ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7746/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7746/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 66/C din 22 ianuarie 2007
pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă acțiunea formulată de
reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului H.T. și
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Pentru a hotărât astfel, instanța de fond, a reținut,
că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 5 august 2006, fiind găsit
fără forme legale, și nu se impune restrângerea dreptului la circulație.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei
sentințe a fost respins prin decizia nr. 278/2007/A din 7 iunie 2007,
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Pentru a decide astfel, curtea, a reținut că simpla
neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația, ieșirea străinilor
nu este de natură a constitui, în sine, o conduită ci să justifice prin ea
însăși o măsură de limitare a dreptului la liberă circulație a pârâtului,
întrucât aceasta implică, tulburarea ordinii sociale, existența unei amenințări
serioase, suficiente la cerințele de ordine publică, de natură a afecta
interesele fundamentale ale societății.
Exercitarea dreptului la liberă circulație conform
art. 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu poate face
obiectul altor restrângeri decât acelea prevăzute de lege, și constituie măsuri
necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța
publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția
sănătății sau a moralei, protejarea drepturilor și libertăților altora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea
hotărârilor de mai sus și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a
susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52
din Legea nr. 248/2005, prin aceea că returnarea unei persoane în baza
acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea
măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.
S-a susținut că prevederile invocate sunt în deplină
concordanță cu normele dreptului comunitar și ale Convenției Europene a
Drepturilor Omului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea
nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în
străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult
3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui
acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În scopul aplicării corecte a normei
de drept incidente, instanța este obligată să stabilească faptele care au
determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu
aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel
comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de
proporționalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă
judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.
Curtea de apel, a făcut o analiză a
dispozițiilor din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie și
a statuat corect că simpla returnare a pârâtului din Ungaria nu este suficientă
prin ea însăși pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă
circulație în străinătate.
Or, recurenta s-a limitat la a
susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.
Asemenea susținere nu poate fi
primită, pentru că însuși textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, impune
judecătorului național să cerceteze faptele fără ca prin aceasta să cenzureze
în vreun fel măsura returnării.
Ca urmare, neexistând corelație
între considerentele deciziei atacate și motivele de recurs, cel din urmă va fi
respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 278/2007- A
din 7 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 noiembrie 2007.