KORNEYEV AND KORNEYEVA v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 73204/01 de Viktor KORNEYEV și Galina KORNEYEVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 10 ianuarie 2008 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Loukis Loucaides, Nina Vajić, Anatoli Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 20 februarie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Viktor Mikhaylovich Korneyev și dna Galina Nikolayevna Korneyeva, sunt resortisanți ruși născuți în 1938 și, respectiv, în 1943 și trăiesc în Belgorod. Guvernul contestat a fost inițial reprezentat de dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și ulterior de noul lor reprezentant, dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au depus în judecată fondul de pensii Belgorod pentru recalculul pensiilor lor și pentru arridele de pensii. La 24 februarie 2000, Curtea de District Vostochniy din Belgorod a permis cererile reclamanților, care a ordonat ca Fondul de Pensiune să recalcule pensiile reclamanților și să plătească 4.205.22 ruble ruse (RUB) primului reclamant și RUB 4.146.51 celui de-al doilea reclamant în achiziții de pensii. La 21 martie 2000, Curtea Regională Belgorod a susținut hotărârea privind recursul. La 25 mai 2000, Fondul de pensii a solicitat Curtea de district Vostochniy să reconsidere hotărârea din 24 februarie 2000 din cauza unei circumstanțe nou descoperite. La 28 august 2000, Curtea de District Vostochniy a acordat cererea, a anulat hotărârea din 24 februarie 2000, și a remis cazul pentru o nouă examinare. Prin o hotărâre separată a aceleiași date, Curtea de District Vostochniy a respins acțiunea reclamanților. La 31 octombrie 2000, Curtea Regională Belgorod a susținut hotărârea în apel. Reclamanții se plâng de neexecutarea hotărârii Curții de District Vostochniy din Belgorod din 24 februarie 2000 și de reluarea ulterioară a procedurii din cauza unei circumstanțe nou descoperite. De asemenea, se plâng de o pensie insuficientă. HOTĂRÂREA din 14 decembrie 2006 cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 15 mai 2007 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Guvernul a informat Curtea că primul reclamant a murit la 18 octombrie 2005. Al doilea reclamant a fost invitat să-și prezinte observațiile scrise în răspuns până la 26 iulie 2007. Având în vedere că observațiile celei de-a doua solicitante cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 24 august 2007, ea a fost informată prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; sau ... (c) pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile în cauză...” Curtea remarcă că primul reclamant a murit la 18 octombrie 2005 și că nu a fost depusă nici o cerere de moștenitori ai primului reclamant de a continua examinarea cazului. În aceste condiții, Curtea concluzionează că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție. În ceea ce privește cel de-al doilea reclamant, s-a recomandat că trebuie să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a fost reamintită de aceasta. Al doilea reclamant nu a răspuns până în prezent. Curtea consideră că nu intenționează să-și urmeze cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus , în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului . Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 73204/01

by Viktor KORNEYEV and Galina KORNEYEVA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 10

January 2008 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Loukis Loucaides,

Nina Vajić,

Anatoli Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 20 February 2001,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Viktor Mikhaylovich Korneyev and Ms Galina Nikolayevna Korneyeva, are Russian nationals who were born in 1938 and 1943 respectively and live in Belgorod. The respondent Government were initially represented by Mr P. Laptev, the former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by their new Representative, Mrs V. Milinchuk.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicants sued the Belgorod Pension Fund for recalculation of their pensions and for pension arrears.

On 24 February 2000 the Vostochniy District Court of Belgorod allowed the applicants’ claims. It ordered that the Pension Fund recalculate the applicants’ pensions and pay 4,205.22 Russian roubles (RUB) to the first applicant and RUB 4,146.51 to the second applicant in pension arrears. On 21 March 2000 the Belgorod Regional Court upheld the judgment on appeal. It became enforceable.

On 25 May 2000 the Pension Fund requested the Vostochniy District Court to reconsider the judgment of 24 February 2000 due to a newly-discovered circumstance.

On 28 August 2000 the Vostochniy District Court granted the request, quashed the judgment of 24 February 2000, and remitted the case for a new consideration. By a separate judgment of the same date, the Vostochniy District Court dismissed the applicants’ action. On 31

October 2000 the Belgorod Regional Court upheld the judgment on appeal.

COMPLAINTS

The applicants complain about non-enforcement of the judgment of the Vostochniy District Court of Belgorod of 24 February 2000 and subsequent reopening of the proceedings on account of a newly-discovered circumstance. They also complain about an insufficient pension.

THE LAW

On 14 December 2006 the application was communicated to the respondent Government.

On 15 May 2007 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. The Government informed the Court that the first applicant had died on 18 October 2005. The second applicant was invited to submit her written observations in reply by 26 July 2007.

As the second applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by the indicated time-limit, on 24 August 2007 she was advised by registered mail that the failure to submit her observations might result in the strike-out of the application. The second applicant received the letter on 8 September 2007. To date she has not replied.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

...

(c)

for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires...”

The Court notes that the first applicant died on 18 October 2005 and that no request has been submitted by the first applicant’s heirs to pursue the examination of the case. In these circumstances the Court concludes, that it is no longer justified to continue the examination of the application within the meaning of Article

37 § 1 (c) of the Convention.

As regards the second applicant, she was advised that she was to submit written observations on the admissibility and merits of the case. She was subsequently reminded thereof. The second applicant has not replied to date. The Court infers therefrom that she does not intend to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Christos Rozakis

Deputy Registrar

President