ÎCCJ, decizie (scj.ro #82220)

Prescripția achizitivă/Uzucapiunea.

Joncțiunea posesiunilor. Condiții

Cuprins pe materii

:  Drept civil.

Dreptul de proprietate. Prescripția achizitivă. Joncțiunea posesiunilor

Index alfabetic

: Drept civil

-

prescripția

achizitivă

-

uzucapiune

-

joncțiunea

posesiunilor

C.civ.,

art. 645, art. 1837,

art. 1846-1847, art. 1859-1860

Pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, conform art. 645 și

art. 1837 C.civ., trebuie îndeplinite condițiile rezultând din art. 1846-1847

din același cod și anume exercitarea unei posesii utile.

Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată

sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 C.civ.

În temeiul art. 1860 C.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a

putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească

posesiunea sa cu posesiunea autorului său dacă:

- între aceștia a existat un raport juridic

- posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate

intelectuală,

decizia nr. 1483 din 25 februarie 2005

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 696/F din 8 octombrie 2001, a

respins acțiunea prin care I.I. a cerut: să se constate că a dobândit, prin

prescripția achizitivă  de 30 de ani, proprietatea unui teren, situat în

București; ca urmare, să se anuleze parțial titlul de proprietate nr. 1398 din

10 octombrie 1992 prin care Comisia județeană Ilfov, de aplicare a Legii nr.

18/1991, a dat pe numele pârâtei Z.V., între altele, terenul dobândit de

reclamant prin uzucapiune; să se constate nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3850 și nr. 3851 ambele din 11

septembrie 1998, referitoare la același teren, cauză soluționată în

contradictoriu și cu pârâții N.N. și N.M., Municipiul București și Prefectura

Județului Ilfov – Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 496 din 6

decembrie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Instanțele au reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile legii

pentru dobândirea prin uzucapiune, de către reclamant, a dreptului de

proprietate asupra terenului în litigiu și că, drept consecință, nu există

temei legal pentru anularea sau constatarea nulității absolute a actelor la

care se referă acțiunea.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând,

în esență, greșita soluționare a primului capăt de cerere care viza constatarea

că acesta a devenit proprietarul terenului în litigiu prin uzucapiune și că

instanța de apel nu a analizat motivele referitoare la constatarea nulității

absolute parțiale a titlului de proprietate pentru parcela 213/2 și nulitatea

absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3850 și 3851, ambele din 11

septembrie 1998.

Recursul este nefondat.

După cum a constatat și curtea de apel, instanța de fond a analizat

în mod corect îndeplinirea condițiilor impuse de art. 1847 Cod civil și anume

exercitarea unei posesii continue și sub nume de proprietar, de soluționarea

acestui capăt de cerere depinzând și rezolvarea celorlalte cereri.

Pentru a opera uzucapiunea trebuie îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 1847 Cod civil; posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată,

publică și exercitată sub nume de proprietar; or, reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii acestor condiții.

În ceea ce privește invocarea, de către reclamant, a joncțiunii

posesiilor, în temeiul art. 1860 Cod civil, solicitând unirea posesiunii

exercitate de el din anul 1983 cu aceea exercitată de autorul său C.I. din anul

1960, în cauză s-a dovedit că autorul reclamantului este titular al

dreptului de proprietate; or, joncțiunea posesiilor operează în cazul în care

ele s-au exercitat de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate,

iar cel care invocă uzucapiunea deține bunul de la autorul său în baza unui

raport juridic.

În speță, reclamantul nu a dovedit în mod cert deținerea terenului

de 700 mp în baza unui raport juridic și nici nu s-a dovedit că ar fi existat o

manifestare exterioară de voință din partea reclamantului și a autorului său de

a stăpâni terenul în calitate de proprietar.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reține că, în

mod corect a analizat instanța de fond și celelalte cereri, dar, respingându-se

acțiunea principală, nu mai există interes cu privire la cererile vizând

nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.

Soluția pronunțată fiind legală și, față de considerentele de mai

sus, recursul a fost  respins ca nefondat.