ÎCCJ, decizie (scj.ro #84170)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84170) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Infracțiuni
prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată. Punerea în mișcare
a acțiunii penale
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea specială. Infracțiuni
prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr.
31/1990, republicată
Indice alfabetic:
Drept penal
-
infracțiuni prevăzute în
Legea nr. 31/1990, republicată
- punerea în mișcare a acțiunii penale
Legea
nr. 31/1990, republicată,
art. 155, art. 282
1
În cazul infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 31/1990,
republicată,
acțiunea penală se
exercită din oficiu, potrivit art. 282
1
din aceeași lege,
iar nu la plângere prealabilă. Prevederile art. 155 alin. (1) din
Legea nr. 31/1990,
republicată
- conform cărora acțiunea
în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor sau a
membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a
cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate
societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor
față de societate, aparține adunării generale - nu sunt
aplicabile în cazul
infracțiunilor
prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, ci numai în cazul
infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în
mișcare la plângere prealabilă.
I.C.C.J., secția penală,
decizia nr. 3332 din 20 iunie 2007
Notă: Art. 282
1
, potrivit căruia,
pentru infracțiunile prevăzute în Titlul VIII, acțiunea
penală se exercită din oficiu, a fost introdus în Legea nr. 31/1990
privind societățile comerciale prin Legea nr. 441/2006,
publicată în M. Of. nr. 955 din 28 noiembrie 2006.
Prin
contestația în anulare formulată la 4 aprilie 2007, condamnatul M.S.
a atacat decizia penală nr. 1462 din 15 martie 2007 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, solicitând desființarea
hotărârii atacate, rejudecarea recursului și, în final, încetarea
procesului penal pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 alin.
(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Motivând în fapt cererea, contestatorul
a susținut, în esență, că în cauză punerea în
mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea prevăzută
în art. 272 din Legea nr. 31/1990 impunea o condiție de sesizare
specială, la cererea organului competent - adunarea generală a
acționarilor - și cum aceasta nu a fost realizată, în cauză
trebuia pronunțată o soluție de încetare a procesului penal pentru
infracțiunea prevăzută în art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea
nr. 31/1990.
În drept au fost invocate în
susținerea contestației în anulare prevederile art. 386 lit. c) C.
proc. pen.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, verificând cererea condamnatului în raport cu prevederile art.
391 C. proc. pen., prin încheierea din 9 mai 2007 a admis în principiu
contestația în anulare formulată și a fixat termen la 20 iunie
2007 pentru judecarea în fond a contestației în anulare.
Procedând la judecarea pe fond a contestației
în anulare, aceasta se constată a fi nefondată, pentru considerentele
ce urmează:
Este adevărat că termenii
generali în care este redactat art. 155 din Legea nr. 31/1990 proclamă
că acțiunea în răspundere contra administratorilor aparține
adunării generale. Dar, dispoziția amintită nu poate avea în
vedere acțiunea penală care se exercită din oficiu, și
aceasta din considerente de rațiune și de text.
Astfel, procesul penal are la
bază, între alte principii, și principiul oficialității
înscris în art. 2 C. proc. pen.
În acest sens, art. 2 alin. (2) C.
proc. pen. prevede că actele necesare desfășurării
procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege
se dispune altfel. Cu alte cuvinte, acțiunea penală va putea fi
exercitată întotdeauna de Ministerul Public, cu excepția
situațiilor în care legea prevede că ea se pune în mișcare la
plângerea prealabilă.
Infracțiunile reglementate în
Legea nr. 31/1990 și care se referă la administratori (între care
și cea în discuție) nu fac parte din categoria celor pentru care
acțiunea penală se pornește la plângerea prealabilă și
când adunarea generală este în măsură să decidă
promovarea plângerii împotriva administratorilor, situație în care numai
aceasta poate aprecia dacă este cazul să se tulbure activitatea
socială prin urmărirea administratorilor sau este de preferat ca
problemele să fie soluționate în cadrul intern.
Cât privește infracțiunea în
discuție, acțiunea penală se pornește și se
exercită din oficiu de Ministerul Public, fără a avea nevoie de
autorizarea adunării generale.
Prin prisma prevederilor art. 223 C.
proc. pen., adunarea generală poate sesiza organul de urmărire
penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, dar
această posibilitate legală nu echivalează cu o condiție de
sesizare sau de autorizare obligatorie pentru punerea în mișcare a
acțiunii penale și în lipsa căreia urmărirea penală
să nu poată începe.
De altfel, prin dispozițiile
ulterioare ale art. 282
1
din Legea nr. 31/1990 (text introdus prin
art. I pct. 189 din Legea nr. 441/2006) se precizează expres că
pentru infracțiunile cuprinse în Titlul VIII acțiunea penală se
pune în mișcare din oficiu.
În consecință, nefiind
încălcate dispoziții imperative privind sesizarea, autorizarea
organului competent ori alte condiții necesare pentru punerea în
mișcare a acțiunii penale, nu se poate discuta despre un caz de
împiedicare a exercitării acțiunii penale, care să conducă
la o soluție de încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit.
b) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Prin urmare, instanței de recurs
nu i se poate imputa omisiunea pronunțării asupra unei cauze de
încetare a procesului penal și, în consecință, contestația
în anulare a fost respinsă ca nefondată.