ÎCCJ, decizie (scj.ro #82979)

Insolvență. Acțiune oblică exercitată de creditor. Calitate procesuală activă Cuprins pe materii : Drept comercial. Procedura insolvenței Index alfabetic : acțiune oblică - calitate procesuală activă - procedura insolvenței C. civ., art. 974 Legea nr. 85/2006 Potrivit dispozițiilor art. 974 C.civ., creditorii unui debitor pot exercita toate drepturile și acțiunile acestuia, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale, acțiunea oblică fiind un mijloc de protecție a drepturilor creditorilor în cazul în care debitorul este pe cale de a deveni insolvabil sau de a-și agrava insolvabilitatea. Creditorul care și-a înregistrat creanța în tabelul definitiv al creditorilor, urmărind protejarea unui drept propriu, nu-și pierde calitatea procesuală activă în alte proceduri judiciare care implică patrimoniul aceluiași debitor.

Astfel fiind, prin exercitarea acțiunii oblice, creditorul valorifică un drept al debitorului, care se întoarce în patrimoniul acestuia, profitând tuturor creditorilor, hotărârea judecătorească de admitere a unei asemenea acțiuni fiind opozabilă și celorlalți creditori, ceea ce înseamnă că aceasta acțiune este compatibilă cu procedura insolvenței. Secția comercială, Decizia nr. 549 din 8 februarie 2011 Reclamanta Banca I.R. SpA Italia, Treviso, Sucursala București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA să plătească către pârâta SC M.P. SRL, aflată în procedura insolvenței, sumele de 534.000 lei credit restant și 563.177 lei penalități de întârziere, calculate până la data formulării acțiunii.

Prin sentința comercială cu nr. 570/C/2010 pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Banca I.R. SpA Italia Treviso și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Banca I.R. Spa Italia, Treviso, Sucursala București, în contradictoriu cu pârâtele SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA Brașov și SC M.P. SRL Brașov, având ca obiect acțiune oblică. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a formulat o acțiune oblică întemeiată pe dispozițiile art. 974 C. civ. Pârâta SC M.P. SRL se află în procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006, fiind numit lichidator judiciar I.C., prin sentința civilă nr. 367/sind/2009 a Tribunalului Brașov, iar reclamanta Banca I.R.

SpA Italia Treviso Sucursala București este creditorul pârâtei SC M.P. SRL, fiind înscrisă în Tabelul definitiv al creanțelor din dosarul nr. xx/62/2009 al Tribunalului Brașov în care s-a deschis procedura insolvenței împotriva pârâtei SC M.P. SRL. În aceste condiții dreptul la formularea de acțiuni în pretenții pentru încasarea creanțelor debitoarei SC M.P. SRL îl are doar lichidatorul judiciar potrivit art. 25 lit. g) din Legea nr. 85 /2006, dispozițiile acestui act normativ fiind speciale și derogând de la dispozițiile Codului civil care sunt dispoziții generale, creditorii debitoarei SC M.P. SRL nemaiputând formula deci acțiuni oblice potrivit art. 974 C. civ.

Împotriva sentinței reclamanta a declarat apel, arătând că greșit prima instanța a soluționat cauza pe excepție, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, în argumentarea căreia reclamanta a susținut că atâta timp cât lichidatorul este înlocuitorul în drepturi și obligații a fostului administrator al societății falite, nimic nu îi împiedică pe creditori de a opune societății aceleași drepturi și obligații societății respective. Acțiunile promovate de către creditori împotriva terților în vederea recuperării creanțelor deținute de către debitoarea falită sunt acțiuni de un real folos cu atât mai mult cu cât sumele recuperate nu sunt încasate de creditorii inițiali, ci se fac venit la masa credală.

(…) Prin decizia nr. 70/Ap/2010 a Curții de Apel Brașov, Secția comercială, s-a admis apelul reclamantei declarat împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de apel a reținut că reclamanta are calitatea de creditoare a societății debitoare SC M.P. SRL Brașov, deținând o creanță împotriva acesteia din urmă(…). Întrucât împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenței (…), apelanta-reclamantă s-a înscris cu creanța susmenționată la masa credală a debitoarei; având în vedere că această creditoare a înțeles să promoveze și acțiunea oblică ce a făcut obiectul cauzei deduse judecății în fața primei instanțe nu exclude aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 974 C. civ.

și nu are drept consecință incidența – ca normă specială - a textului art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, cum eronat a apreciat judecătorul fondului, întrucât scopul acțiunii oblice urmărit de către apelanta-reclamantă a fost acela al recuperării sumelor susmenționate de la societatea de asigurare (pârâta în speță, debitoare a unei obligații de dezdăunare a societății asigurate, asumate prin contractul de asigurare facultativă), cu consecința includerii acestor sume în masa credală a debitoarei SC M.P. SRL Brașov. Reclamanta nu a urmărit, așadar, valorificarea unui drept propriu, ci valorificarea unui drept al societății debitoare pe care aceasta din urmă nu și l-a mai susținut (acțiunea în pretenții formulată de aceasta din urmă împotriva asigurătorului SC A.R.A.

Vienna Insurance Group SA București fiind anulată, ca netimbrată). Faptul că aceeași reclamantă a înțeles să se înscrie la masa credală a debitoarei în cadrul dosarului de insolvență având nr. xx/62/2009 aflat pe rolul Tribunalului Brașov nu are relevanță în speță, întrucât, în această din urmă situație, creditoarea își valorifică un drept propriu consacrat de dispozițiile art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006. Or, procedura insolvenței este una concursuală, colectivă și egalitară, astfel încât problema unui tratament juridic diferențiat pentru unul sau mai mulți creditori nu se poate pune. Pe de altă parte, lichidatorul judiciar - I.C. - desemnat pentru a conduce activitatea debitoarei și pentru a exercita atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 și-a însușit cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Banca I.R.

SpA Italia Treviso, Sucursala București. O astfel de poziție procesuală semnifică în fapt achiesarea lichidatorului judiciar la acțiunea formulată de reclamantă. Așa fiind, în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, sens în care, în temeiul art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ., apelul a fost admis, sentința tribunalului desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâta SC A.R.A. Vienna Insurance Group SA, Sucursala Brașov, a declarat recurs în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susținut că au fost încălcate normele de procedură privind competența funcțională a tribunalului, lipsa de temei legal, aplicarea greșită a legii, în argumentarea căruia a arătat că s-a reținut că banca și-ar fi exercitat un drept propriu, în opinia sa, reclamanta nu putea să uzeze de două proceduri civile pentru același drept de creanță, acțiunea oblică și acțiunea în pretenții. Astfel, în momentul înregistrării creanței bancare în tabelul definitiv al creditorilor, reclamanta și-a pierdut calitatea sa procesuală activă în alte proceduri judiciare care implică patrimoniul aceluiași debitor, iar banca și-a manifestat opțiunea pe legea specială prin înscrierea la masa credală în dosarul de faliment.

În continuare, recurenta a susținut că lichidatorul judiciar al societății debitoare nu a aderat la calea de atac a apelului, nefiind la dosar nicio manifestare scrisă în acest sens; a mai arătat că normele de competență prevăzute de procedura insolvenței sunt de imediată aplicare, astfel că potrivit art. 8 din legea insolvenței sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul debitorului. În consecință, recurenta a susținut că în cauză a fost încălcată competența funcțională a tribunalului, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ.. Pe fondul recursului, recurenta a susținut că în mod greșit a apreciat că acțiunea oblică și acțiunea în cadrul procedurii de insolvență au aceeași finalitate în ceea ce privește aducerea creanței în patrimoniul debitoarei.(…) Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 974 C.civ., creditorii unui debitor pot exercita toate drepturile si acțiunile acestuia, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale. Ipoteza avută în vedere de aceasta dispoziție legală este aceea în care un debitor neglijează sau refuză exercitarea drepturilor sale împotriva altuia sau a altora și compromite astfel dreptul de gaj general al creditorilor săi. Așadar, acțiunea oblică este un mijloc de protecție a drepturilor creditorilor în cazul în care debitorul este pe cale de a deveni insolvabil sau de a-și agrava insolvabilitatea. Creditorul nu dobândește un drept propriu, efectele acțiunii producându-se în patrimoniul debitorului. Rezultatul obținut profită tuturor creditorilor debitorului neglijent, această acțiune fiind individuală prin exercițiu și colectivă prin efecte.

Pe cale de consecință, hotărârea judecătorească de admitere a unei asemenea acțiuni este opozabilă și celorlalți creditori, ceea ce înseamnă că aceasta acțiune este compatibilă cu procedura insolvenței, pregătind, practic, executarea silită asupra patrimoniului debitorului. Prin înregistrarea creanței sale în tabelul creditorilor, reclamanta și-a protejat un drept propriu, pe când exercitând acțiunea oblică, reclamanta valorifică un drept al debitorului, care se întoarce în patrimoniul acestuia, profitând tuturor creditorilor. Așadar, sunt lipsite de temei legal susținerile recurentei potrivit cărora reclamanta și-a pierdut calitatea sa procesuală activă în alte proceduri judiciare care implică patrimoniul aceluiași debitor în momentul înregistrării creanței bancare în tabelul definitiv al creditorilor.

Debitorul trebuie, într-adevăr, să fie inactiv ca o condiție de exercitare a acestei acțiuni. Or, în măsura în care debitorul acționează el însuși, prin lichidator în cazul de față, chiar cu întârziere, creditorul își poate pierde dreptul de a se substitui în exercitarea dreptului sau acțiunii acestuia. În cazul în care debitorul preia inițiativa demersurilor făcute în justiție de către creditor, urmează ca instanța în fața căreia a intervenit lichidatorul judiciar să procedeze la clarificarea cadrului procesual, respectiv să reanalizeze calitatea părților în raport de noua situație și de înscrierea creditorului la masa credală. De altfel, așa cum s-a reținut chiar în considerentele deciziei atacate, lichidatorul judiciar - I.C.

- desemnat pentru a conduce activitatea debitoarei și pentru a exercita atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006 și-a însușit cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Banca I.R. SpA Italia Treviso, Sucursala București.(…) Așa fiind, găsind nefondate motivele de recurs invocate de recurentă și circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ.