ÎCCJ, decizie (scj.ro #84170)

Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată. Punerea în mișcare a acțiunii penale Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată Indice alfabetic: Drept penal - infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată - punerea în mișcare a acțiunii penale Legea nr. 31/1990, republicată, art. 155, art. 282 1 În cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, acțiunea penală se exercită din oficiu, potrivit art. 282 1 din aceeași lege, iar nu la plângere prealabilă.

Prevederile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată - conform cărora acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor sau a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține adunării generale - nu sunt aplicabile în cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, ci numai în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3332 din 20 iunie 2007 Notă: Art. 282 1 , potrivit căruia, pentru infracțiunile prevăzute în Titlul VIII, acțiunea penală se exercită din oficiu, a fost introdus în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006, publicată în M. Of.

nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Prin contestația în anulare formulată la 4 aprilie 2007, condamnatul M.S. a atacat decizia penală nr. 1462 din 15 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea hotărârii atacate, rejudecarea recursului și, în final, încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată. Motivând în fapt cererea, contestatorul a susținut, în esență, că în cauză punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 31/1990 impunea o condiție de sesizare specială, la cererea organului competent - adunarea generală a acționarilor - și cum aceasta nu a fost realizată, în cauză trebuia pronunțată o soluție de încetare a procesului penal pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În drept au fost invocate în susținerea contestației în anulare prevederile art. 386 lit. c) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând cererea condamnatului în raport cu prevederile art. 391 C. proc. pen., prin încheierea din 9 mai 2007 a admis în principiu contestația în anulare formulată și a fixat termen la 20 iunie 2007 pentru judecarea în fond a contestației în anulare. Procedând la judecarea pe fond a contestației în anulare, aceasta se constată a fi nefondată, pentru considerentele ce urmează: Este adevărat că termenii generali în care este redactat art. 155 din Legea nr. 31/1990 proclamă că acțiunea în răspundere contra administratorilor aparține adunării generale.

Dar, dispoziția amintită nu poate avea în vedere acțiunea penală care se exercită din oficiu, și aceasta din considerente de rațiune și de text. Astfel, procesul penal are la bază, între alte principii, și principiul oficialității înscris în art. 2 C. proc. pen. În acest sens, art. 2 alin. (2) C. proc. pen. prevede că actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Cu alte cuvinte, acțiunea penală va putea fi exercitată întotdeauna de Ministerul Public, cu excepția situațiilor în care legea prevede că ea se pune în mișcare la plângerea prealabilă.

Infracțiunile reglementate în Legea nr. 31/1990 și care se referă la administratori (între care și cea în discuție) nu fac parte din categoria celor pentru care acțiunea penală se pornește la plângerea prealabilă și când adunarea generală este în măsură să decidă promovarea plângerii împotriva administratorilor, situație în care numai aceasta poate aprecia dacă este cazul să se tulbure activitatea socială prin urmărirea administratorilor sau este de preferat ca problemele să fie soluționate în cadrul intern. Cât privește infracțiunea în discuție, acțiunea penală se pornește și se exercită din oficiu de Ministerul Public, fără a avea nevoie de autorizarea adunării generale. Prin prisma prevederilor art. 223 C. proc.

pen., adunarea generală poate sesiza organul de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, dar această posibilitate legală nu echivalează cu o condiție de sesizare sau de autorizare obligatorie pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și în lipsa căreia urmărirea penală să nu poată începe. De altfel, prin dispozițiile ulterioare ale art. 282 1 din Legea nr. 31/1990 (text introdus prin art. I pct. 189 din Legea nr. 441/2006) se precizează expres că pentru infracțiunile cuprinse în Titlul VIII acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. În consecință, nefiind încălcate dispoziții imperative privind sesizarea, autorizarea organului competent ori alte condiții necesare pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, nu se poate discuta despre un caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale, care să conducă la o soluție de încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. Prin urmare, instanței de recurs nu i se poate imputa omisiunea pronunțării asupra unei cauze de încetare a procesului penal și, în consecință, contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.