ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3377/2018

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 05.10.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Recaș a solicitat rectificarea suprafeței CF x cu privire la suprafața de 719 m.p. înscrisă greșit, din evidențe reieșind o suprafață de 1494 m.p.

Prin sentința civilă nr. 3915 din 24.03.2017, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Recaș.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 1285 din 6.11.2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins apelul promovat în cauză.

Această decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamam.

Prin decizia civilă nr. 52 din 29.03.2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a căii de atac în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 2288 din 6 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență materiala și a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei ultime decizii a formulat contestație în anulare reclamantul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 iunie 2018.

La termenul din 4 octombrie 2018, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 132 C. proc. civ. stipulează:

"(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu, sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. (2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. încheierea poate îl atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză. (3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, ai tui organ cu activitate jurisdicțională competent" în speță, se reține că decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, a fost pronunțată într-o declinare de competență, fiind admisă în acest caz excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și declinată competența de soluționare a recursului formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1285 din 6.11.2017, a Tribunalului Timiș, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Așa fiind, în aplicarea ipotezei prevăzută de dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., evocate anterior, împotriva deciziei nr. 2288 din 6 iunie 2018, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare exercitată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2288 din 6 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.10.2018.