reține că partea vătămată T.M. împreună cu mai multe persoane, martorii B.M.S., S.G.B. și V.C. aflându-se în centrul orașului Buftea au tulburat liniștea publică, motiv pentru care două echipaje din cadrul Poliției Comunitare Buftea s-au deplasat la fața locului solicitându-le acestora să părăsească zona și să prezinte actele de identitate sau să comunice datele personale. Nici partea vătămată T.M. și nici martorii B.M.S., S.G.B. și V.C. nu au dat curs acestor solicitări, context în care lucrătorii Poliției Comunitare Buftea au hotărât să îi conducă, în vederea identificării, la sediul Poliției Orașului Buftea. întrucât partea vătămată și cei trei martori nu s-au conformat, aducând chiar insulte lucrătorilor poliției comunitare, lucrătorii Poliției Comunitare Buftea au solicitat sprijinul lucrătorilor din cadrul Poliției Orașului Buftea, la fața locului deplasându-se, atât lucrători de poliție din cadrul Poliției Orașului Buftea, cât și jandarmi din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmerie Ilfov, printre aceștia aflându-se și inculpații D.N., subinspector de poliție, care în calitate de ofițer de poliție asigura serviciul la grupa operativă și I.A.R., agent principal de poliție. După sosirea echipajelor de poliție și jandarmerie martorii S.G.B. și V.C. au fugit, la fața locului rămânând partea vătămată T.M. și martorul B.M.S.

Datorită refuzului de a coopera cu organele de poliție, partea vătămată T.M. a fost imobilizată, încătușată și condusă la sediul Poliției Orașului Buftea.

Inculpatul D.N. a negat că ar fi lovit partea vătămată în sediul Poliției, arătând că victima și-a cauzat singură leziunile.

Chiar dacă martorii audiați, în legătură cu această faptă, nu au putut furniza date certe privind vinovăția inculpatului D.N., niciunul nefiind în măsură să afirme că 1-a văzut pe inculpat lovind partea vătămată, alegațiile lor fiind legate doar de moment intrării în sediul Poliției, când partea vătămată nu prezenta urme de lovituri și respectiv al părăsirii clădirii, când martorii au afirmat că aceasta prezenta mai multe urme de lovituri, declarațiile lor coroborate cu concluziile certificatului medico-legal din data de 25 ianuarie 2010 eliberat de Serviciul de Medicină Legal Ilfov, cu declarațiile părții vătămate, dar și cu procesele - verbale de recunoaștere după planșa foto efectuate de partea vătămată T.M. și martorul B.M.S., dovedesc cu certitudine că inculpatul a comis fapta de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. anterior, în modalitatea și împrejurările reținute, astfel cum au fost descrise, cu forma de vinovăție cerută de lege.

În ce privește infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă, săvârșită în data de 24 februarie 2010 se reține că la data de 24 februarie 2010, sub coordonarea comandatului Poliției Orașului Buftea, a fost efectuată percheziția domiciliară atât la locuința fraților A.F. și A.I.D., cât și la locuința martorilor D.V.I. și D.B.I., suspecți în dosarul nr. 1191/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea format în urma plângerii formulate de C.P.. După efectuarea perchezițiilor partea vătămată A.F. și martorii A.I.D., D.B.I. și D.V.I., au fost conduși la sediul Poliției Orașului Buftea în vederea continuării cercetărilor.

subinspector de poliție în cadrul Poliției Orașului Buftea, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu pumnii și picioarele în zona ficatului, în spate, în zona gambelor, de inculpatul B.C. cu cătușele în zona capului în partea dreaptă, inculpatul D.N. folosind împotriva sa și o lanternă cu electroșocuri.

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, D.N. susținând că partea vătămată a încercat să se automutileze, iar B.C., că doar a pus biroul său la dispoziția colegilor de la poliția Mogoșoaia, fără să se implice în ancheta lor. Totodată a apreciat că leziunile victimei sunt ulterioare părăsirii clădirii Poliției.

Martorii audiați în legătură cu această faptă, A.I.D., D.V.I., D.B. au arătat că la ieșirea din sediul Poliției partea vătămată A.F. prezenta leziuni serioase motiv pentru care a fost necesară chemarea salvării. Martorul D.M. a afirmat că după ce A.F. a părăsit clădirea Poliției a văzut că acestuia îi curgea sânge de la cap.

În același timp instanța de control judiciar observă că martorii O.D.C. și D.I., lucrători în cadrul poliției, au declarat că partea vătămată nu prezenta leziuni la momentul aducerii sale. Totodată declarațiile martorilor C.G.M. și D.I. furnizează date importante în sensul că au auzit țipete de durere, martorul C.G.M. arătând că a văzut cum doi polițiști spălau pe cap de sânge un băiat, fără a putea aprecia dacă era sau nu partea vătămată, iar martorul D.I. a arătat că a fost curentat cu un aparat cu electroșocuri de un polițist micuț de înălțime și brunet.

În aceste condiții este lesne de înțeles că lovirea părții vătămate nu putea avea loc decât în timpul audierii sale în legătură cu pretinse fapte de furt.

Chiar dacă și în cazul acestei infracțiuni declarațiile martorilor constituite tot probe indirecte, în jurisprudența CEDO dar și a instanței supreme s-a stabilit că „existența unor probe indirecte nu înseamnă existența unor dubii, care să fie interpretate în favoarea inculpatului, atâta timp cât aceste probe indirecte dovedesc un singur lucru, adică vinovăția acestuia".

Înalta Curte constată că prima instanță a dat eficiență corespunzătoare dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. pr. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpaților de a aplica mai multe lovituri părții vătămate A.F. cu pumnii și picio

§ Cauze similare