ÎCCJ, decizie (scj.ro #83951)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83951) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contopirea pedepselor.
Hotărâri de condamnare pronunțate de instanțe române. Hotărâri de
condamnare pronunțate de instanțe străine. Instanța competentă
Cuprins
pe materii:
Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor
penale. Alte dispoziții privind executarea
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
contopirea pedepselor
-
instanța
competentă
C.
proc
.
pen
.,
art
. 449 alin. (2)
Instanța competentă să
soluționeze cererea de contopirea a pedepselor aplicate prin hotărâri de
condamnare pronunțate de instanțe române și prin hotărâri de condamnare
pronunțate de instanțe străine - hotărâri recunoscute de Curtea de Apel
București în procedura transferării persoanei condamnate - este, conform
art
. 449 alin. (2) C.
proc
.
pen
., instanța corespunzătoare instanței de executare a
ultimei hotărâri în a cărei circumscripție se află locul de deținere a
persoanei condamnate. Dacă ultima hotărâre de condamnare a fost pronunțată de o
instanță străină, instanța competentă să soluționeze cererea de contopire a
pedepselor este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere a
persoanei condamnate, corespunzătoare instanței care, potrivit legii române, ar
fi judecat cauza în primă instanță.
I.C.C.J., Secția penală, încheierea
nr
. 414 din 15 martie 2010
Notă: Încheierea
nr
.
414 din 15 martie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție
este în sensul Deciziei
nr
. 34 din 14 decembrie 2009
a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Tribunalul Bihor, prin sentința penală
nr
. 172/P din
12 august 2009, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având
ca obiect contopirea pedepselor, formulată de condamnatul
S.Z.,
în favoarea Curții de Apel
Oradea
, în conformitate cu dispozițiile
art
.
42 C.
proc
.
pen
.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihor a reținut, în esență,
următoarea situație de fapt:
S.Z. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală
nr
. 157/2001 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă
prin decizia penală
nr
. 387/R din 14 mai 2002 a
Tribunalului Satu Mare și la 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală
nr
. 2181/2002 a Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă
la data de 14 mai 2002.
Prin sentința
nr
. 267/2008 a Curții de Apel
București, Secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București privind cererea de transfer a condamnatului, în
vederea continuării executării pedepsei în România și s-au recunoscut efectele
hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva acestuia de către instanțele
judecătorești din Republica
Ungaria
, respectiv
sentința penală
nr
. 6B 262/03/193 din 5 mai 2005 a
Tribunalului Capitalei, sentința penală
nr
. 2
Bf
898/05/46 din 13 decembrie 2005 a Curții de Apel a
Capitalei și sentința penală
nr
. 2
Bf
898/05/53 din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel a
Capitalei, prin care S.Z. a fost condamnat la închisoare pe viață pentru
comiterea infracțiunii de omucidere, din motive josnice, cu deosebită cruzime,
asupra mai multor persoane.
S-a mai reținut că, potrivit
art
. 449 alin. (2) C.
proc
.
pen
., instanța competentă
să dispună asupra modificării pedepsei, în cazul concursului de infracțiuni,
este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel
condamnat se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei
rază teritorială se află locul de deținere.
Întrucât ultima hotărâre definitivă a fost sentința
nr
.
267/2008 a Curții de Apel București, Secția I penală, prin care s-au recunoscut
efectele hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva condamnatului de către
instanțele ungare, și întrucât instanța de executare a acestei hotărâri este
Curtea de Apel București, iar instanța corespunzătoare în a cărei rază
teritorială se află locul de deținere este Curtea de Apel
Oradea
,
Tribunalul Bihor a apreciat că această din urmă instanță are competența să
soluționeze cererea de contopire a pedepselor, motiv pentru care s-a declinat
competența în favoarea Curții de Apel
Oradea
.
Curtea de Apel
Oradea
, prin sentința penală
nr
. 1/P/2010 din 13 ianuarie 2010, în baza
art
. 42 C.
proc
.
pen
. cu referire la
art
. 43 alin.
(1) teza II-a C.
proc
.
pen
.,
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor
și, constatând ivirea unui conflict negativ de competență, a sesizat Înalta
Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de
competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel
Oradea
a făcut o analiză amănunțită a dispozițiilor
art
. 141
- 152 din Titlul VI al Legii
nr
. 302/2004 și a
reținut justificat că prin voința legiuitorului numai Curții de Apel București
îi este conferită competența de a se pronunța cu privire la acceptarea sau
respingerea cererii de transfer, recunoașterea hotărârii străine de condamnare,
precum și dreptul de a dispune fie continuarea executării pedepsei aplicate de
statul de condamnare, fie conversiunea condamnării, dacă felul pedepsei
aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, conform
art
. 145 și
art
. 146 din Legea
nr
. 302/2004.
S-a mai reținut, din coroborarea acestor prevederi legale cu cele din Titlul
III
din partea specială a
Codului procedură penală, că, Curtea de Apel București este instanța competentă
exclusiv să recunoască și să pună în executare hotărârea străină, iar procedura
referitoare la cererea de contopire a pedepselor este guvernată de dispozițiile
art
. 449 alin. (2) C.
proc
.
pen
., chiar și atunci când intervine un element de
extraneitate.
S-a concluzionat de Curtea de Apel
Oradea
că o atare
cerere de contopire va putea fi soluționată de instanța corespunzătoare
instanței de executare și în a cărei circumscripție se află locul de deținere,
respectiv Tribunalul Bihor.
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că Tribunalul Bihor este instanța competentă să soluționeze cererea de contopire
a pedepselor, cerere formulată de condamnatul S.Z.
În cauza supusă analizei, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor de 3
ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentințele penale
nr
. 157/2001 și
nr
. 2181/2002
ambele pronunțate de Judecătoria Satu Mare cu pedeapsa închisorii pe viață
aplicată prin sentințele penale
nr
. 6B 262/03/193 din
5 mai 2005,
nr
. 2
Bf
898/05/46 din 13 decembrie 2005 și
nr
. 2
Bf
898/05/53 din 24 ianuarie 2006, pronunțate de instanțele
judecătorești din Republica
Ungaria
, hotărâri
definitive.
Odată intrată în puterea lucrului judecat, hotărârea Curții de Apel București,
prin care s-a soluționat definitiv cererea de transfer din partea unui
resortisant român condamnat în alt stat prin acceptarea transferului, este pusă
în executare.
Punerea în executare a hotărârii de transfer se face de către Curtea de Apel
București, acest fapt fiind în mod expres prevăzut în
art
.
149 alin. (4) și
art
. 150 din Legea
nr
. 302/2004.
Conform
art
. 144 alin. (3) din Legea
nr
. 302/2004, ca efect al transferării, „executarea
pedepsei este guvernată de legea statului de executare.”
Așa fiind, odată parcursă definitiv procedura transferului în care statul român
este stat de executare, executarea pedepsei este guvernată de legea statului
român.
Prin urmare, vor fi aplicabile prevederile Titlului
III
- Executarea
hotărârilor penale - din partea specială a Codului de procedură penală.
Ca atare, în ipoteza unor modificări ale pedepsei întemeiate pe situațiile
reglementate în
art
. 449 alin. (1)
lit
. a) - c) C.
proc
.
pen
., respectiv concurs de infracțiuni, recidivă, acte ce
intră în conținutul aceleiași infracțiuni, sunt aplicabile regulile de
competență de la
art
. 449 alin. (2) C.
proc
.
pen
.
Or, potrivit acestor prevederi, instanța competentă să dispună asupra
modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în
cazul în care cel condamnat se află în stare de deținere, instanța
corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Așa fiind, și în situația în care unul din termenii care impun modificarea
pedepsei ca urmare a constatării concursului sau recidivei (
art
.
449 alin. 1 C.
proc
.
pen
.)
este o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță străină, hotărârea ce se
execută ca efect al transferării definitive în România, se va proceda conform
art
. 449 alin. (2) C.
proc
.
pen
.
Prin urmare, în cazul celui condamnat care a făcut obiectul transferului
prevăzut în
art
. 149 din Legea
nr
.
302/2004, aflat în stare de deținere, competența să dispună asupra contopirii
pedepselor revine instanței corespunzătoare instanței de executare și în a
cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalul Bihor,
prin instanță de executare înțelegându-se instanța care, potrivit legii penale
române, ar fi judecat cauza în primă instanță, iar nu Curtea de Apel
Oradea
ca instanță corespunzătoare Curții de Apel București
care a recunoscut hotărârea străină.
Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a
stabilit competența de soluționare a cererii de contopire a pedepselor
formulată de condamnatul S.Z. în favoarea Tribunalului Bihor .