ÎCCJ, decizie (scj.ro #82979)

Insolvență.

Acțiune oblică exercitată de creditor. Calitate procesuală

activă

Cuprins pe materii : Drept

comercial. Procedura insolvenței

Index alfabetic : acțiune

oblică

-

calitate procesuală activă

-

procedura insolvenței

C.

civ., art. 974

Legea

nr. 85/2006

Potrivit

dispozițiilor art. 974 C.civ., creditorii unui debitor pot exercita toate

drepturile și acțiunile acestuia, afară de acelea care îi sunt

exclusiv personale, acțiunea oblică fiind un mijloc de protecție

a drepturilor creditorilor în cazul în care debitorul este pe cale de a deveni

insolvabil sau de a-și agrava insolvabilitatea.

Creditorul

care și-a înregistrat creanța în tabelul definitiv al creditorilor,

urmărind protejarea unui drept propriu, nu-și pierde calitatea

procesuală activă în alte proceduri judiciare care implică

patrimoniul aceluiași debitor.

Astfel

fiind, prin exercitarea acțiunii oblice, creditorul valorifică un

drept al debitorului, care se întoarce în patrimoniul acestuia, profitând

tuturor creditorilor, hotărârea judecătorească de admitere a

unei asemenea acțiuni fiind opozabilă și celorlalți

creditori, ceea ce înseamnă că aceasta acțiune este

compatibilă cu procedura insolvenței.

Secția

comercială, Decizia nr. 549 din 8 februarie 2011

Reclamanta

Banca I.R. SpA Italia, Treviso, Sucursala București, a solicitat

instanței ca, prin  hotărârea ce o va pronunța, să

dispună obligarea pârâtei SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA să

plătească către pârâta SC M.P. SRL, aflată în procedura

insolvenței, sumele de 534.000 lei credit restant și 563.177 lei

penalități de întârziere, calculate până la data formulării

acțiunii.

Prin

sentința comercială cu nr. 570/C/2010 pronunțată de

Tribunalul Brașov, Secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei Banca I.R. SpA Italia Treviso și, în

consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta

Banca I.R. Spa Italia, Treviso, Sucursala București, în contradictoriu cu

pârâtele SC A.R.A. Vienna Insurance  Group SA Brașov și SC M.P. SRL

Brașov, având ca obiect acțiune oblică.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în

esență, că reclamanta a formulat o acțiune oblică

întemeiată pe dispozițiile art. 974 C. civ.

Pârâta

SC M.P. SRL se află în procedura insolvenței prevăzută de

Legea nr. 85/2006, fiind numit lichidator judiciar I.C., prin sentința

civilă nr. 367/sind/2009 a Tribunalului Brașov, iar reclamanta Banca

I.R. SpA Italia Treviso Sucursala București este creditorul pârâtei SC

M.P. SRL, fiind înscrisă în Tabelul definitiv al creanțelor din

dosarul nr. xx/62/2009 al Tribunalului Brașov în care s-a deschis

procedura insolvenței împotriva pârâtei SC M.P. SRL.

În

aceste condiții dreptul la formularea de acțiuni în pretenții

pentru încasarea creanțelor debitoarei SC M.P. SRL îl are doar

lichidatorul judiciar potrivit art. 25 lit. g) din Legea nr. 85 /2006,

dispozițiile

acestui act normativ fiind speciale și derogând

de la dispozițiile Codului civil care sunt dispoziții generale,

creditorii debitoarei SC M.P. SRL nemaiputând formula deci acțiuni oblice

potrivit art. 974 C. civ.

Împotriva

sentinței reclamanta a declarat apel, arătând că greșit

prima instanța a soluționat cauza pe excepție, considerând

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 25 lit. g) din

Legea nr. 85/2006, în argumentarea căreia reclamanta a susținut

că atâta timp cât lichidatorul este înlocuitorul în drepturi și

obligații a fostului administrator al societății falite, nimic

nu îi împiedică pe creditori de a opune societății aceleași

drepturi și obligații societății respective. Acțiunile

promovate de către creditori împotriva terților în vederea

recuperării creanțelor deținute de către debitoarea

falită sunt acțiuni de un real folos cu atât mai mult cu cât sumele

recuperate nu sunt încasate de creditorii inițiali, ci se fac venit la

masa credală. (…)

Prin

decizia nr. 70/Ap/2010 a Curții de Apel Brașov, Secția

comercială, s-a admis apelul reclamantei declarat împotriva sentinței

atacate, pe care a desființat-o și a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța

de apel a reținut că reclamanta are calitatea de creditoare a

societății debitoare SC M.P. SRL Brașov, deținând o

creanță împotriva acesteia din urmă(…).

Întrucât

împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenței (…),

apelanta-reclamantă s-a înscris cu creanța susmenționată la

masa credală a debitoarei; având în vedere că această creditoare

a înțeles să promoveze și acțiunea oblică ce a

făcut obiectul cauzei deduse judecății în fața primei instanțe

nu exclude aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 974 C. civ. și nu are drept consecință incidența – ca normă specială -

a textului art. 25 lit. g) din Legea  nr. 85/2006, cum eronat a apreciat

judecătorul fondului, întrucât scopul acțiunii oblice urmărit de

către apelanta-reclamantă a fost acela al recuperării sumelor

susmenționate de la societatea de asigurare (pârâta în speță,

debitoare a unei obligații de dezdăunare a societății asigurate,

asumate prin contractul de asigurare facultativă), cu consecința

includerii acestor sume în masa credală a debitoarei SC M.P. SRL

Brașov.

Reclamanta

nu a urmărit, așadar, valorificarea unui drept propriu, ci

valorificarea unui drept al societății debitoare pe care aceasta din

urmă nu și l-a mai susținut (acțiunea în pretenții

formulată de aceasta din urmă împotriva asigurătorului SC A.R.A.

Vienna Insurance Group SA București fiind anulată, ca

netimbrată).

Faptul

că aceeași reclamantă a înțeles să se înscrie la masa

credală a debitoarei în cadrul dosarului de insolvență având nr.

xx/62/2009 aflat pe rolul Tribunalului Brașov nu are relevanță

în speță, întrucât, în această din urmă situație,

creditoarea își valorifică un drept propriu consacrat de dispozițiile

art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006. Or, procedura insolvenței este una

concursuală, colectivă și egalitară, astfel încât problema

unui tratament juridic diferențiat pentru unul sau mai mulți

creditori nu se poate pune.

Pe de

altă parte, lichidatorul judiciar  - I.C. - desemnat pentru a  conduce

activitatea debitoarei și pentru a exercita atribuțiile

prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 și-a însușit cererea

de chemare în judecată formulată de către reclamanta Banca I.R.

SpA Italia Treviso, Sucursala București. O astfel de poziție procesuală

semnifică în fapt achiesarea lichidatorului judiciar la acțiunea

formulată de reclamantă.

Așa

fiind, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, sens în care, în temeiul

art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., apelul a fost admis, sentința

tribunalului  desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

același tribunal.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel, pârâta SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA,

Sucursala Brașov, a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut

că au fost încălcate normele de procedură privind

competența funcțională a tribunalului, lipsa de temei legal,

aplicarea greșită a legii, în argumentarea căruia a arătat

că s-a reținut că banca și-ar fi exercitat un drept

propriu, în opinia sa, reclamanta nu putea să uzeze de două proceduri

civile pentru același drept de creanță, acțiunea oblică

și acțiunea în pretenții. Astfel, în momentul înregistrării

creanței bancare în tabelul definitiv al creditorilor, reclamanta

și-a pierdut calitatea sa procesuală activă în alte proceduri

judiciare care implică patrimoniul aceluiași debitor, iar banca

și-a manifestat opțiunea pe legea specială prin înscrierea la

masa credală în dosarul de faliment. În continuare, recurenta a

susținut că lichidatorul judiciar al societății debitoare

nu a aderat la calea de atac a apelului, nefiind la dosar nicio manifestare

scrisă în acest sens; a mai arătat că normele de

competență prevăzute de procedura insolvenței sunt de

imediată aplicare, astfel că potrivit art. 8 din legea

insolvenței sunt de competența tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul debitorului. În consecință,

recurenta a susținut că în cauză a fost încălcată

competența funcțională a tribunalului, motiv de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ.. Pe fondul recursului, recurenta a

susținut că în mod greșit a apreciat că acțiunea

oblică și acțiunea în cadrul procedurii de insolvență

au aceeași finalitate în ceea ce privește aducerea creanței în

patrimoniul debitoarei.(…)

Recursul

nu este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 974 C.civ., creditorii unui debitor pot exercita toate

drepturile si acțiunile acestuia, afară de acelea care îi sunt

exclusiv personale.

Ipoteza

avută în vedere de aceasta dispoziție legală este aceea în care

un debitor neglijează sau refuză exercitarea drepturilor sale

împotriva altuia sau a altora și compromite astfel dreptul de gaj general

al creditorilor săi. Așadar, acțiunea oblică este un mijloc

de protecție a drepturilor creditorilor în cazul în care debitorul este pe

cale de a deveni insolvabil sau de a-și agrava insolvabilitatea.

Creditorul

nu dobândește un drept propriu, efectele acțiunii producându-se în

patrimoniul debitorului. Rezultatul obținut profită tuturor

creditorilor debitorului neglijent, această acțiune fiind

individuală prin exercițiu și colectivă prin efecte. Pe

cale de consecință, hotărârea judecătorească de

admitere a unei asemenea acțiuni este opozabilă și

celorlalți creditori, ceea ce înseamnă că aceasta acțiune

este compatibilă cu procedura insolvenței, pregătind, practic,

executarea silită asupra patrimoniului debitorului.

Prin

înregistrarea creanței sale în tabelul creditorilor, reclamanta și-a

protejat un drept propriu, pe când exercitând acțiunea oblică,

reclamanta valorifică un drept al debitorului, care se întoarce în

patrimoniul acestuia, profitând tuturor creditorilor. Așadar, sunt lipsite

de temei legal susținerile recurentei potrivit cărora reclamanta

și-a pierdut calitatea sa procesuală activă în alte proceduri

judiciare care implică patrimoniul aceluiași debitor în momentul

înregistrării creanței bancare în tabelul definitiv al creditorilor.

Debitorul

trebuie, într-adevăr, să fie inactiv ca o condiție de exercitare

a acestei acțiuni. Or, în măsura în care debitorul

acționează el însuși, prin lichidator în cazul de

față, chiar cu întârziere, creditorul își poate pierde dreptul

de a se substitui în exercitarea dreptului sau acțiunii acestuia. În cazul

în care debitorul preia inițiativa demersurilor făcute în

justiție de către creditor, urmează ca instanța în

fața căreia a intervenit lichidatorul judiciar să procedeze la

clarificarea cadrului procesual, respectiv să reanalizeze calitatea

părților în raport de noua situație și de înscrierea

creditorului la masa credală. De altfel, așa cum s-a reținut

chiar în considerentele deciziei atacate, lichidatorul judiciar  - I.C. -

desemnat pentru a  conduce activitatea debitoarei  și pentru a exercita

atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 și-a

însușit cererea de chemare în judecată formulată de către

reclamanta Banca I.R. SpA Italia Treviso, Sucursala București.(…)

Așa

fiind, găsind nefondate motivele de recurs invocate de recurentă

și circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C.proc.civ.