ÎCCJ, decizie (scj.ro #81990)

Recurs. Semnarea cererii de recurs de o altă persoană decât reprezentantul legal. Dovedirea faptului că persoana care a semnat recursul a fost împuternicită de ministru să semneze în locul său. Invocarea dispozițiilor Legii nr . 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Nulitate. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul. Semnarea cererii de recurs de o altă persoană decât ministrul apărării. Dovedirea faptului că persoana care a semnat recursul a fost împuternicită de ministru să semneze în locul său. Invocarea dispozițiilor Legii nr . 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Nulitate. Index alfabetic . Drept procesual civil. - Recurs.

- Semnarea cererii de recurs de o altă persoană - Nulitate. C. proc . civ : art . 261 alin. 1 art . 302 1 alin. 1 lit . d), art . 312 alin. 1 Legea nr . 182/2002: art . 9 lit . a) Cunoașterea de către instanțe a persoanelor împuternicite de un ministru să semneze cererile adresate acestora nu poate fi de natură să încalce vreunul din obiectivele enunțate de Legea nr . 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Faptul că, potrivit art . 9 lit . a) din lege, protecția informațiilor clasificate vizează protecția juridică, nu poate conduce la o altă concluzie de vreme ce, și în speță, nu s-a considerat că este secret actul prin care ministrul l-a delegat pe șeful direcției juridice. În aceste condiții, cu atât mai mult nu poate avea o asemenea natură actul prin care cel împuternicit de ministru își transmite acest drept.

Acest act nu poate constitui un secret de serviciu, în sensul art . 15 lit . e) din lege care definește informațiile secrete de serviciu ca fiind informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 4555 din 5 iunie 2007. Prin decizia civilă nr . 349 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București -Secția a IV-a civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul T.G. împotriva sentinței civile nr . 1009 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului București, Secția a V-a civilă. Sentința a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cele câteva fraze ce compun motivarea în fapt și în drept a sentinței nu se face o analiză exhaustivă a temeiurilor juridice invocate, a probelor administrate și nici nu se înlătură justificat susținerile reclamantului și probele administrate. Lipsa motivării, în forma și limitele circumscrise de art . 261 alin. 1 C. proc . civ ., este echivalentă necercetării fondului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Apărării.

La termenul din 27 februarie 2007, față de dispozițiile art . 46 alin. 2 din Legea nr . 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, conform cărora ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și injustiție, Înalta Curte a pus în discuție faptul că recursul a fost semnat de o altă persoană decât ministrul apărării și, în temeiul art . 133 alin. 2 C. proc . civ ., a amânat judecata pentru împlinirea lipsurilor.

„Împlinirea lipsurilor" în acest caz viza dovedirea faptului că persoana care a semnat recursul a fost împuternicită de ministru să semneze în locul său - astfel încât cererea de recurs să fie considerată semnată, potrivit art . 302 1 alin. 1 lit . d) C. proc . civ . - iar nu dovedirea calității de reprezentant a acestei persoane, conform art . 161 C. proc . civ ., câtă vreme recursul a fost declarat chiar de minister iar nu de o persoană în numele ministerului. Consilierul juridic al Ministerului Apărării a arătat că ministrul l-a împuternicit pe șeful Direcției Legislație și Asistență Juridică să reprezinte ministerul în justiție iar acesta, la rândul său, l-a împuternicit pe cel care a semnat recursul în locul său, însă nu se poate face dovada care privește aceste ultim aspect deoarece actul de împuternicire emis de șeful Direcției Legislație și Asistență Juridică este secret.

Legea nr . 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate prevede, în art . 1, că scopul legii este protecția informațiilor clasificate și a surselor confidențiale ce asigură acest tip de informații. Protejarea acestor informații se face prin instituirea sistemului național de protecție a informațiilor. Conform art . 4 din lege, principalele obiective ale protecției informațiilor clasificate sunt: a) protejarea informațiilor clasificate împotriva acțiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat , alterării sau modificării conținutului acestora, precum și împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate ; b) realizarea securității sistemelor informatice și de transmitere a informațiilor clasificate.

Cunoașterea de către instanțe a persoanelor împuternicite de un ministru să semneze cererile adresate acestora nu poate fi de natură să încalce vreunul din obiectivele enunțate. Faptul că potrivit art . 9 lit . a) din lege, protecția informațiilor clasificate vizează protecția juridică, nu poate conduce la o altă concluzie de vreme ce, și în speță, nu s-a considerat că este secret actul prin care ministrul l-a delegat pe șeful direcției juridice. In aceste condiții, cu atât mai mult nu poate avea o asemenea natură actul prin care cel împuternicit de ministru își transmite acest drept. Acest act nu poate constitui un secret de serviciu, în sensul art . 15 lit . e) din lege care definește informațiile secrete de serviciu ca fiind informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

Având în vedere cele mai sus arătate, în condițiile art . 312 alin. 1 C. proc . civ . recursul a fost anulat pentru că nu au fost respectate cerințele art . 302 1 lit . d) C. proc . civ . În raport de dispozițiile art . 274 C. proc . civ . instanța l-a obligat pe recurent la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul reclamant.