ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7746/2007

HOTĂRÂRE
15.11.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7746/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 66/C din 22 ianuarie 2007

pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului H.T. și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Pentru a hotărât astfel, instanța de fond, a reținut,

că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 5 august 2006, fiind găsit

fără forme legale, și nu se impune restrângerea dreptului la circulație.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe a fost respins prin decizia nr. 278/2007/A din 7 iunie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Pentru a decide astfel, curtea, a reținut că simpla

neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația, ieșirea străinilor

nu este de natură a constitui, în sine, o conduită ci să justifice prin ea

însăși o măsură de limitare a dreptului la liberă circulație a pârâtului,

întrucât aceasta implică, tulburarea ordinii sociale, existența unei amenințări

serioase, suficiente la cerințele de ordine publică, de natură a afecta

interesele fundamentale ale societății.

Exercitarea dreptului la liberă circulație conform

art. 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului, nu poate face

obiectul altor restrângeri decât acelea prevăzute de lege, și constituie măsuri

necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța

publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția

sănătății sau a moralei, protejarea drepturilor și libertăților altora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat casarea

hotărârilor de mai sus și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a

susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) și art. 52

din Legea nr. 248/2005, prin aceea că returnarea unei persoane în baza

acordului de readmisie constituie temei suficient și necenzurabil pentru luarea

măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

S-a susținut că prevederile invocate sunt în deplină

concordanță cu normele dreptului comunitar și ale Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 38 lit. a) din Legea

nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în

străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult

3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui

acord de readmisie încheiat între România și acel stat.

În scopul aplicării corecte a normei

de drept incidente, instanța este obligată să stabilească faptele care au

determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu

aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel

comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de

proporționalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă

judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.

Curtea de apel, a făcut o analiză a

dispozițiilor din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie și

a statuat corect că simpla returnare a pârâtului din Ungaria nu este suficientă

prin ea însăși pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate.

Or, recurenta s-a limitat la a

susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.

Asemenea susținere nu poate fi

primită, pentru că însuși textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, impune

judecătorului național să cerceteze faptele fără ca prin aceasta să cenzureze

în vreun fel măsura returnării.

Ca urmare, neexistând corelație

între considerentele deciziei atacate și motivele de recurs, cel din urmă va fi

respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 278/2007- A

din 7 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-11-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7758/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 326/C din 14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pa
ÎCCJ 2007-11-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7748/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată Tribunalului Bihor la data de 27 decembrie 2006 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dre
ÎCCJ 2007-10-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6253/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 septembrie 2006, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat instanței, în baza dispozițiilor art. 38, art. 39 și art. 52 di
ÎCCJ 2007-10-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6829/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 24 ianuarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.Ș., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă
ÎCCJ 2007-11-15
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7745/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Direcția Generală de Pașapoarte a cerut la data de 15 noiembrie 2006 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către C.D. a dreptului său la li
Sursă