ÎCCJ, decizie (scj.ro #83951)

Contopirea pedepselor. Hotărâri de condamnare pronunțate de instanțe române. Hotărâri de condamnare pronunțate de instanțe străine. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Alte dispoziții privind executarea Indice alfabetic: Drept procesual penal - contopirea pedepselor - instanța competentă C. proc . pen ., art . 449 alin. (2) Instanța competentă să soluționeze cererea de contopirea a pedepselor aplicate prin hotărâri de condamnare pronunțate de instanțe române și prin hotărâri de condamnare pronunțate de instanțe străine - hotărâri recunoscute de Curtea de Apel București în procedura transferării persoanei condamnate - este, conform art . 449 alin. (2) C. proc . pen ., instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.

Dacă ultima hotărâre de condamnare a fost pronunțată de o instanță străină, instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate, corespunzătoare instanței care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță. I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr . 414 din 15 martie 2010 Notă: Încheierea nr . 414 din 15 martie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul Deciziei nr . 34 din 14 decembrie 2009 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr . 172/P din 12 august 2009, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect contopirea pedepselor, formulată de condamnatul S.Z., în favoarea Curții de Apel Oradea , în conformitate cu dispozițiile art . 42 C. proc . pen . Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihor a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: S.Z.

a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr . 157/2001 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin decizia penală nr . 387/R din 14 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și la 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr . 2181/2002 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă la data de 14 mai 2002. Prin sentința nr . 267/2008 a Curții de Apel București, Secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de transfer a condamnatului, în vederea continuării executării pedepsei în România și s-au recunoscut efectele hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva acestuia de către instanțele judecătorești din Republica Ungaria , respectiv sentința penală nr . 6B 262/03/193 din 5 mai 2005 a Tribunalului Capitalei, sentința penală nr . 2 Bf 898/05/46 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel a Capitalei și sentința penală nr . 2 Bf 898/05/53 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel a Capitalei, prin care S.Z.

a fost condamnat la închisoare pe viață pentru comiterea infracțiunii de omucidere, din motive josnice, cu deosebită cruzime, asupra mai multor persoane. S-a mai reținut că, potrivit art . 449 alin. (2) C. proc . pen ., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei, în cazul concursului de infracțiuni, este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Întrucât ultima hotărâre definitivă a fost sentința nr . 267/2008 a Curții de Apel București, Secția I penală, prin care s-au recunoscut efectele hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva condamnatului de către instanțele ungare, și întrucât instanța de executare a acestei hotărâri este Curtea de Apel București, iar instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere este Curtea de Apel Oradea , Tribunalul Bihor a apreciat că această din urmă instanță are competența să soluționeze cererea de contopire a pedepselor, motiv pentru care s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea . Curtea de Apel Oradea , prin sentința penală nr . 1/P/2010 din 13 ianuarie 2010, în baza art . 42 C. proc . pen . cu referire la art . 43 alin. (1) teza II-a C. proc . pen ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor și, constatând ivirea unui conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a făcut o analiză amănunțită a dispozițiilor art . 141 - 152 din Titlul VI al Legii nr . 302/2004 și a reținut justificat că prin voința legiuitorului numai Curții de Apel București îi este conferită competența de a se pronunța cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de transfer, recunoașterea hotărârii străine de condamnare, precum și dreptul de a dispune fie continuarea executării pedepsei aplicate de statul de condamnare, fie conversiunea condamnării, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, conform art . 145 și art . 146 din Legea nr . 302/2004.

S-a mai reținut, din coroborarea acestor prevederi legale cu cele din Titlul III din partea specială a Codului procedură penală, că, Curtea de Apel București este instanța competentă exclusiv să recunoască și să pună în executare hotărârea străină, iar procedura referitoare la cererea de contopire a pedepselor este guvernată de dispozițiile art . 449 alin. (2) C. proc . pen ., chiar și atunci când intervine un element de extraneitate. S-a concluzionat de Curtea de Apel Oradea că o atare cerere de contopire va putea fi soluționată de instanța corespunzătoare instanței de executare și în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalul Bihor. Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Tribunalul Bihor este instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a pedepselor, cerere formulată de condamnatul S.Z.

În cauza supusă analizei, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor de 3 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentințele penale nr . 157/2001 și nr . 2181/2002 ambele pronunțate de Judecătoria Satu Mare cu pedeapsa închisorii pe viață aplicată prin sentințele penale nr . 6B 262/03/193 din 5 mai 2005, nr . 2 Bf 898/05/46 din 13 decembrie 2005 și nr . 2 Bf 898/05/53 din 24 ianuarie 2006, pronunțate de instanțele judecătorești din Republica Ungaria , hotărâri definitive. Odată intrată în puterea lucrului judecat, hotărârea Curții de Apel București, prin care s-a soluționat definitiv cererea de transfer din partea unui resortisant român condamnat în alt stat prin acceptarea transferului, este pusă în executare.

Punerea în executare a hotărârii de transfer se face de către Curtea de Apel București, acest fapt fiind în mod expres prevăzut în art . 149 alin. (4) și art . 150 din Legea nr . 302/2004. Conform art . 144 alin. (3) din Legea nr . 302/2004, ca efect al transferării, „executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare.” Așa fiind, odată parcursă definitiv procedura transferului în care statul român este stat de executare, executarea pedepsei este guvernată de legea statului român. Prin urmare, vor fi aplicabile prevederile Titlului III - Executarea hotărârilor penale - din partea specială a Codului de procedură penală.

Ca atare, în ipoteza unor modificări ale pedepsei întemeiate pe situațiile reglementate în art . 449 alin. (1) lit . a) - c) C. proc . pen ., respectiv concurs de infracțiuni, recidivă, acte ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, sunt aplicabile regulile de competență de la art . 449 alin. (2) C. proc . pen . Or, potrivit acestor prevederi, instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Așa fiind, și în situația în care unul din termenii care impun modificarea pedepsei ca urmare a constatării concursului sau recidivei ( art . 449 alin. 1 C. proc . pen .) este o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță străină, hotărârea ce se execută ca efect al transferării definitive în România, se va proceda conform art . 449 alin. (2) C. proc . pen . Prin urmare, în cazul celui condamnat care a făcut obiectul transferului prevăzut în art . 149 din Legea nr . 302/2004, aflat în stare de deținere, competența să dispună asupra contopirii pedepselor revine instanței corespunzătoare instanței de executare și în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalul Bihor, prin instanță de executare înțelegându-se instanța care, potrivit legii penale române, ar fi judecat cauza în primă instanță, iar nu Curtea de Apel Oradea ca instanță corespunzătoare Curții de Apel București care a recunoscut hotărârea străină.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cererii de contopire a pedepselor formulată de condamnatul S.Z. în favoarea Tribunalului Bihor .