ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5194/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 15, pronunțată la data de 29 ianuarie 2009, în Dosarul nr. x/2006, a admis excepția de litispendență și a constatat că următoarele dosare sunt în stare de litispendență: Dosarul nr. x/2007, Dosarul nr. x/2007 și Dosarul nr. x/2007 (în privința capătului doi al cererii), dispunând judecarea acestora împreună; a admis excepția autorității de lucru judecat în dosarele aflate în stare de litispendență și a respins cererea formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C.- prin Sucursala Iași, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, constatând autoritatea de lucru judecat impusă prin Sentința comercială nr. 128/14.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. x/2007; a admis excepția de litispendență și a constatat că următoarele dosare sunt în stare de litispendență: Dosarul nr. x/2006, Dosarul nr. x/2007, Dosarul nr. x/2007, și Dosarul nr. x/2007 (în privința capătului unu al cererii), dispunându-se judecarea acestor cauze împreună și, a admis excepția autorității de lucru judecat în dosarele aflate în stare de litispendență și a respins cererea formulată de către reclamanții A., B. și S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C. prin Sucursala Iași, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, E. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, constatând autoritatea de lucru judecat impusă prin Sentința comercială nr. 200/25.11.2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială în Dosarul nr. x/2004.

Împotriva acestei sentințe au formulat contestație în anulare, contestatorii A. și B., înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la data de 10.05.2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de ședință publică de la 18 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 155

1

din C. proc. civ., a suspendat judecata contestației în anulare formulate de către contestatorii A. și B., împotriva Sentinței civile nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimații Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, C. S.A. - Sucursala Iași, E., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași și S.C. D. S.R.L.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a constatat că potrivit dispozițiilor date prin rezoluția de primire din data de 11.05.2018, contestatorilor le-au fost solicitate precizări în sensul de a indica denumirea căii de atac pe care au înțeles să o exercite împotriva Sentinței civile nr. 15/29.01.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2006, și a temeiului de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată.

Analizând precizările înaintate la dosarul cauzei de către contestatori, de asemenea, Curtea a constatat că aceștia nu s-au conformat dispozițiilor instanței în sensul că nu au precizat denumirea căii de atac și temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 15/2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin urmare, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina contestatorilor, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina acestora, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155

1

din C. proc. civ. din 1865.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, contestatorii A. și B. și intimata S.C. D. S.R.L. Iași.

În recursul lor, de altfel, o cerere de recurs olografă, generic întemeiat în drept pe prevederile art. 304 C. proc. civ., și care va fi analizat în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., de la 1865, recurenții-contestatori A. și B. și, respectiv, recurenta, au invocat, în esență, următoarele motive:

Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

De asemenea, recurenții au invocat excepția puterii de lucru judecat față de hotărârea Curții de Apel București dată în Dosarul nr. x/2018 din 12.09.2018, în baza aceleiași cereri de repunere pe rol și recurs, pe care au transmis-o și în dosarul de față.

În sprijinul celor invocate și susținute în recurs, recurenții au arătat că înțeleg să invoce cu putere de lucru judecat următoarele sentințe definitive ale Curții de Apel București: Sentința civilă nr. 80 din 19.06.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București; Sentința civilă nr. 88 din 26.06.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București; Sentința civilă nr. 82 din 20.06.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București și, Sentința civilă nr. 87/2018 din 26.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București.

Toate aceste dosare, susțin recurenții, sunt similare cu cauza de față, având același obiect, părți și cauză, conform prevederilor art. 1201 C. civ.

Concluzionând, recurenții au solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat și să se dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, conform prevederilor art. 4 și 12 C. proc. civ.

Legal citată, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului București a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii Curții de Apel București, ca temeinică și legală, ceilalți intimați neformulând întâmpinare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat și în care poate fi încadrat, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 155

1

alin. (1) teza I C. proc. civ., de la 1865, "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate".

Rațiunea acestei dispoziții legale este aceea de a respecta principiile disponibilității, contradictorialității și dreptul la apărare al părților care guvernează procesul civil și care împiedică instanța de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților, în condițiile în care niciuna nu a cerut soluționarea în lipsă.

Voința legiuitorului în edictarea acestei norme a fost aceea de a sancționa cu întreruperea judecății cauzei prin suspendare conduita procesuală a părților, constând în nepreocuparea efectivă pentru cursul judecății, lipsa de diligență pentru continuarea procesului.

Pe de altă parte, pentru dreptul procesual, fundamentale sunt prevederile art. 129 C. proc. civ., dispoziții procedurale care nu pot fi cantonate doar la principiul adevărului și la rolul judecătorului în cadrul probațiunii judiciare, ele având implicații și cu privire la legalitatea procedurii judiciare, la respectarea dreptului la apărare și la disponibilitatea procesuală.

Astfel, potrivit art. 129 alin. (4) teza I din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, regulă ce este de resortul principiului legalității. Rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este sau nu asistată de către un avocat.

C. proc. civ. îl obligă pe judecător ca, în toate cazurile în care legea îi rezervă puterea de apreciere sau îi cere să țină seama de toate circumstanțele cauzei, să judece cu luarea în considerare a principiilor generale ale dreptului, a cerințelor echității și bunei-credințe.

În cauza de față, se reține că, la termenul din 18 iunie 2018, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 155

1

alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865, respectiv, că, contestatorii nu s-au conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu au precizat denumirea căii de atac și temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată împotriva Sentinței civile nr. 15/2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina acestora, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite, situație în care nu poate purcede la judecata pricinii.

Sancțiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat astfel neîndeplinirea de către contestatori a obligațiilor stabilite de instanță în vederea calificării corecte a căii de atac și indicării temeiului de drept al exercitării acesteia.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile legale sus-evocate, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții contestatoare pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.

Dispozițiile art. 155

1

alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865 au un caracter imperativ, ele aplicându-se pe fondul existenței unei neîndepliniri a obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății de instanță, fiind legal îndeplinită obligația prevăzută de text.

Aceasta întrucât judecătorul, în aplicarea principiului rolului activ, precum și față de îndatorirea acestuia de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, respectiv soluționarea procesului în mod echitabil și într-un termen optim și previzibil, trebuia să dea prioritate principiului desfășurării normale a procesului, independent de intenția reală a părții, iar legalitatea cerințelor impuse de instanță a căror lipsă a fost sancționată prin încheierea recurată nu este supusă cenzurii instanței de control judiciar în cadrul procesual al litigiului de față.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată legalitatea încheierii recurate și reținându-se în sarcina recurenților lipsa de diligență pentru continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancțiunea suspendării judecății recursului declarat, atâta vreme cât, nici până la momentul soluționării prezentului recurs nu și-au adus la îndeplinire obligațiile procesuale.

Verificând actele dosarului, se constată că pentru depunerea precizărilor solicitate încă prin rezoluția de primire a contestației în anulare, din data de 11 mai 2018, instanța a acordat un termen de judecată în acest sens, mult peste o lună, la 18 iunie 2018, tocmai pentru ca partea să facă și dovada diligențelor sale, ceea ce nu și-au îndeplinit.

Mai mult, cererile ulterioare de repunere pe rol a cauzei formulate de către recurenții-contestatori, au fost soluționate succesiv de către Curtea de Apel, prin încheierile de ședință din data de 17 septembrie 2018 și, respectiv, 12 noiembrie 2018, în sensul respingerii acestora și menținerii măsurii suspendării judecății dispuse, constatându-se, în continuare, neîndeplinirea de către contestatori a obligației și că subzistă motivele pentru care a fost dispusă măsura suspendării judecării, în temeiul art. 155

1

alin. (2) C. proc. civ., care prevede că, "la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua".

Ca urmare, susținerile recurenților-contestatori A. și B. și ale recurentei S.C. D. S.R.L. Iași nu pot fi primite, suspendarea judecății cauzei fiind dispusă legal, și cu respectarea dispozițiilor art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea susținută de către recurenți prin recursul lor, în sensul că ar exista putere de lucru judecat față de hotărârea Curții de Apel București dată în Dosarul nr. x/2018 din 12.09.2018, în baza aceleiași cereri de repunere pe rol și recurs, pe care au transmis-o și în dosarul de față, este total eronată, în cauza invocată dispunându-se, de asemenea, respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei și înaintarea dosarului împreună cu recursul către I. C. civ.J., astfel că, nici sub acest aspect, nu se poate reproșa instanței vreo încălcare sau aplicare greșită a legii, ori depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, susținerea recurenților fiind total eronată și departe de conținutul textului art. 1201 C. civ. de la 1864, invocat.

De aceea, solicitarea ca instanța de recurs să dea eficiență autorității de lucru judecat, fără să fie întrunită tripla identitate de elemente cerută de dispozițiile legale, se bazează pe confuzia și ignorarea de către recurenți a modalității în care se repercutează efectul pozitiv al lucrului deja judecat asupra judecăților ulterioare, ceea ce nu poate fi primit, recurenții aducând, de fapt, critici nepermise procedural prin raportare la alte judecăți, dintr-un alt dosar, și finalizate prin aceeași măsură a suspendării conform art. 155

1

C. proc. civ.

Petru toate aceste motive, constatând că nu sunt fondate criticile invocate în recurs și care, sub aspectul conținutului acestora, pot fi încadrate în temeiul art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)"), Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata recursului, deoarece nu se identifică în cauză o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității încheierii atacate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții- contestatori A. și B. și recurenta S.C. D. S.R.L. Iași împotriva încheierii de ședință publică de la 18 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN