ÎCCJ, decizie (scj.ro #83229)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83229) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de închiriere. Capacitatea
neproprietarului de a fi parte în contract, în calitate de locator
Locațiunea, fiind,
în principiu, un act juridic de administrare prin care se transmite temporar
doar folosința bunului, conferă neproprietarului capacitatea de a
încheia un contract de închiriere, în calitate de locator.
Prin urmare,
neproprietarul are capacitate și poate fi parte în contractul de
locațiune, astfel că, nu se poate susține nulitatea actului
juridic pentru acest motiv, buna credință a locatarului invocată
în această situație fiind lipsită de relevanță
juridică, iar dovezi privind caracterul determinant al calității
de proprietar a locatorului nu s-au făcut.
(Înalta Curte de
Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.900
din 5 martie 2008)
Prin
sentința comercială nr.12152/20 decembrie 2006 Tribunalul
București Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea
formulată de reclamanta C.N.C.F. CFR SA în contradictoriu cu pârâta SC P.
SRL și a obligat pârâta SC P. SRL și pârâtul C.S.C., în solidar, la
plata către reclamantă a sumei reprezentând penalități de
întârziere; a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională
formulată de pârâta SC P. SRL; a respins cererea de chemare în
judecată a altor persoane pentru lipsa capacității procesuale de
folosință a C.L.M.; a anulat cererea de intervenție în interes
propriu formulată de C.L.M. pentru lipsa capacității procesuale
de folosință a acestuia.
Apelurile
declarate împotriva acestei hotărâri de SC P. SRL, C.S.C. și C.L.M.
au fost respinse, ca nefondate prin decizia comercială nr.329 din 20 iunie
2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a
VI-a comercială.
Pentru
a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că potrivit
probelor cauzei, pârâții nu au solicitat reclamantei să
dovedească calitatea de proprietar asupra terenului, fapt ce conduce la
concluzia că acest aspect nu a fost determinant pentru încheierea
contractului, iar potrivit reglementărilor aplicabile contractului de
locațiune obligația principală a reclamantei era aceea de a
asigura liniștita folosință a bunului dat în locațiune.
Ca
urmare, nu poate fi reținut ca motiv de nulitate absolută lipsa
calității de proprietar a reclamantei asupra terenurilor.
În
ce privește capacitatea procesuală a C.L.M., prin aplicarea
dispozițiilor art.42 Cod procedură civilă combinat cu Legea
administrației locale, s-a reținut că instanța de fond a
dat o rezolvare corectă și acestei excepții.
Pârâții
SC P. SRL și C.S.C. au formulat recurs împotriva acestei hotărâri
solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelurilor formulate
și au invocat aceleași motive de recurs, prevăzute de art.304
pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Recursurile
sunt nefondate.
În
ceea ce privește interpretarea greșită a actului juridic dedus
judecății se constată că instanța s-a pronunțat
cu privire la legalitatea contractului de închiriere din perspectiva motivelor de
nulitate invocate fără a schimba natura contractului astfel că
nu se poate reține incidența motivului de recurs prevăzut de
art.304 pct.8 Cod procedură civilă, critica subsumându-se în
realitate motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură
civilă, fiind legată de analizarea obiectului și cauzei
acțiunii care nu se confundă cu actul juridic dedus
judecății.
Sub
acest aspect, corect instanța de apel a reținut că
locațiunea fiind în principiu, un act juridic de administrare prin care se
transmite temporar doar folosința bunului, poate încheia valabil un
asemenea contract, în calitate de locator și un neproprietar.
Prin
urmare
,
neproprietarul
are capacitate
și
poate
fi
parte
în
contractul
de
locațiune
,
astfel
că
,
nu
se
poate
susține
nulitatea
actului
juridic
pentru
acest
motiv
,
buna
credință
a
locatarului
invocată
în
această
situație
fiind
lipsită
de
relevanță
juridică
,
iar
dovezi
privind
caracterul
determinant al
calității
de
proprietar
a
locatorului
nu
s-au
făcut
.