ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2362/2019

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 5 octombrie 2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Recaș a solicitat rectificarea suprafeței CF x Herneacova cu privire la suprafața de 719 m.p. înscrisă greșit, din evidențe reieșind o suprafață de 1494 m.p. Prin Sentința civilă nr. 3915 din 24 martie 2017, Judecătoria Timișoara, secția I civilă, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Recaș. Prin Decizia civilă nr. 1285 din 6 noiembrie 2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins apelul promovat împotriva Sentinței civile nr. 3915 din 24 martie 2017 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă. Prin Decizia civilă nr. 73 din 31 ianuarie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a anulat ca insuficient timbrat recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 1285 din 6 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Hotărârea recurată Prin Decizia civilă nr. 17 din 8 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare a Deciziei civile nr. 73 din 31 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016. În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că numai împotriva încheierii de anulare a cererii pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 194 - 197 C. proc. civ. se poate face cerere de reexaminare. S-a mai reținut că, având în vedere că Decizia civilă nr. 73 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2016, nu a fost dată în procedura regularizării cererii de chemare în judecată, prevăzută de art. 200 C. proc. civ., această hotărâre judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată cu cererea de reexaminare prevăzută de alin. (6) al articolului menționat anterior.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 iunie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.

Procedura de filtru În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat recurentului pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Părțile nu s-au conformat dispozițiilor instanței. Prin Rezoluția din 28 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată la 5 decembrie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., raportat la art. 634 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Calea de atac a recursului este exercitată împotriva Deciziei civile nr. 17 din 8 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare a Deciziei civile nr. 73 din 31 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2016. Potrivit art. 200 alin. (7) C. proc. civ., cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere definitivă, iar art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al recursului. Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia nr. 17 din 8 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I, nu este supusă, prin lege, cenzurii căii de atac a recursului. Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac. Pentru aceste considerente, calea de atac a recursului formulat în cauză de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 17 din 8 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.