ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7758/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 326/C din

14 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtei B.A.,

cu motivarea că aceasta din urmă nu a avut un comportament necorespunzător pe

teritoriul Italiei, de unde a fost returnată.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 275/2007 – A din 7

iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Pentru a decide astfel, curtea a

reținut, că simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația,

ieșirea străinilor nu este de natură a constitui în sine, o conduită ce să

justifice prin ea însăși limitarea libertății de circulație, ci aceasta

implică, în plus față de tulburarea ordinii sociale, existența și a unei

amenințări serioase, suficientă la cerințele de ordine publică, de natură a

afecta interesele fundamentale ale societății.

Exercitarea dreptului la liberă

circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care,

prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică

pentru securitatea națională, siguranță publică, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, protejarea drepturilor

și libertăților altora.

În speță, raportat la aceste

aspecte, depășirea termenului de ședere legală de către intimată nu impune

luarea măsurii solicitate.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, prin care a solicitat

casarea hotărârilor de mai sus și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost

formulată.

Dezvoltând critica de nelegalitate,

reclamanta a susținut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a)

din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei

persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient și

necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație.

S-a mai susținut că prevederile

invocate sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 25 din Constituția

României , art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 din

Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din considerentele

deciziei atacate și a dezvoltării recursului, criticile exced considerațiilor

care au determinat soluția adoptată de curte.

Astfel, în esență, curtea de apel a

făcut o analiză a dispozițiilor legale din dreptul intern comparativ cu dreptul

comunitar în materie și a statuat că simpla returnare nu este suficientă prin

ea însăși pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă

circulație, în timp ce recurenta, după arătarea conținutului unor texte legale

s-a limitat la a susține că faptul returnării constituie temei suficient pentru

luarea măsurii.

Asemenea susținere nu poate fi

primită.

Esențial pentru corecta aplicare a

legii este a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei în baza

acordului de readmisie și dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile

restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar precum și

existența unui raport de proporționalitate între faptele săvârșite și măsura

propusă.

Aceasta pentru că însuși textul art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, exclude simplul fapt al returnării ca unic

și suficient temei pentru luarea măsurii prevăzută folosind sintagma „instanța

poate…”.

Posibilitatea legală prevăzută

impune judecătorului național să cerceteze cele mai sus arătate fără ca prin

aceasta să cenzureze în vreun fel măsura returnării.

Ca urmare, neexistând corelație

între considerentele deciziei atacate și motivele de recurs, cel din urmă va fi

respins ca nefondat potrivit prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 275/A din 7

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.