ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4882/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10 mai 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018, A. și B. au solicitat constatarea nulității absolute a sentinței nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului, C. S.A. - Sucursala Iași, D., Oficiul De Cadastru și E. și S.C. F. S.R.L.

Prin încheierea din 18 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 155

1

din C. proc. civ. a fost suspendată judecata contestației în anulare formulate de către contestatorii A. Și B., împotriva sentinței nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului, C. S.A. - Sucursala Iași, D., Oficiul de Cadastru și E. și S.C. F. S.R.L.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor date prin rezoluția de primire din data de 11.05.2018, contestatorilor le-au fost solicitate precizări în sensul de a indica denumirea căii de atac pe care au înțeles să o exercite împotriva sentinței nr. 15/29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006 și a temeiului de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată.

Analizând precizările înaintate la dosarul cauzei de către contestatori, Curtea de Apel București a constatat că aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței în sensul că nu au precizat denumirea căii de atac și temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată împotriva sentinței nr. 15/2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă și, prin urmare, constatând că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina contestatorilor, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina acestora, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155

1

din C. proc. civ. din 1865.

Cu referire la încheierea din 18 iunie 2018, se reține că prin încheierea din 17 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București a constatat că în cererea de repunere pe rol (aflată la dosarul Curții de Apel București) contestatorii au menționat că formulează recurs împotriva încheierii de ședință din data de 18.06.2018, sens în care, constatând că judecarea recursului împotriva încheierii de ședință din data de 18.06.2018 este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, în temeiul art. 4 pct. 1 din C. proc. civ., l-a înaintat instanței superioare.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, recursul declarat de recurenții A. și B., la data de 16.07.2018, împotriva încheierii din 18 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost înregistrat sub nr. x/2018.

Recurenții au invocat dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și ale art. 383 și următoarele din Noul C. proc. civ., solicitând desființarea încheierii atacate în tot.

În susținerea cererii de recurs, recurenții au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Totodată, recurenții au precizat că înțeleg să invoce cu putere de lucru judecat următoarele sentințe definitive: sentința civilă nr. 80/19.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București; sentința civilă nr. 88 din 26.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București; sentința civilă nr. 82 din 20.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București; sentința civilă nr. 87 din 26.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel București. Au susținut că toate aceste dosare sunt similare cu pricina de față, având același obiect, părți și cauză, conform prevederilor art. 1201 C. civ.

În final, recurenții au solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, conform art. 4 și art. 12 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, deși recurenții au invocat dispozițiile art. 304 C. proc. civ. de la 1865 și dispozițiile art. 383 și următoarele din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată că prezentul litigiu este supus regulilor Codului de procedură de la 1865, în condițiile în care scopul urmărit de recurenți prin formularea cererii este anularea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un proces guvernat de vechiul C. proc. civ. 1865.

Analizând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, ținând cont și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 155

1

C. proc. civ. 1865:

"Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate".

Suspendarea prevăzută de textul de lege enunțat se referă la obligațiile reclamantului ce împiedică efectiv judecata pricinii și fără de care nu se poate desfășura procesul civil inițiat.

În cauză, prin rezoluția din 11 mai 2018 Curtea de Apel București le-a pus în vedere contestatorilor să precizeze denumirea căii de atac pe care au înțeles să o exercite împotriva sentinței nr. 15/29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006 și temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată, obligație ce le-a fost adusă la cunoștință prin citație potrivit dovezilor aflate la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București.

Prin precizările depuse la dosarul Curții de Apel București, contestatorii au arătat că nu sunt de acord cu încadrarea juridică efectuată din oficiu la momentul înregistrării cererii, respectiv calificarea acesteia ca fiind contestație în anulare, însă aceștia nu au înțeles să ofere lămuririle suplimentare solicitate prin rezoluție, în sensul indicării denumirii căii de atac pe care au înțeles să o exercite și a temeiului de drept procesual al cererii, aceasta rămânând informă.

Așa fiind, măsura suspendării judecății dispusă prin încheierea din 18 iunie 2018 a fost determinată de culpa contestatorilor care au ignorat obligațiile impuse de instanță, precum și cele prevăzute de lege în sarcina acestora ca părți în proces.

Contrar susținerilor recurenților, în mod legal instanța a apreciat asupra măsurii suspendării judecății, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 155

1

C. proc. civ. 1865, întrucât lipsa indicării temeiului de drept al cererii, care să permită instanței de judecată să facă o corectă încadrare juridică a cererii cu care a fost învestită și să asigure respectarea dreptului la apărare al părților adverse, face imposibilă continuarea activității judiciare.

Este de amintit că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. 1865, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 C. proc. civ.

Sunt lipsite de relevanță susținerile recurenților vizând încălcarea competenței și împrejurarea că instanța a încălcat puterea de lucru judecat a unor sentințe definitive, întrucât legea procesuală aplicabilă a fost stabilită în prezenta cauză în raport de precizările formulate de contestatori la curtea de apel, scopul urmărit de aceștia fiind în mod clar anularea sentinței nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006.

Prevalându-se de aceste aspecte, recurenții aduc în discuție legalitatea sentinței nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2006, fără a formula însă critici de nelegalitate la adresa încheierii de suspendare care formează obiectul prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, reținând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ. 1865, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii din 18 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.