ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 308/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 29 martie 2017, sub nr. x/2017, precizată ulterior la 16 iunie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Gorj, constatarea nulității Deciziilor nr. 161747 din 25 aprilie 2008 privind acordarea pensiei de invaliditate, nr. 161747 din 13 iunie 2008, referitoare la modificarea drepturilor de pensie de invaliditate, nr. 161747 din 14 noiembrie 2012 cu privire la respingerea cererii de recalculare a pensiei de invaliditate, nr. 161747 din 22 ianuarie 2013, referitoare la încetarea pensiei de invaliditate, emise de Casa Județeană de Pensii Gorj. Reclamantul a solicitat, totodată, emiterea deciziei de pensionare anticipate, începând cu data nașterii dreptului, 31 august 2008, și plata drepturilor de pensie cuvenite și neacordate, începând cu data de 31 martie 2008.

Prin Sentința nr. 1233 din data de 24 octombrie 2017, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice și respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj. A respins cererea ulterior precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj.

Împotriva acestei hotărâri sentințe a declarat apel la data de 20 decembrie 2017 (data poștei), în termenul legal, reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie. Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 22 ianuarie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Decizia nr. 1279 din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a constatat ca fiind nulă cererea de apel formulată de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1233 din 24 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii Gorj și Casa Națională de Pensii Publice, potrivit dispozițiilor art. 82 și art. 482 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. la data de 24 mai 2018, prin care, invocând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 iunie 2018, sub același număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 11.

Prin rezoluția completului din 5 iulie 2018, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reținut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportate la cele ale art. 152 din Legea nr. 263/2010.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluția din 25 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părților la 31 octombrie 2018, respectiv la 1 noiembrie 2018, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 5 noiembrie 2018, recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut admisibilitatea recursului.

Intimatele Casa Județeană de Pensii Gorj și Casa Națională de Pensii Publice nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unor puncte de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluția din 7 decembrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 14 februarie 2019.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la 29 martie 2017, sub nr. x/2017, precizată ulterior la 16 iunie 2017, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Gorj, constatarea nulității Deciziilor nr. 161747 din 25 aprilie 2008 privind acordarea pensiei de invaliditate, nr. 161747 din 13 iunie 2008, referitoare la modificarea drepturilor de pensie de invaliditate, nr. 161747 din 14 noiembrie 2012 cu privire la respingerea cererii de recalculare a pensiei de invaliditate, nr. 161747 din 22 ianuarie 2013, referitoare la încetarea pensiei de invaliditate, emise de Casa Județeană de Pensii Gorj. De asemenea a solicitat emiterea unei decizii de pensionare anticipate, începând cu data nașterii dreptului, 31 august 2008, și plata drepturilor de pensie cuvenite și neacordate, începând cu data de 31 martie 2008.

Față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea se circumscriu materiei asigurărilor sociale.

Conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. Art. 155 din același act normativ stipulează că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă și că hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

În raport de conținutul dispozițiilor legale mai sus evocate, precum și de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 1279 din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1279/A din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 1279/A din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN