ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #85047)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85047) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

circulație a acestor date. Refuzul de a permite accesul unei persoane la

aceste date. Condiția exceptării exprese.

Legea nr. 677/2001

O.U.G. nr. 105/2001

Cuprins pe materii:

Drept administrativ

Indice alfabetic:

Atestarea numărului de intrări și de ieșiri din

țară

Date cu

caracter personal. Prelucrare. Liberă circulație.

Poliție de frontieră

Refuz nejustificat

Sistem de Informare Național

Exercitarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 677/2001, privind  protecția

persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și

libera circulație a acestor date, nu poate fi restrânsă decât în

cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.

Refuzul

poliției de frontieră de a răspunde unei solicitări

întemeiată pe prevederile Legii nr. 677/2001, de a emite un document din

care să reiasă numărul intrărilor și ieșirilor

din țară a persoanei solicitante, nu poate fi justificat prin invocarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Faptul că

prin dispozițiile acestei legi s-a stabilit că Sistemul de Informare

Național a fost înființat în scopul acțiunilor de menținere

a ordinii publice și siguranței naționale, iar datele introduse

în acest sistem nu pot fi utilizate în scopuri administrative, nu este de

natură a limita accesul persoanei la datele solicitate, aceste prevederi

neconținând o  exceptare expresă de la drepturile oferite persoanei

prin Legea nr. 677/2001.

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 3956 din 18 octombrie 2007

Prin cererea

înregistrată la 5 octombrie 2006, reclamantul SM a chemat în judecată

pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române,

solicitând obligarea acestuia la emiterea unui document care să ateste

intrările și ieșirile din țări ale reclamantului, pe

parcursul anului 2001, obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, refuzul pârâtului de a emite documentul

solicitat este nemotivat, discreționar și lipsit de temei legal.

Deși pârâtul a

comunicat faptul că dovada intrării și ieșirii în/din

România se face prin intermediul ștampilelor aplicate în pașaport,

din temeiul legal invocat în adresă, art.21 alin. (2) din Normele de

aplicare a O.U.G.nr.105/2001, nu reiese acest fapt.

Cu toate că

ștampilele care atestă intrarea și ieșirea în/din România

se regăsesc în pașaportul reclamantului, datorită modului în

care acestea au fost aplicate de către organele Poliției de Frontieră

în documentul de călătorie, acestea sunt ilizibile, indescifrabile

și nu li s-a oferit un caracter relevant în cadrul procedurii judiciare

instrumentate de către instanțele din S.U.A.

Activitatea Poliției

de Frontieră  Române constituie serviciu public și se

desfășoară în interesul persoanei.

Reclamantul a mai invocat

și prevederile art.13 din Legea nr.677/2001; art. 2, 7, 8, 26, 30 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.10 din CEDO; art.20

din Constituția României.

Curtea de Apel București

– Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea

formulată și a obligat pârâtul să emită un document care

să ateste intrările și ieșirile reclamantului în și

din România pe parcursul anului 2001, reținând că:

- pârâtul este

prelucrător de date în sensul Legii   nr.677/2001       modificată

și completată, cu privire la             prelucrarea datelor cu

caracter personal și libera circulație  a         acestor date;

- art.1.3.din lege

reglementează dreptul de acces la date ca fiind un drept al persoanei

vizate;

- refuzul nejustificat al

pârâtului reprezintă o restrângere abuzivă a dreptului de acces la

datele prelucrate, restrângere care vizează încălcarea

dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.677/2001;

- reclamantul a justificat

un interes legitim;

- nu poate fi invocată

drept temei al refuzului împrejurarea că dovada celor solicitate se face

cu ștampilele aplicate pe pașaport, cât timp aceste ștampile

sunt ilizibile.

Pârâtul a formulat recurs,

invocând faptul că în speță ne aflăm în fața unui caz în

care, în mod expres și limitativ, legea specială dispune restrângerea

exercitării drepturilor referitoare la datele cu caracter  personal,

conform art.49 din O.U.G. nr.105/2001 privind  frontiera de stat a României.

Conform art.49

sus-menționat, sistemul informatic prin intermediul căruia sunt

prelucrate datele în discuție, este unul care funcționează

exclusiv în scopul  „sprijinirii acțiunilor de menținere a ordinii

publice  și siguranței naționale și aplicarea prevederilor

legale cu privire la circulația persoanelor și bunurilor pe

teritoriul României”.

Potrivit art.61 din O.U.G.

nr.105/2001, orice modificare a scopului utilizării din SIF se face cu

acordul autorității române sau străine  semnalate și numai

pentru a preveni o amenințare gravă și iminentă pentru

interesul public, ordinea publică și siguranța

națională ori săvârșirea altor fapte grave. Datele nu pot

fi utilizate în scopuri administrative.

Instanța de fond nu a

precizat motivele de fapt și de drept în temeiul cărora au fost

înlăturate apărările recurentului.

Ne aflăm în fața

unui caz în care în mod expres și limitativ, legea specială dispune

restrângerea exercitării drepturilor referitoare la  datele cu caracter

personal.

Dispozițiile art.13

alin. (1) lit.b) din Legea nr.677/2007 nu au legătură cu fondul

cauzei.

Nu s-a dovedit că

întrucât ștampilele aplicate în pașaport sunt ilizibile, acestora nu

li s-a oferit un caracter relevant  în cadrul procedurii judiciare

instrumentate de instanțele din S.U.A.

Recursul nu este fondat.

Dispozițiile art.13

din Legea nr.677/2001 sunt clare.

Orice persoană

vizată are dreptul de a obține de la operator, la cerere și în

mod gratuit, confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu

sunt prelucrate de acesta (alin.1).

Operatorul este obligat, în

situația în care prelucrează date un caracter personal care privesc

solicitantul, să comunice acestuia, împreună cu confirmarea, cel

puțin următoarele : (alin. 1, lit. a) și b):

a)

informații

referitoare la scopurile prelucrării, categoriile de date avute în vedere

și  destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt

dezvăluite datele;

b)

datele care

fac obiectul prelucrări, precum și a oricărei informații

disponibile cu privire la originea datelor.

Recurentul – pârât

prelucrează datele cu caracter personal solicitate de către

intimatul-reclamant, fiind îndeplinite prevederile art.2 din Legea nr.677/2001.

Art.13 din Legea

nr.677/2001 nu condiționează dreptul de acces la date de împrejurarea

justificării unui interes – „orice persoană vizată are dreptul”.

Scopul Legii nr.677/2001,

conform art.1 este acela de a garanta și proteja drepturile și

libertățile fundamentale ale persoanelor fizice, în special a

dreptului la viața intimă, familială și privată, cu

privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

Exercitarea drepturilor

prevăzute în Legea nr.677/2001 nu poate fi restrânsă decât în cazuri

expres și limitativ prevăzute de lege (art.1 alin.2).

Prevederile art.49 și art.61 din

O.U.G.nr.105/2001 nu pot fi considerate că restrâng drepturile și

libertățile fundamentale garantate de Legea nr.677/2001.

Sistemul de Informare

Național privind circulația persoanelor și bunurilor prin

frontieră (SIF) a fost înființat în scopul acțiunilor de

menținere a ordinii publice și siguranței național, dar

și în scopul aplicării prevederilor legale cu privire la

circulația persoanelor și bunurilor pe teritoriul României.

Sintagma „datele nu pot fi

utilizate în scopuri administrative” nu justifică excluderea datelor

solicitate de către reclamant de la aplicarea Legii nr.677/2001.

Legea nr.677/2001 a fost

adoptată în scopul protejării și garantării

drepturilor/libertăților fundamentale ale persoanelor fizice.

Orice restrângere a

exercitării drepturilor/libertăților  persoanelor fizice trebuie

prevăzută expres și limitativ de lege.

În speță, nu

există o asemenea excepție derogatorie, astfel încât refuzul

recurentului-pârât reprezintă o restrângere abuzivă a dreptului de

acces la datele prelucrate, restrângere ce vizează încălcarea

dispozițiilor art.1 alin. (2) din Legea nr.677/2001.

Recursul a fost respins ca nefondat.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,91
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86863)
Restrângerea dreptului la circulație. Lipsa calității procesuale active a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor r
ÎCCJ 2007-11-15
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7746/2007
limitării exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate. Or, recurenta s-a limitat la a susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii. Asemenea susținere nu poate fi primită, pentru că însuși text
ÎCCJ 2007-04-19
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3200/2007
și a dreptului de apărare sunt nefondate. Citarea recurentului pentru termenul de judecată din 20 noiembrie 2006, dată la care a avut loc judecata, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (3) C. proc. civ. La fila 8 (dosar f
ÎCCJ 2005-01-11
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2005
prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată, fără consimțământul persoanei vizate. Refuzul comunicării acestor date, motivat de inexistența vinovăției angajatului Serviciului Pașapoarte, este în opinia recurentului, nefondat,
ÎCCJ 2007-06-21
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5101/2007
momentul nașterii ei. Nerespectarea culpabilă a cerințelor de ședere pe teritoriul altui stat a fost sancționată și s-a consumat prin adoptarea măsurii expulzării de către statul respectiv. Situația juridică ce a fost creată prin faptul șed
Sursă