ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3831/2018

Asupra cauzei constată următoarele:

Împotriva încheierilor din 23 iunie 2016 și 12 octombrie 2016 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 iulie 2017.

Urmare a rezoluției din 12 septembrie 2017, la 10 octombrie 2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit rezoluției din 11 octombrie 2017, raportul a fost comunicat părților, în vederea depunerii de către acestea a punctelor de vedere.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă, la 22 noiembrie 2017 s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu a recursului, fixându-se termen în ședință publică, cu citare părți, la 17 ianuarie 2018.

La 17 ianuarie 2018, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecata în lipsă, încheierea fiind comunicată recurentului la 30 ianuarie 2018.

Prin încheierea din 3 octombrie 2018, s-a respins cererea de repunere pe rol și s-a menținut măsura suspendării judecății recursului, constatându-se că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a depune la dosar un înscris prin care își însușește, sub semnătură cererea de redeschidere a judecății.

Prin rezoluția din 4 octombrie 2018 s-a fixat prezentul termen de judecată în vederea discutării perimării.

Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.

Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Prin urmare, cum în cauză dosarul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, perioadă în care, din vina părților, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut, prin aplicarea art. 416 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.

Nu pot fi primite susținerile recurentului referitoare la respingerea excepției perimării, motivat de faptul că prin cererea formulată olograf și expediată prin poștă electronică (la 30 septembrie 2018, dosar) a înțeles să suplinească semnătura de pe cererea de recurs, unicul impediment în calea soluționării cauzei.

Afirmând această apărare, se dovedește că recurentul se află în eroare, pe de o parte, întrucât "unicul impediment în calea soluționării cauzei" - identificat de acesta ca fiind lipsa semnăturii sale de pe cererea de recurs - nu se regăsește în speță, cererea de recurs fiind semnată de parte, iar, pe de altă parte, întrucât nu există niciun temei de a valorifica cererea de însușire a recursului, unei cereri de repunere pe rol a judecății întrerupte de o suspendare cauzată de lipsa nejustificată a părților la termenul acordat.

O atare împrejurare și un astfel de act procedural nu vădește prin el însuși însușirea de către recurent a cererii de repunere pe rol a cauzei.

Astfel, prin cererea înregistrată la 9 iulie 2018, expediată prin poștă electronică, s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei a cărei judecată a fost suspendată la 17 ianuarie 2018.

Potrivit rezoluției din 16 iulie 2018, recurentul a fost citat cu mențiunea semnării cererii de repunere pe rol.

Fără a da curs solicitării instanței, la 1 octombrie 2018, recurentul a depus, prin poștă electronică, un înscris prin care a arătat că își însușește recursul declarat împotriva încheierilor din 23 iunie 2016 și 12 octombrie 2016.

Ca atare, după cum s-a precizat și prin încheierea din 3 octombrie 2018, constatând că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a depune la dosar un înscris prin care își însușește, prin semnătură, cererea de redeschidere a judecății, nu s-au putut da efectele prevăzute de lege unui înscris neînsușit de cel de la care se pretinde că provine.

Faptul că legiuitorul a îngăduit posibilitatea formulării cererilor adresate instanțelor judecătorești și prin înscris în format electronic - formă la care s-a apelat și în legătură cu cererea de repunere pe rol a cauzei aflată în discuție - nu înseamnă că acesta a înțeles să abdice și de la exigențele cerințelor de formă prevăzute, în general, în legătură cu cererile adresate instanțelor, cum ar fi cea a semnării de către titulari a unor atare înscrisuri.

Astfel, conform art. 148 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă, printre altele, semnătura celui de la care provine.

Potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ., "Cererile adresate personal sau prin reprezentant, instanțelor judecătorești pot fi formulate și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege", iar conform art. 196 alin. (1) din același act normativ "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde (...) ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă".

Cerința de formă a semnăturii celui de la care se arată că provine înscrisul are rolul de a atesta această realitate și de a demonstra că voința îndeplinirii unui anume act procedural aparține chiar celui în numele căruia se arată că este realizat, identitatea de căsuță poștală de la care sunt expediate electronic înscrisurile adresate instanței nefiind acoperitoare ori suficientă sub acest aspect.

Pentru toate aceste motive se apreciază că nu a fost întrerupt cursul perimării, neexistând un act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, așa cum se stipulează la art. 417 C. proc. civ.. Cererea de redeschidere a procesului formulată de partea interesată trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, actul de procedură trebuind să fie valabil făcut, un act nul neavând niciun efect.

Cererea recurentului, prin care acesta a formulat apărări în raport de excepția perimării, înregistrată la instanță la 22 octombrie 2018, expediată tot de la adresă electronică, dar purtând și semnătura părții, deși aptă din punct de vedere formal a fi valorificată ca act de procedură făcut în vederea continuării judecății, nu poate împiedica reținerea incidentului procedural al perimării, dat fiind că este ulterioară împlinirii termenului de perimare și, deci, intervenirii acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 23 iunie 2016 și 12 octombrie 2016 ale Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. x/2014.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN