ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3305/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2012 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București și reînregistrată la data de 02.04.2013 sub nr. x/2013, după efectuarea cercetărilor necesare de către procuror, în temeiul art. 30 din Decretul nr. 32/1954 (aplicabil conform art. 230 lit. o) din Legea nr. 71/2011), petenta A., prin președinte B., a solicitat punerea sub interdicție a intimatei C.

Prin Sentința civilă nr. 10924/12.09.2013, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea de punere sub interdicție, reținând că se coroborează concluziile Raportului medico-legal psihiatric nr. A1/2326/2013, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", care stabileau un diagnostic de "schizofrenie paranoidă cu evoluție cronică deteriorativă", cu actele medicale și cu depozițiile martorilor audiați și constatând îndeplinite condițiile art. 164 din C. civ., în sensul că intimatei îi lipsește discernământul necesar pentru a se putea îngriji de interesele sale, din cauza bolii.

Prin Decizia nr. 35A/15.01.2014, Tribunalul București, secția V-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C. împotriva Sentinței civile nr. 10924/12.09.2013 pronunțate de Judecătoria sectorului 3 București.

Prin Decizia intermediară nr. 1485/14.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 35A/15.01.2014 a Tribunalului București, secția V-a civilă și, casând decizia recurată, s-a reținut cauza pentru rejudecarea apelului.

Prin Decizia nr. 136/A din 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în rejudecarea apelului, s-a respins, ca nefondată, cererea de majorare a onorariului cuvenit avocatului din oficiu, cererea apelantei privind amendarea intimatei și cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă C. împotriva Sentinței civile nr. 10924/12.09.2013, pronunțate de Judecătoria sectorului 3 București.

Împotriva Deciziei nr. 136/A din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs pârâta C., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 03 iulie 2018, a luat act de raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului prevăzut de art. 493 din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia pentru ca părțile să poată formula un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicarea lui, în conformitate cu art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, la data de 03 iulie 2018, s-a reținut faptul că s-a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este supusă recursului.

Părțile au depus punct de vedere la raport conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 03 iulie 2018, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 02 octombrie 2018, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 136/A din 28 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, fiind pronunțată în soluționarea unui recurs, este o decizie definitivă, hotărâre ce nu mai este supusă căii de atac a recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 136A din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 136A din 28 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN