ÎCCJ, decizie (scj.ro #87096)

Instanța de apel a apreciat ca legală și temeinică sentința instanței de fond fiind înlăturate criticile apelanților cu privire la greșita respingere a excepțiilor invocate și greșita soluționare pe fond a cauzei.

Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1209 din 07.03.2011 apelată de pârâți, a respins excepțiile formulate de pârâtul Consiliul Local al municipiului O. privind lipsa capacității de folosință și lipsa calității procesuale active a Direcției Silvice Călărași; a respins excepțiile formulate de pârâta SC D. SA privind inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la anularea intabulării, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleiași pârâte, ca fiind fără obiect referitor la contractul autentificat sub nr. 4302 din 27.07.2007 de notarul public M.C.; a respins cererea de chemare în garanție a O.C.P.I. Călărași formulată de reclamantă; a admis acțiunea formulată de către Direcția Silvică Călărași în numele și pentru Regia Națională a Pădurilor împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului O., SC D. SA și SC T.R. SRL și a constatat nul absolut contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3114 din 13.06.2008 de B.N.P. C.M. și încheiat între primii doi pârâți (Consiliul Local al municipiului O. și SC D. SA), precum și contractul de vânzare-cumpărare autentificat de același birou notarial sub nr. 4302 din 27.07.2007 încheiat între primul și al treilea pârât (Consiliul Local al municipiului O. și T.R. SRL.); a dispus radierea intabulării din cartea funciară nr. 3703 Oltenița cu număr cadastral 1402 pentru suprafața de teren forestier de 28,65 ha proprietate publică a statului situată în UP III Frasin Ulmeni, ua.5,6,7, în stânga vărsării râului Argeș în Dunăre, obligând în baza art. 274 C. proc. civ. în solidar primii doi pârâți (Consiliul Local al municipiului O. și SC D. SA) la plata către reclamantă a sumei de 28.190 lei cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar și în solidar pe primul și al treilea pârât (Consiliul Local al municipiului O. și T.R. SRL) către reclamantă la plata sumei de 23.191 lei cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar.

Criticile asupra excepțiilor lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția Silvică Călărași au fost respinse ca nefondate de instanța de apel, în considerarea dispozițiilor art. 6  alin. (9) din  Regulamentul de organizare și funcționare al RNP – Romsilva și art. 9 alin. (2)  din H.G. nr. 1105/2003,  în vigoare la data  formulării acțiunii cât și a adresei din 11.02.2011 a Direcției Silvice Călărași, precum și adresei nr. 1070/VS/08.02.2011 a RNP – Romsilva însoțită de împuternicirea Romsilva pentru a fi reprezentă în cauză. Totodată, instanța de apel a reținut sub acest aspect că RNP Romsilva

A mai reținut instanța de apel că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității anulării intabulării, în cauză,

Apelanta-pârâtă SC D. SA, prin note de ședință, a invocat pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat dintre prezenta cauză și cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 2860/2004 al Judecătoriei Oltenița  în care s-a pronunțat sentința 1843/2004 cu privire la care prin apel a invocat puterea de lucru judecat, solicitând instanței admiterea acesteia și admiterea apelului

Pe fond, instanța de apel a stabilit, contrar constatărilor sentinței apelate,

Critica comună a apelanților-pârâți cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 1200 pct. 4 și 1202 alin. (2) C. civ. în sensul că ceea ce a stabilit o instanță nu poate fi contrazis de altă instanță, a prezumției puterii de lucru judecat, cu referire la sentința nr. 1843/2004 a Judecătoriei Oltenița, hotărâre definitivă și irevocabilă care constată că terenul în litigiu se află în proprietatea privată a Consiliului Local O., a fost respinsă de instanța de apel cu motivarea

Instanța de apel a înlăturat și criticile cu privire la încălcarea principiului disponibilității, a obiectului cererii dedusă judecății reținând că prima instanță nu a procedat la o comparare a titlurilor, operațiune specifică acțiunii în revendicare, și criticile cu privire la buna-credință a dobânditorilor, pe care a apreciat-o ca fiind un mijloc de apărare, instanța nefiind investită pe acest aspect.

În ce privește dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu, instanța de apel a  reținut că suprafața de 28,65 ha din UP III Frasin –Ulmeni, care cuprinde și cele 4 ha obiect al contractelor de vânzare-cumpărare, este inclusă în amenajamentul silvic și, ca atare, conform Legii nr.18/1991, art. 35 alin. (1), este teren proprietate a statului, iar conform art. 2 lit. b) este teren cu destinație forestieră, iar fondul forestier, proprietate publică a statului, este administrat de către  RNP – Romsilva conform Legii nr. 46/2008, art. 11 alin. (1); că dreptul stabilit prin sentința civilă nr. 1843/2004 are caracter declarativ, și nu constitutiv de drepturi și că pârâții au cunoscut că terenul aflat în litigiu era proprietate publică a statului dând dovadă de pasivitate prin neatacarea sentinței civile nr. 481 din 07.03.2007, definitivă și irevocabilă, a Judecătoriei Oltenița asupra

Greșita soluționare a excepției de lucru judecat prin încheierea din 13.03.2013, cu încălcarea art. 1201 C. civ., deoarece între cele două cauze, cauza în care s-a pronunțat sentința 1843/2004 și cauza prezentă este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, primul proces fiind soluționat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul de Finanțe, titular al dreptului de proprietate publică, obiectul fiind dreptul de proprietate asupra aceleeași suprafețe de teren, cu o cauză debendi unică, dispozițiile Legii 215/2001 privind administrația publică locală și Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (art.

Greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei RNP- Romsilva - Direcția Silvică Călărași (art.

În litigiul de față calitatea procesuală activă aparține Ministerului de Finanțe, și nu RNP-Romsilva. În plus, pentru capătul de cerere prin care se solicită anularea întabulării, Legea nr. 7/1996 stabilește că radierile din cuprinsul cărții funciare pot fi solicitate exclusiv de titularul dreptului tabular, calitate de care reclamanta nu se bucură în ce privește terenul în litigiu, ea  nu are calitate procesuală.

Greșita soluționare a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea întabulării, cu o motivare laconică, admiterea radierii pentru întreaga suprafață de 28,65 ha este injustă, obiectul celor două contracte considerate nule fiind de numai 4 ha.

Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității – sub aspectul încălcării principiului disponibilității procesuale (

Instanța de apel a validat nelegal sentința care a anulat în tot contractele de vânzare-cumpărare deși, este dovedit că numai o parte din terenul pe care l-a cumpărat se suprapune cu terenul de 28 ha, pretins aflat în proprietate publică (art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.).

Hotărârea nu cuprinde motivele de drept care să întemeieze soluția de respingere a apelului, făcând referire doar la art. 304 pct. 9 și 312 alin. (1) C. proc. civ., temeiuri specifice recursului, nu apelului, (art.

Instanța de apel a confundat nepermis obiectul litigiului, atât sub aspectul titularului dreptului de proprietate în speță cât și sub aspectul naturii drepturilor pretinse în litigiu de către reclamantă (art.

Greșit a apreciat instanța de apel că sentința nr. 1843/2004 nu ar fi opozabilă RNP-Romsilva (art.

Soluția asupra litigiului este greșită deoarece a identificat un motiv de nulitate absolută – pretinsa proprietate publică, în condițiile în care acest motiv de nulitate nu există, prin invocarea unei hotărârii pronunțate într-o acțiune posesorie (art.

Soluționarea cauzei cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, reglementat de art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. (2) C. civ., lipsind de efecte juridice o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate această recurentă aduce, într-o altă formulare, în esență, aceleași argumente și critici, dezvoltate de celelalte două recurente-pârâte și evocate supra, precedate de un amplu istoric procesual, fapt ce se explică prin poziția procesuală comună și prin dezvoltarea și în apel a acelorași critici la sentința instanței de fond.

Sub motivul

Sub motivul art.

La înscrierea în cartea funciară, Consiliul Local O. s-a prevalat atât de lege, art. 18 din Legea nr. 18/1991, de actul administrativ - HCL nr. 51/2001, de inventariere/însușire a listei terenurilor ce aparțin domeniului privat al municipiului O. și de HCL 76/2004 de completare a acestei liste, cât și de hotărârea judecătorească, sentința nr. 1843/2004 a Judecătoriei Oltenița, irevocabilă, prin respingerea apelului și, respectiv, recursului promovate de Statul Român prin Ministerul de Finanțe. Această hotărâre are și caracterul de act autentic confirmativ al dreptului de proprietate privată preexistent ex lege. Actele menționate au fost interpretate greșit de ambele instanțe, schimbându-le natura și înțelesul vădit neîndoielnic, critică încadrată în

Opinia recurentei cu privire la soluțiile asupra excepțiilor lipsei capacității de folosință și calității procesuale active ale reclamantei este în sensul temeiniciei excepțiilor, reclamanta justificând calitate procesuală exclusiv într-o acțiune în stabilirea dreptului de administrare. Fie litigiul privea exclusiv dreptul de administrare al RNP Romsilva, situație în care nu putea fi pus în discuție regimul juridic al proprietății terenului; o atare împrejurare a privit pronunțarea sentinței nr. 481 din 07.03.2007 a Judecătoriei Oltenița într-o acțiune posesorie a RNP, necontestată de proprietarul Consiliul Local O., hotărâre care, conform art. 676 alin. (2) C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului de proprietate, fie litigiul prezent privește dreptul de proprietate susținut ca aparținând domeniului public al Statutului, cum a fost judecat în speță, caz în care, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, RNP nu poate sta

Excepția inadmisibilității capătului de cerere al anulării întabulării a fost soluționată greșit, prin încălcarea art. 33 și  34 din Legea nr. 7/1996, ca și excepția autorității de lucru judecat prin încheierea din 13.03.2012. Se poate reține, in extenso autoritatea de lucru judecat și cu titlu de excepție procesuală existând tripla identitate în sensul statuat de practica judecătorească și doctrină prin acordarea de eficiență considerentelor hotărârii și puterii de lucru judecat.

Distinct, recurenta a dezvoltat efectele puterii de lucru judecat în critica soluției pe fond, pronunțarea hotărârilor în cauză cu ignorarea efectelor sentinței nr. 1843/2004 a Judecătoriei Oltenița, argumentând ca aplicabil în speță principiul

Recurenta a invocat efectele erorii comune unanime și invincibile asupra calității de proprietar al vânzătorului Municipiul O., prin Consiliul Local O.

Buna-credință se prezumă și revenea reclamantei sarcina probei răsturnării ei. Cumpărătorii au fost de bună-credință, aceasta analizându-se la momentul exprimării acordului de voință, iar dreptul vânzătorului a fost înscris în cartea funciară fără notarea vreunui litigiu sau alt gen de notare, situație în care devin incidente prevederile art. 30 din Legea nr. 7/1996,

Obiectul cererii de chemare în judecată l-a format constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, invocându-se în drept dispozițiile art. 948, 966 și 968 C. civ., motivat în fapt pe inalienabilitatea obiectului vânzării, ca nefiind în circuitul civil, situație în care motivul de nulitate ar fi lipsa obiectului, art. 962 C. civ., total distinct, și oricum argumentele nu subzistă cu privire la actele în cauză.

Decizia din apel încalcă drepturi ale recurentei concretizate în principii fundamentale recunoscute de CADOLF: principiul securității juridice, al certitudinii legale, sens în care citează cauza

Intimatele RNP Romsilva și chemata în garanție O.C.P.I. au depus întâmpinări

Recurentele au depus răspunsuri la întâmpinările intimatelor, reafirmând argumentele evocate prin recursurile prezentate supra, 12-36.

Recurentele au dezvoltat motive de nelegalitate care atrag casarea invocând art. 304 pct. 5 C. proc. civ. raportat la încălcarea prevederilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și prin reconversia art. 304 pct. 7 în 304 pct. 5 C. proc. civ., prin susținerea că motivarea deficitară echivalează practic cu o necercetare a fondului, cât și motive de modificare: art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ., invocând, în esență, contradictorialitatea motivării, și, în parte, lipsa acesteia, schimbarea naturii juridice a actelor juridice puse în discuție, în speță, a actelor juridice care se constituie în titlu de proprietate pentru vânzătoare, autoritatea administrativ teritorială O. prin Consiliul Local O., încălcarea prevederilor Legii 213/1998, art. 12, și ale Legii nr. 7/1996, art. 30, 31, 34, 47. Distinct, încălcarea prevederilor art. 1200 alin. (4) C. civ. și ale prevederilor art. 1202 C. civ. care instituie principiul puterii de lucru judecat și a principiilor convenționale ale respectării securității și certitudinii juridice, ale preeminenței dreptului, invocându-se în susținere jurisprudența CEDO, sub acest aspect, în aplicarea prevederilor art. 6.1 din Convenție.

S-a mai criticat încheierea instanței de apel din 13.03.2012 prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată prin note scrise de către apelanta SC D. SA, excepție care, și prin concluzia solicitării, aceea de admitere a apelului și respingere a acțiunii ca neîntemeiată, se integrează motivelor de apel, în a căror dezvoltare, de altfel, a fost evocată sentința nr. 1843/2004 în susținerea puterii sale de lucru judecat, ambele fiind examinate prin decizia instanței de apel, respectiva încheiere fiind integrată acesteia.

Înalta Curte reține că motivele de casare prin dezvoltarea criticilor în argumentarea lor constituie, în sine, motive de modificare din perspectiva art. 304 C. proc. civ.

Depășirea sau nu a limitelor obiectului judecății ca încălcare a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. se raportează la dispozitivul hotărârii, în sensul că acesta trebuie să conțină soluția asupra fiecărui capăt de cerere, or, se constată că sentința instanței de fond s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la fiecare din capetele de cerere din acțiunea reclamantei, acestea fiind examinate și în considerente. Argumentarea criticii încălcării principiului disponibilității în sensul că în considerentele hotărârilor se face o analiză a titlurilor de proprietate pentru stabilirea preferabilității lor, operațiune specifică acțiunii în revendicare, nu caracterizează o veritabilă încălcare a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., critica încadrându-se nu în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ci în motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, existența unor considerente contradictorii ale deciziei atacate cu recurs sau o motivare incompletă în respingerea excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere privind anularea întabulării nu poate fi considerată ca echivalând cu o necercetare a fondului, cu consecința incidenței motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., critica cu acest obiect încadrându-se în ipotezele motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motiv de modificare a deciziei dacă substituirea, și/sau, după caz, completarea motivării au consecințe asupra soluției deciziei atacate cu recurs.

Analizând motivul de nelegalitate încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că, deși întemeiate criticile formulate prin raportare la motivarea respingerii excepțiilor, acestea sunt fără consecințe asupra soluției de respingere a lor, pentru argumentele care urmează.

Prin acțiunea cu care a fost învestită instanța de fond reclamanta RNP – Romsilva, Direcția Silvică Călărași a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local O.,  SC  D. SA  Galați și SC  T.R. SRL, solicitând:

Sesizată a fost, mai întâi, judecătoria, care, luând în considerare valoarea obiectelor contractelor, și-a declinat competența în favoarea tribunalului, iar acesta s-a socotit legal învestit.

Precizarea este necesară în stabilirea capetelor de cerere principale și a celor accesorii, subsecvente, soluția asupra acestora fiind subordonată și condiționată de soluția asupra cererilor principale.

După cum au apreciat și instanțele, față și de prevederile Legii 7/1996 – Legea cadastrului și publicității imobiliare, cu privire la competența de soluționare a cererilor în materia pe care o reglementează, obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl formează constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare susmenționate, anularea întabulării, ca cerere accesorie, astfel cum se reține și în decizia atacată, este consecința anulării contractelor, și, logic, ea trebuia limitată la suprafața de teren care formează obiectul celor două contracte și care este de aprox. 4 ha.  Numai dacă instanța de fond ar fi fost sesizată, nu cu o acțiune în nulitate absolută contracte de vânzare-cumpărare, ci cu o acțiune în revendicare a suprafeței de 28,65 ha, se putea asocia acesteia o cerere de anulare întabulare a unei suprafețe corespunzătoare. Concluzia care se desprinde este aceea că pe o acțiune în nulitate absolută a unor contracte de vânzare-cumpărare nu se poate grefa o cerere în carte funciară, specifică unei acțiuni reale, în constituire sau confirmare drepturi reale, aceasta având, de altfel, în reglementarea Legii 7/1996 un caracter autonom, putând fi promovată pe cale principală cu respectarea condițiilor de calitate procesuală și competență de judecată special reglementate de această lege specială.

Excepțiile lipsei capacității de folosință și a lipsei calității procesuale active a reclamantei RNP Romsilva – Direcția Silvică Călărași se constată neîntemeiate nu pentru considerentele deciziei care le confirmă pe cele ale sentinței, funcție de calitatea de proprietar a reclamantei, ci în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în nulitate absolută a unor contracte, iar acțiunea în nulitate absolută poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes, oricând, ea nefiind ținută nici de un termen de prescripție conform art. 2 din Decretul 167/1958. În cauza de față, interesul reclamantei este justificat dată fiind calitatea sa de administrator al dreptului de proprietate publică al statului, conform art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998, raportat la cauza de nulitate, înstrăinarea unui bun proprietate publică, inalienabil.

Numai în situația în care instanța ar fi fost sesizată cu o acțiune reală s-ar fi pus problema calității procesuale sau capacității de folosință a reclamantei prin raportare la un drept real, funcție de natura lui, și care să fi format obiectul judecății, ceea ce nu este cazul în speță.

Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Local O. invocată de pârâta SC D. SA în primă instanță raportat la contractul pe care l-a încheiat cu acesta nu a mai fost criticată în apel, dispoziția sentinței sub acest aspect intrând în puterea de lucru judecat, reiterarea acesteia de recurentul Consiliul Local O. fiind, astfel,

În ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere de anulare a întabulării, astfel cum s-a precizat, acesta nu poate fi examinat, nici chiar pe cale de excepție, mai înainte de soluționarea cererilor principale, datorită accesorialității sale. Numai în situația în care s-ar fi ajuns la concluzia și de către această instanță că cererea în nulitate este întemeiată s-ar fi pus problema luării în examinare a soluției asupra excepției inadmisibilității acestui capăt de cerere accesoriu. Cum soluția instanței de recurs asupra cererii principale este de respingere ca neîntemeiată, s-a menținut soluția de respingere a excepției inadmisibilității motivată însă de prematuritatea ei.

În ce privește critica soluției asupra excepției autorității de lucru judecat, ridicată în fața instanței de apel de către pârâta SC D. SA prin note scrise, dată prin încheierea din 13.03.2012, se constată că problema autorității de lucru judecat între hotărârea evocată, sentința nr. 1843/2004 a Judecătoriei Oltenița, și cauza prezentă se constituie în critici prin apel, tratată ca o problemă de fond, sub forma prezumției puterii de lucru judecat, de care nu poate fi disociată, că soluția încheierii este integrată în decizia atacată în argumentarea netemeiniciei criticii cu privire la puterea de lucru judecat a acestei hotărâri, că nefiind îndeplinite cumulativ condițiile reglementate de art. 1201 C. civ. cu privire la sentința în speță, autoritatea de lucru judecat se convertește și se limitează la efectele puterii de lucru judecat ale hotărârii iar acestea vor fi examinate din perspectiva criticii aplicării art. 1200 alin. (4) C. civ.

În adevăr, motivarea deciziei atacate cu recursurile de față este contradictorie nu numai sub aspectul motivării legalității sentinței cu privire la respingerea excepțiilor, substituită cu prezenta motivare, supra, ea este contradictorie și prin argumentarea soluției pe fond, deoarece premisele pe care se întemeiază sunt greșite.

Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au avut în vedere că ceea ce se impunea în argumentare era soluția de admitere a acțiunii în nulitatea absolută a unor contracte de vânzare-cumpărare, ele axându-se însă, astfel, cum corect critică recurentele, pe o analiză istorică și prezumtivă a dreptului de proprietate publică aparținând Statului prin Ministerul de Finanțe asupra terenului în suprafață de 28,65 ha, același care a făcut și obiectul constatării dreptului de proprietate privată, tot de stat, dar în patrimoniul autorității administrativ-teritoriale – municipiul O. al cărei împuternicit este pârâtul Consiliul Local O., prin sentința nr. 1843/2004. Dispunând și anularea întabulării cu privire la această suprafață deși obiectul vânzării în contractele a căror nulitate s-a cerut a fost de aprox.4 ha.,cu ignorarea evidentă a dispozițiilor art. 1169 C. civ., a faptului că reclamanta,

Este întemeiat și motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 1200 alin. (4) C. civ., text de lege pe care se întemeiază principiul puterii de lucru judecat. Ceea ce a făcut reclamanta, în condițiile în care nu a produs în condițiile legii o dovadă a temeiniciei acțiunii sale în nulitate, a fost să conteste titlul de proprietate al vânzătorului pârât, cu opozabilitate

S-au nesocotit și dispozițiile Legii 7/1996 privind publicitatea imobiliară, ale art. 30 alin. (1) conform căruia: ”

Și reglementarea noului Cod civil cu privire la publicitatea imobiliară instituie prezumția legală a titularului dreptului real înscris în cartea funciară, art. 900 dispunând: ”

Reclamanta a invocat drept cauză de nulitate înstrăinarea unui bun imobil care la momentul vânzării s-ar fi aflat în proprietatea publică  statului prin Ministerul de Finanțe, nu în proprietatea privată a autorității administrative locale, și deci scos din circuitul civil, dar nu a răsturnat prezumția legală la care referă art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în limitele de probă stabilite de art. 31 alin. (2), anume că la momentul înscrierii dreptului în folosul vânzătorului, al autorității administrativ-teritoriale, Municipiul O., prin împuternicit Consiliul Local O., ar fi fost înregistrată vreo acțiune în contestarea cuprinsului cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare, cumulativ, ar reieși vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.

Vânzătorul din contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate se solicită, autoritate publică de stat, și-a înscris dreptul de proprietate privată în cartea funciară, acesta fiind un drept constituit în condițiile Legii 18/1991, legea în reconstituirea și constituirea drepturilor de proprietate privată funciară, constatat prin hotărâri de consiliu local ca făcând parte din inventarul și, deci, din patrimoniul local, și astfel confirmat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în urma parcurgerii căilor de atac, pronunțată în contradictoriu cu cel al cărui drept de proprietate publică îl invocă reclamanta, prezumția legală instituită în favoarea celui care și-a înscris dreptul în cartea funciară dispensând de orice dovadă pe acesta conform art. 1202 alin. (1) C. civ.

Prin urmare, dincolo de faptul că nu s-a răsturnat prezumția legală instituită de art. 30 alin. (1) din Legea 7/1996, a publicității imobiliare, dar hotărârea judecătorească care constată dreptul de proprietate privată al vânzătorului a fost pronunțată în contradictoriu cu cel care se pretinde titular al dreptului de proprietate publică, iar această hotărâre definitivă și irevocabilă față de terți, categorie în care se includ reclamanta și instanța, are putere de lucru judecat, adică statuările sale nu mai pot fi puse în discuție, nu mai pot fi rediscutate, deoarece, în caz contrar, se încalcă principiul securității și certitudinii juridice, principii consacrate atât de dreptul național, prin art. 1200 alin. (4) C. civ., cât și de dreptul convențional, prin art. 6 alin. (1) și prin jurisprudența construită de CEDO sub acest aspect.

Jurisprudența CEDO cu privire la

În ce privește motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că dezvoltarea criticilor formulate de recurenți nu vizează schimbarea naturii ori a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic și, ca atare, nu se încadrează în ipotezele textului de lege invocat.

Critica greșitei menționări în finalul deciziei instanței de apel a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., specifice recursului, nu procedurii apelului, deși reală, nu poate fi primită, mențiunea fiind o evidentă eroare materială, instanța de apel examinând apelurile conform procedurii reglementată de cod pentru calea de atac a apelului, decizia pronunțată fiind o decizie a instanței de apel, supusă recursului, nu a unei instanțe de recurs.

În concluzie, Înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâți pentru considerentele care preced, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a modificat decizia atacată, a admis apelurile formulate de aceleași părți și, schimbând în parte sentința apelată, a respins acțiunea în nulitate absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare promovată de reclamantă ca neîntemeiată și ca rămasă fără obiect cererea în radiere întabulări în cartea funciară, menținând dispozițiile sentinței cu privire la respingerea excepțiilor procesuale și respingerea cererii de chemare în garanție și înlăturând dispoziția de obligare la plata cheltuielilor de judecată.