ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2370/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2370/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 1 august
2007, reclamanta P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria sectorului
2 București, obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă
anilor 2001-2005, actualizată cu indicele de inflație până la data plății și a daunelor
interese aferente, conform art. 161 alin. (4) C. muncii.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că a fost funcționar public în perioada 2001-2005, în cadrul
autorității pârâte și în această calitate, era îndreptățită, potrivit art. 34
alin. (2) din Legea nr. 188/1999, la primele de concediu solicitate.
A mai menționat că, deși
prin legi bugetare succesive, s-a suspendat acordarea acestor drepturi, anularea
lor nu este posibilă, față de dispozițiile Constituției, fiind un drept câștigat.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
2646 din 30 octombrie 2007, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata
sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanță pe anii 2001-2005, actualizată
cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Totodată, a respins cererea
de plată a daunelor interese, ca neîntemeiată.
Instanța reținut că soluția
se impune, întrucât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, reclamanta
este îndreptățită la acordarea drepturilor salariale solicitate.
A mai reținut că, deși
aceste dispoziții legale au fost suspendate prin O.U.G. nr. 33/2001 și ulterior,
prin legi bugetare succesive, aceste norme de suspendare sunt neconstituționale
și suspendarea nu echivalează cu o anulare a dreptului, astfel încât, la încetarea
suspendării, se impunea plata drepturilor salariale respective.
Cu privire la cererea
de plată a daunelor interese, instanța a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât
daunele interese la care se referă art. 161 C. muncii sunt de fapt daunele moratorii
pentru neexecutare și constau în lipsa folosinței banilor, care este cuantificată
prin raportare la creșterea indicelui de inflație.
Împotriva sus menționatei
sentințe a declarat recurs pârâta Primăria sectorului 2 București, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea depusă și
susținută în ședința publică de la 10 iunie 2008, recurenta a renunțat la judecata
recursului pe care l-a formulat.
În consecință, în temeiul
art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act că recurenta a renunțat la judecata
prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea recurentei
Primăria sectorului 2 București la judecarea recursului declarat împotriva sentinței
civile nr. 2646 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 iunie 2008.