ÎCCJ, decizie (scj.ro #85089)

Comunicarea actelor fiscale.

Neîndeplinirea

cerințelor procedurale. Incidența

prevederilor

art

. 103 din Codul de procedură civilă.

Codul de procedură fiscală,

art

. 44 alin. (2)

lit

. c)

Codul

de procedură civilă,

Cap.II

,

art

.

85-100,

art

. 103.

Potrivit prevederilor

art

. 44 alin.

(2)

lit

. c) din Codul de procedură fiscală, actul

administrativ fiscal se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al

contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa din

confirmarea de primire,  a arătării în clar a numelui și prenumelui celui

care a primit corespondența, precum și a ștampilei societății comerciale la

sediul căreia se menționează că s-a făcut comunicarea, atrag o  îndoială

puternică asupra împrejurării că  actele administrative fiscale au fost

comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, așa cum

menționează expres dispozițiile

art

. 91 din Codul de

procedură civilă. În acest caz, partea este îndreptățită să solicite repunerea

în termenul de depunere a contestației, fiind împiedicată să acționeze în

termenul legal dintr-un motiv obiectiv, mai presus de voința ei.

Î.C.C.J

., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

. 3401 din 13 octombrie 2006

Prin

acțiunea înregistrată la data de 11 iulie 2005,

S.C

.

RI

S.R.L

.

Arad

,

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice,

Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Timișoara și Biroul

Vamal

Arad

, anularea Deciziei

nr

.

61din 31 martie 2005 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din

cadrul Ministerului Finanțelor Publice și a actelor constatatoare

nr

. 8001-8016 din 24 noiembrie 2004 și a titlurilor de

creanță emise de Biroul Vamal

Arad

, precum și

suspendarea executării acestor acte administrative, conform

art

.

14 alin. (1) din Legea

nr

. 554/2004.

Reclamanta

a arătat că în mod eronat, prin Decizia

nr

. 61/2005 i

s-a respins, ca

nedepusă

în termen, contestația

formulată împotriva actelor constatatoare

nr

.

8001-8016/2004 pentru suma de 5.519.457.612 ROL taxe vamale și ca

nemotivată

, contestația pentru suma de 421.686.560 ROL

reprezentând dobânzi aferente taxelor vamale, dobânzi aferente

TVA

, întrucât actele constatatoare nu i-au fost comunicate,

confirmarea de primire

nepurtând

ștampila societății,

ci doar o semnătură ilizibilă, care nu

aprține

administratoarei firmei.

A mai menționat că a luat cunoștință de actele constatatoare

atacate abia la 12 ianuarie 2005, când i-a fost comunicat titlul de creanță

nr

. 3185 din 12 ianuarie 2005, la care erau anexate și

procesele verbale

nr

. 109/4 ianuarie 2005 și

nr

. 22884/ 24 noiembrie 2004, în conținutul cărora erau

specificate și numerele actelor constatatoare

nr

.

8001-8016/2004. Prin urmare, depunerea contestației la data de 26 ianuarie

2005, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile

art

. 176 alin. (1) din

O.G

.

nr

. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.

Curtea de Apel Timișoara – Secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă

nr

. 82 din 8

martie 2006, a respins acțiunea, reținând că soluția se impune, în raport cu

data comunicării actelor constatatoare, rezultată din confirmarea de primire a

recomandatei

nr

. 527 din 3 decembrie 2004, cu cea a

depunerii contestației și cu prevederile

art

. 176

alin. (1) din

O.G

.

nr

.

92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Reclamanta a declarat recurs.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, prin Decizia

nr

. 61 din 31

martie 2005, organul fiscal competent a respins contestația formulată de

recurenta reclamantă ca fiind depusă cu

nerespectarea

termenului legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ

fiscal contestat.

În faza administrativă, cât și în faza judecătorească a

soluționării contestației, recurenta reclamantă a susținut în mod constant că

semnătura de pe confirmarea de primire a actelor administrativ fiscale nu

aparține administratorului societății și că a luat cunoștință de actele respective

ulterior, când a și depus contestația la organul fiscal competent.

Potrivit prevederilor

art

. 44 alin.

(2)

lit

. c) din Codul de procedură fiscală, actul

administrativ fiscal se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al

contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Cum acest text nu cuprinde alte mențiuni, rezultă că devin

incidente prevederile generale ale Codului de procedură civilă privind

comunicarea actelor procedurale, din care rezultă că, în toate cazurile,

persoana care primește actul comunicat va trebui să-și  arate în clar

numele și prenumele, precum și calitatea, după care să semneze dovada de

primire a corespondenței respective.

Or, în cauză confirmarea de primire nu conține în clar numele și

prenumele celui ce a primit corespondența și nici ștampila societății

comerciale, la sediul căreia se menționează că s-a făcut comunicarea, ceea ce

pune sub o puternică îndoială împrejurarea că actele administrative fiscale au

fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenței.

Astfel fiind, instanța de fond trebuia să constate că sunt

incidente prevederile

art

. 103 din Codul de procedură

civilă, societatea comercială fiind împiedicată să acționeze în termenul legal

dintr-un motiv obiectiv.

În concluzie, soluția instanței de fond precum și Decizia

nr

. 61/31 martie 2005, sunt nelegale și

netemeinice

,

recursul fiind astfel admis, pentru ca organul competent să procedeze la

soluționarea pe fond a contestației împotriva actelor administrativ fiscale

vizate.