ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3440/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 498/CA/2018 din 2 martie 2018, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâții Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Președinte, Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3179 din 14 mai 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâții Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Președinte, Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Generale de Antifraudă Fiscală. În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată Tribunalul reține că demersul judiciar inițiat de reclamanți se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcționarului public.

Datorită faptului că obiectul litigiului privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, Înalta Curte apreciază că sunt incidente normele speciale de competență reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 conform căruia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Textul de lege menționat reprezintă, așadar, o normă derogatorie care stabilește în favoarea secțiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competență materială în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile Legii nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcționarii publici, lege care la rândul ei se completează cu Legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competență generală de soluționare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanță de drept comun.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente iar conform art. 123 alin. (3) din același act normativ când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

Deși în cererea de chemare în judecată figurează reclamanți cu domicilii diferite obiectul cererii este un drept comun acestora, anume obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu diferența de 20% reprezentând spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.03.2017. Faptul că în cerere figurează reclamanți cu domicilii diverse nu poate atrage competența de soluționare a instanței de la sediul pârâtei întrucât Legea nr. 554/2004 a stabilit o competența alternativă între instanța de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul pârâtei.

Având în vedere că reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul unuia dintre ei aceștia au ales în mod irevocabil instanța competentă.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și pârâții Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Președinte, Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție în favoarea Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL