ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4855/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâta M.A., născută la data de 15 ianuarie 1955, în localitatea Podul Turcului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtei de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, faptul că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâta a semnat A. cu Securitatea, a preluat numele conspirative "V.", în perioada 1976 - 1977, respectiv "B.", în perioada 1977 - 1980, și a furnizat informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și dreptul la viață privată. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamant ca fiind lipsită de temei legal, arătând că nu îndeplinește funcția de Director Adjunct în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, ci este angajată, pe durată nedeterminată, în funcția de consilier juridic, gradul 1A.

De asemenea, pârâta a cerut a se constata că nu deține vreo demnitate sau funcție din cele prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca domnului B.I. să i se asigure dreptul la informații cu privire la activitatea sa, iar reclamantul să ceară instanței de contencios administrativ stabilirea calității sale de colaborator al Securității.

Mai susține pârâta că activitățile pe care reclamantul pretinde că le-ar fi desfășurat nu sunt de natură să conducă la concluzia că ea ar fi avut calitatea de colaborator al Securității; din nota de constatare prezentată la dosar nu rezultă că există documente care să ateste faptul că a transmis informații Securității; Se mai arată de către pârâtă că relațiile pe care le-a dat au fost rezultatul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, în baza Legii nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat și acestea nu au creat un tratament diferit de cel care-l aveau anterior persoanele despre care i s-au cerut și a dat informații organelor de Securitate. Acțiunile sale au constat în răspunsuri la întrebările ce i s-au pus și nu au determinat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale foștilor angajați ai întreprinderii la care lucra în perioada vizată de cererea reclamantului.

În plus, pârâta precizează faptul că nu a scris cele două note ce au fost găsite în dosarul doamnei M.T., și anume, cea din 21 septembrie 1976 și cea din 22 februarie 1977, note menționate de reclamant în prezenta acțiune. În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copia notei de constatare din 17 septembrie 2009 și înscrisurile doveditoare. 2. Hotărârea Curții de Apel București Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 7510 din 12 decembrie 2011, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtei de colaborator al Securității. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008. În concret, în privința primei condiții, instanța a arătat faptul că pârâta a fost recrutată la data de 1 iunie 1976 pentru asigurarea informativă a comercianților străini ce aveau contracte cu Întreprinderea de Piele Sintetică, a tehnicienilor ce asigurau asistența tehnică, precum și a numitelor Z.R. și M.T., urmărite pentru relații neoficiale cu cetățeni străini și intenții de evaziune. În acest sens, pârâta a semnat cu numele real "A." și a preluat numele conspirativ de colaborare "V." în perioada 1876 - 1977 și "B." în perioada 1977 - 1990. Totodată, Curtea a arătat că pârâta a furnizat două note informative căpitanului de Securitate P.G.

în data de 21 septembrie 1976 și, respectiv, în data de 22 februarie 1977, note referitoare la numita M.T. și la relațiile pe care aceasta le întreținea cu persoane/rude din străinătate, precum și la intenția acestei persoane de a părăsi țara și la demersurile întreprinse în acest sens. Pârâta nu a contestat furnizarea de informații către organele fostei Securități, dar a menționat că acestea au avut legătură cu atribuțiile sale de serviciu. Curtea de apel a apreciat că nu poate primi această apărare, având în vedere conținutul notelor furnizate care se refereau exclusiv la legăturile pe care persoana urmărită informativ le avea cu persoane din străinătate, precum și la intenția acesteia de a părăsi țara.

În același timp, judecătorul fondului a reținut că nu prezintă relevanță nici apărarea potrivit căreia aceste note nu au fost scrise de către pârâtă, întrucât textul de lege incident în cauză nu impune o astfel de cerință, fiind suficient ca "informațiile" să fie furnizate sub orice formă, inclusiv ca relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, cum este cazul de față. În legătură cu cea de-a doua condiție, instanța de primă jurisdicție a subliniat faptul că, prin informațiile pe care le-a furnizat, pârâta a contribuit la îngrădirea dreptului la liberă circulație a persoanei vizate de cele două note anterior individualizate, drept prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

3. Recursul declarat de pârâta M.A. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta M.A., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat că cele două condiții impuse de norma anterior individualizată nu sunt întrunite, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există nicio notă informativă semnată de aceasta.

Recurenta a menționat că familia sa a fost persecutată din motive politice, că a fost contactată de către reprezentanții fostei Securități, dar nu a furnizat niciun fel de informații de natură confidențială sau de natură a aduce prejudicii vreunei persoane. În altă ordine de idei, recurenta a precizat că i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece prima instanță nu i-a încuviințat probele solicitate în apărare pentru a demonstra faptul că nu a semnat cele două note informative invocate de intimat în cererea de chemare în judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității pârâtei M.A. de colaborator al Securității. Prima instanță a admis acțiunea reclamantului pentru argumentele prezentate la pct. 2 din prezenta decizie. Înalta Curte nu poate împărtăși această soluție pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare. Astfel, în speță, verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant din oficiu, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, având în vedere funcția publică ocupată de pârâtă de director adjunct în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții. În urma acestor verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare din 17 septembrie 2009 în baza căreia a sesizat instanța specializată cu prezenta acțiune. Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, instituie două condiții pentru dobândirea calității de colaborator al Securității: 1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității". 2) Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, recurenta a fost recrutată în calitate de colaborator al Securității la data de 1 iunie 1976 pentru "asigurarea informativă a comercianților străini ce au contracte cu Întreprinderea de Piele Sintetică, a tehnicienilor ce asigurau asistența tehnică și a numitelor Z.R. și M.T. ", urmărite pentru relații neoficiale cu cetățeni străini și intenții de evaziune.

În acest sens, pârâta a semnat cu numele real "A." și a preluat numele conspirativ de colaborare "V." în perioada 1976 - 1977 și " B." în perioada 1977 - 1990. Pentru a reține calitatea pârâtei de colaborator al Securității, prima instanță a individualizat două note informative date căpitanului de Securitate P.G., în data de 21 septembrie 1976 și, respectiv, în data de 22 februarie 1977. În prima notă informativă se relatează despre numita M.T., în sensul că aceasta a afirmat că a primit aviz negativ pentru plecarea în străinătate, că este supărată pentru acest lucru, că intenționează să meargă din nou în audiență pentru a rezolva problema și că ține legătura cu rudele sale din R.F.G. În cea de-a doua notă aflată în discuție, se relatează tot despre numita M.T., în sensul că a fost din nou în audiență, dar nu a primit un răspuns afirmativ pentru plecarea în străinătate, motiv pentru care intenționează să ceară ajutorul rudelor sale din R.F.G.

De asemenea, se mai precizează și alte aspecte, respectiv că fratele numitei M.T. a fost recrutat pentru satisfacerea serviciului militar, dar și că delegații spanioli care au vizitat întreprinderea au fost însoțiți de către reprezentantul firmei B.S.G. care a adus pentru M.T. un pachețel și un bilet; în bilet i se cerea acesteia să trimită o față de masă în valoare de 450 RON, reprezentând costul reparației a două ceasuri bărbătești. Ca atare, astfel de informări, prin conținutul lor, nu dezvăluiau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În plus, nu se poate reține nici că informările în cauză ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Mai mult decât atât, instanța de control judiciar remarcă faptul că intimatul nu a depus la dosar nicio notă informativă semnată de recurentă pentru a justifica calitatea acesteia de colaborator al Securității. În cadrul probatorului, intimatul a prezentat doar o serie de înscrisuri, mai precis, referate cu propuneri de recrutare, cu verificările efectuate în acest sens, precum și note în legătură cu profilul moral al recurentei. Față de cele anterior prezentate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta M.A. împotriva Sentinței civile nr. 7510 din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2013. Procesat de GGC - CL