ÎCCJ, decizie (scj.ro #83508)

Societate comercială. Mandatul administratorilor. Încetare de drept Calitatea de reprezentant al societății comerciale pentru un administrator numit în noul Consiliu de Administrație este discutabilă atâta timp cât numirea s-a făcut printr-o hotărâre AGA atacată. În speță, aceasta nu-și produce efectele decât la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de anulare, conform art.132 alin.(10) din Legea nr.31/1990. (Secția comercială, decizia nr.3337 din 2 iunie 2005) Prin sentința civilă nr.1716 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Prahova, dată în camera de consiliu, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei B.S., acționar al S.C. C. S.A. Breaza și în contradictoriu cu această societate comercială, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.

din 16 septembrie 2004, privind revocarea administratorilor societății și alegerea altora noi precum și a cenzorilor. Cererea reclamantei privind constatarea că s-a decis numai suspendarea lucrărilor ședinței a fost respinsă prin aceeași hotărâre, întrucât s-a apreciat că s-a solicitat constatarea unei stări de fapt și nu a unui drept. Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. C. S.A. prin A.E., președinta Consiliului de Administrație, a criticat atât calitatea de reprezentant pentru numitul M.C. cât și soluția pe fond, învederând că reclamanta nu se încadrează în cerințele impuse de art.131 alin.(2) din Legea nr.31/1990. Prin decizia nr.30 din 24 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al apelantei în persoana numitei A.E., fiind respins apelul ca inadmisibil.

Pentru a hotărî astfel instanța a avut în vedere dispozițiile art.134 din Legea 31/1990 referitoare la administrarea societății și la mandatul administratorilor precum și relațiile depuse de M.C. la O.R.C., din care rezulta că administratorul societății este această persoană iar nu A.E., persoană care nu poate reprezenta societatea și nu poate exercita nici calea de atac. Nemulțumită de această decizie S.C. C. S.A. prin A.E. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia pentru netemeinicie și nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 C.proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat admiterea excepției privind calitatea de reprezentant al societății de către A.E., persoană ce face parte din noul Consiliu de administrație desemnat prin hotărârea atacată.

Instanța de apel a încălcat dispozițiile art.150 pct.4 din Legea nr. 31/1990 privind încetarea de drept a mandatului unui administrator în situația în care împotriva acestuia este îndreptată o acțiune în răspundere, urmând ca noul consiliu de administrație să reprezinte societatea comercială. Cea de-a doua critică vizează nemotivarea deciziei din apel. S.C. C. S.A. Breaza prin M.C. a depus o cerere prin care renunță la judecata recursului, dar prin notele scrise a arătat că nu a declarat recurs, iar A.E. nu poate reprezenta societatea, recursul fiind inadmisibil. Recursul a fost respins. Decizia recurată vizează soluționarea unui apel pe excepție, respectiv pe calitatea de reprezentant al societății a numitei A.E., excepție peremptorie care a făcut de prisos cercetarea fondului, potrivit dispozițiilor art.137 alin.(1) C.proc.

civ. temei legal avut în vedere de instanța de apel în argumentarea soluției. Critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 C.proc.civ. este nefondată. Cât privește critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.7 C.proc. civ., Curtea o apreciază ca neîntemeiată deoarece însăși recurenta recunoaște că ea a fost numită în noul consiliu de administrație prin hotărârea A.G.A. atacată în prezentul litigiu așa încât aceasta nu-și poate produce efectele decât în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de anulare, conform art.132 alin.(10) din Legea nr. 31/1990. Mai mult, din relațiile de la O.R.C. rezultă că administratorul societății recurente este M.C., persoană cu mandat până în 20 iunie 2007. Instanța de apel a considerat că numita A.E.

nu poate reprezenta societatea și nu poate exercita nici apel împotriva hotărârii. De asemenea, recurenta a invocat neîntemeiat încălcarea dispozițiilor art.150 pct.4 din Legea nr. 31/1990 deoarece acestea se referă la actele juridice de înstrăinare pe care le poate încheia administratorul unei societăți iar nu la încetarea de drept a mandatului acestuia. Cât privește cererea formulată de M. C. în numele societății privind renunțarea la recurs, Curtea apreciază că o asemenea cerere nu poate fi pusă în discuție deoarece societatea, prin reprezentanții săi legali, nu a declarat recurs.