ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4855/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4855/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată

pe pârâta M.A., născută la data de 15 ianuarie 1955, în localitatea Podul

Turcului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să

constate calitatea pârâtei de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, faptul că, în cauză, sunt

îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâta a semnat A. cu

Securitatea, a preluat numele conspirative "V.", în perioada 1976 -

1977, respectiv "B.", în perioada 1977 - 1980, și a furnizat

informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea

opiniilor și dreptul la viață privată.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovată de

reclamant ca fiind lipsită de temei legal, arătând că nu îndeplinește funcția

de Director Adjunct în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, ci este

angajată, pe durată nedeterminată, în funcția de consilier juridic, gradul 1A.

De asemenea, pârâta a

cerut a se constata că nu deține vreo demnitate sau funcție din cele prevăzute

de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca domnului B.I. să i se asigure

dreptul la informații cu privire la activitatea sa, iar reclamantul să ceară

instanței de contencios administrativ stabilirea calității sale de colaborator

al Securității.

Mai susține pârâta că

activitățile pe care reclamantul pretinde că le-ar fi desfășurat nu sunt de

natură să conducă la concluzia că ea ar fi avut calitatea de colaborator al

Securității; din nota de constatare prezentată la dosar nu rezultă că există

documente care să ateste faptul că a transmis informații Securității;

Se mai arată de către

pârâtă că relațiile pe care le-a dat au fost rezultatul îndeplinirii

obligațiilor de serviciu, în baza Legii nr. 23/1971 privind apărarea secretului

de stat și acestea nu au creat un tratament diferit de cel care-l aveau

anterior persoanele despre care i s-au cerut și a dat informații organelor de

Securitate. Acțiunile sale au constat în răspunsuri la întrebările ce i s-au

pus și nu au determinat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

foștilor angajați ai întreprinderii la care lucra în perioada vizată de cererea

reclamantului.

În plus, pârâta

precizează faptul că nu a scris cele două note ce au fost găsite în dosarul

doamnei M.T., și anume, cea din 21 septembrie 1976 și cea din 22 februarie

1977, note menționate de reclamant în prezenta acțiune.

În dovedirea

acțiunii, reclamantul a depus la dosar copia notei de constatare din 17

septembrie 2009 și înscrisurile doveditoare.

de Apel București

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 7510

din 12 decembrie 2011, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtei de colaborator

al Securității.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță,

sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

În concret, în

privința primei condiții, instanța a arătat faptul că pârâta a fost recrutată

la data de 1 iunie 1976 pentru asigurarea informativă a comercianților străini

ce aveau contracte cu Întreprinderea de Piele Sintetică, a tehnicienilor ce

asigurau asistența tehnică, precum și a numitelor Z.R. și M.T., urmărite pentru

relații neoficiale cu cetățeni străini și intenții de evaziune.

În acest sens, pârâta

a semnat cu numele real "A." și a preluat numele conspirativ de

colaborare "V." în perioada 1876 - 1977 și "B." în perioada

1977 - 1990.

Totodată, Curtea a

arătat că pârâta a furnizat două note informative căpitanului de Securitate

P.G. în data de 21 septembrie 1976 și, respectiv, în data de 22 februarie 1977,

note referitoare la numita M.T. și la relațiile pe care aceasta le întreținea

cu persoane/rude din străinătate, precum și la intenția acestei persoane de a

părăsi țara și la demersurile întreprinse în acest sens.

Pârâta nu a contestat

furnizarea de informații către organele fostei Securități, dar a menționat că

acestea au avut legătură cu atribuțiile sale de serviciu. Curtea de apel a

apreciat că nu poate primi această apărare, având în vedere conținutul notelor

furnizate care se refereau exclusiv la legăturile pe care persoana urmărită

informativ le avea cu persoane din străinătate, precum și la intenția acesteia

de a părăsi țara.

În același timp,

judecătorul fondului a reținut că nu prezintă relevanță nici apărarea potrivit

căreia aceste note nu au fost scrise de către pârâtă, întrucât textul de lege

incident în cauză nu impune o astfel de cerință, fiind suficient ca

"informațiile" să fie furnizate sub orice formă, inclusiv ca relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, cum este cazul de față.

În legătură cu cea

de-a doua condiție, instanța de primă jurisdicție a subliniat faptul că, prin

informațiile pe care le-a furnizat, pârâta a contribuit la îngrădirea dreptului

la liberă circulație a persoanei vizate de cele două note anterior

individualizate, drept prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind

Drepturile Civile și Politice.

de pârâta M.A.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta M.A., care a solicitat modificarea sa, în

sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea căii

extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs, partea a arătat că cele două condiții impuse de norma

anterior individualizată nu sunt întrunite, în condițiile în care la dosarul

cauzei nu există nicio notă informativă semnată de aceasta.

Recurenta a menționat

că familia sa a fost persecutată din motive politice, că a fost contactată de

către reprezentanții fostei Securități, dar nu a furnizat niciun fel de

informații de natură confidențială sau de natură a aduce prejudicii vreunei

persoane.

În altă ordine de

idei, recurenta a precizat că i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece prima

instanță nu i-a încuviințat probele solicitate în apărare pentru a demonstra

faptul că nu a semnat cele două note informative invocate de intimat în cererea

de chemare în judecată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse

în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ.,

sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant a

învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect

constatarea calității pârâtei M.A. de colaborator al Securității.

Prima instanță a

admis acțiunea reclamantului pentru argumentele prezentate la pct. 2 din

prezenta decizie.

Înalta Curte nu poate

împărtăși această soluție pentru argumentele care vor fi prezentate în

continuare.

Astfel, în speță,

verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant din oficiu, în temeiul

prevederilor art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, având în

vedere funcția publică ocupată de pârâtă de director adjunct în cadrul Inspectoratului

de Stat în Construcții.

În urma acestor

verificări, intimatul-reclamant a întocmit nota de constatare din 17 septembrie

2009 în baza căreia a sesizat instanța specializată cu prezenta acțiune.

Art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, instituie

două condiții pentru dobândirea calității de colaborator al Securității:

1) Persoana să fi

furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă,

precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității".

2) Informațiile

furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Pe aspectul

îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că,

într-adevăr, recurenta a fost recrutată în calitate de colaborator al

Securității la data de 1 iunie 1976 pentru "asigurarea informativă a

comercianților străini ce au contracte cu Întreprinderea de Piele Sintetică, a

tehnicienilor ce asigurau asistența tehnică și a numitelor Z.R. și M.T. ",

urmărite pentru relații neoficiale cu cetățeni străini și intenții de evaziune.

În acest sens, pârâta

a semnat cu numele real "A." și a preluat numele conspirativ de colaborare

"V." în perioada 1976 - 1977 și " B." în perioada 1977 -

1990.

Pentru a reține

calitatea pârâtei de colaborator al Securității, prima instanță a

individualizat două note informative date căpitanului de Securitate P.G., în

data de 21 septembrie 1976 și, respectiv, în data de 22 februarie 1977.

În prima notă

informativă se relatează despre numita M.T., în sensul că aceasta a afirmat că

a primit aviz negativ pentru plecarea în străinătate, că este supărată pentru

acest lucru, că intenționează să meargă din nou în audiență pentru a rezolva

problema și că ține legătura cu rudele sale din R.F.G.

În cea de-a doua notă

aflată în discuție, se relatează tot despre numita M.T., în sensul că a fost

din nou în audiență, dar nu a primit un răspuns afirmativ pentru plecarea în

străinătate, motiv pentru care intenționează să ceară ajutorul rudelor sale din

R.F.G. De asemenea, se mai precizează și alte aspecte, respectiv că fratele

numitei M.T. a fost recrutat pentru satisfacerea serviciului militar, dar și că

delegații spanioli care au vizitat întreprinderea au fost însoțiți de către

reprezentantul firmei B.S.G. care a adus pentru M.T. un pachețel și un bilet;

în bilet i se cerea acesteia să trimită o față de masă în valoare de 450 RON,

reprezentând costul reparației a două ceasuri bărbătești.

Ca atare, astfel de

informări, prin conținutul lor, nu dezvăluiau activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist. În plus, nu se poate reține nici că

informările în cauză ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Mai mult decât atât,

instanța de control judiciar remarcă faptul că intimatul nu a depus la dosar

nicio notă informativă semnată de recurentă pentru a justifica calitatea

acesteia de colaborator al Securității.

În cadrul

probatorului, intimatul a prezentat doar o serie de înscrisuri, mai precis,

referate cu propuneri de recrutare, cu verificările efectuate în acest sens,

precum și note în legătură cu profilul moral al recurentei.

Față de cele anterior

prezentate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prima instanță a făcut o

interpretare greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

soluției adoptate în recurs

Pe cale de

consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite

recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca

neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta M.A. împotriva Sentinței civile nr. 7510 din 12 decembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 aprilie 2013.

Procesat de GGC - CL