ÎCCJ, decizie (scj.ro #83508)

Societate

comercială. Mandatul  administratorilor. Încetare de drept

Calitatea de

reprezentant al societății comerciale pentru un  administrator numit în

noul  Consiliu de Administrație  este  discutabilă atâta timp

cât numirea s-a făcut printr-o  hotărâre AGA atacată.

În speță, aceasta nu-și produce efectele decât la momentul

rămânerii irevocabile a hotărârii de anulare, conform art.132 alin.(10)

din  Legea nr.31/1990.

(Secția comercială, decizia nr.3337 din 2 iunie  2005)

Prin sentința civilă

nr.1716 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Prahova, dată în camera de consiliu,

a fost admisă în parte acțiunea reclamantei B.S., acționar al S.C. C. S.A.

Breaza și în contradictoriu cu această societate comercială, s-a constatat

nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 16 septembrie 2004, privind revocarea

administratorilor societății și alegerea altora noi precum și a cenzorilor.

Cererea reclamantei privind constatarea că s-a decis numai

suspendarea lucrărilor ședinței a fost respinsă prin aceeași hotărâre, întrucât

s-a apreciat că s-a solicitat constatarea unei stări de fapt și nu a unui

drept.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. C. S.A. prin A.E., președinta

Consiliului de Administrație, a criticat atât calitatea de reprezentant pentru

numitul M.C. cât și soluția pe fond, învederând că reclamanta nu se încadrează

în cerințele impuse de art.131 alin.(2) din Legea nr.31/1990.

Prin decizia nr.30 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel  Ploiești, Secția

comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția lipsei

calității de reprezentant al apelantei în persoana numitei A.E., fiind respins

apelul ca inadmisibil.

Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere dispozițiile art.134 din Legea

31/1990 referitoare la administrarea societății și la mandatul

administratorilor precum și relațiile depuse de M.C. la  O.R.C., din care

rezulta că administratorul societății este această persoană iar nu A.E.,

persoană care nu poate reprezenta societatea și nu poate exercita nici calea de

atac.

Nemulțumită de această decizie S.C. C. S.A. prin A.E. a declarat recurs,

solicitând casarea acesteia pentru netemeinicie și nelegalitate, în temeiul

dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 C.proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat admiterea excepției

privind calitatea de reprezentant al societății de către A.E., persoană ce face

parte din noul Consiliu de administrație desemnat prin hotărârea atacată.

Instanța de apel a încălcat dispozițiile art.150 pct.4 din Legea nr. 31/1990

privind încetarea de drept a mandatului unui administrator în situația în care

împotriva acestuia este îndreptată o acțiune în răspundere, urmând ca noul

consiliu de administrație  să reprezinte societatea comercială.

Cea  de-a doua  critică  vizează

nemotivarea  deciziei  din  apel.

S.C. C. S.A. Breaza prin M.C. a depus o cerere prin care renunță

la judecata recursului, dar prin notele scrise a arătat că nu a declarat

recurs, iar A.E. nu poate reprezenta societatea, recursul fiind inadmisibil.

Recursul a fost respins.

Decizia recurată vizează soluționarea unui apel pe excepție, respectiv pe

calitatea de reprezentant al societății a numitei A.E., excepție peremptorie

care a făcut de prisos cercetarea fondului, potrivit dispozițiilor art.137

alin.(1) C.proc. civ. temei legal avut în vedere de instanța de apel

în  argumentarea  soluției.

Critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ. este nefondată.

Cât privește critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 C.proc. civ.,

Curtea o apreciază ca neîntemeiată deoarece însăși recurenta recunoaște că ea a

fost numită în noul consiliu de administrație prin hotărârea A.G.A. atacată în

prezentul litigiu așa încât aceasta nu-și poate produce efectele decât în

momentul rămânerii irevocabile a hotărârii  de anulare, conform art.132

alin.(10) din Legea nr.  31/1990.

Mai mult, din relațiile de la O.R.C. rezultă că administratorul societății

recurente este M.C., persoană cu mandat până în 20 iunie 2007.

Instanța de apel a considerat că  numita A.E. nu poate reprezenta

societatea și nu poate exercita nici apel împotriva hotărârii.

De asemenea, recurenta a invocat neîntemeiat încălcarea

dispozițiilor art.150 pct.4 din Legea nr. 31/1990 deoarece acestea se referă la

actele juridice de înstrăinare pe care le poate încheia administratorul unei

societăți iar nu la încetarea de drept a mandatului acestuia.

Cât privește cererea formulată de M. C. în numele societății privind renunțarea

la recurs, Curtea apreciază că o asemenea cerere nu poate fi pusă în discuție

deoarece societatea, prin reprezentanții săi legali, nu a declarat recurs.