ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3789/2018

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din 21 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în favoarea apelantului Municipiul Timișoara prin Primar, formulată de A.; a respins, ca inadmisibilă, în principiu, cererea de intervenție accesorie în favoarea apelantului Municipiul Timișoara prin Primar, formulată de B.; a suspendat judecarea cauzei conform dispozițiilor art. 64 pct. 4 C. proc. civ. până la soluționarea recursului declarat de B. împotriva acestei încheieri și a stabilit termen de verificare a stării de suspendare la data de 21.09.2018.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, referitor la cererea de intervenție formulată de B., a reținut că nu este admisibilă în principiu, având în vedere că aceasta a mai fost formulată în cadrul aceluiași proces, respinsă în mod definitiv, iar în momentul de față nu se învederează o altă situație și un alt interes al părții care dorește să intervină, neexistând nici la acest moment un contract de închiriere.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs recurenta B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare Completului 2.

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, prin încheierea atacată, instanța a încălcat normele care reglementează interesul.

Astfel, în opinia recurentei există interes în formularea cererii de intervenție, interes care poate fi apărat, nefiind necesar ca acesta să rezulte dintr-un act juridic, câtă vreme locuiește împreună cu familia în apartamentul nr. x din imobilul situat în Timișoara, str. x, chiar dacă fără contract de închiriere.

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., normă specială în această materie, oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, iar intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.

Dispozițiile art. 61 - 64 C. proc. civ. se întregesc cu celelalte condiții de exercițiu ale acțiunii civile în măsura în care nu contravin instituției intervenției voluntare astfel cum este reglementată distinct de normele procedurale menționate.

Dispozițiile art. 32 C. proc. civ., care prevăd condițiile de exercitare a acțiunii civile, instituie obligația ca autorul acesteia să justifice un interes, printre celelalte cerințe impuse pentru formularea și susținerea unei cereri în fața instanțelor civile.

În completarea acestor prevederi legale, art. 33 C. proc. civ. impune ca interesul să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

În cauza de față, B. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea apelantului Municipiul Timișoara, prin primar.

Înalta Curte constată că încheierea de ședință din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de B., atacată pe calea prezentului recurs, este legală, câtă vreme intervenienta nu a justificat vreun interes, în sensul dispozițiilor legale mai sus evocate, și nu a arătat o situație distinctă de cea de la data formulării primei cereri de intervenție, în fața instanței de fond.

Față de considerentele arătate, reținând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii de ședință din 21 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV