ÎCCJ, decizie (scj.ro #82502)

Delict civil săvârșit prin perceperea de către

creditor a unei sume de bani superioară celei datorate. Răspundere civilă

pentru paguba cauzată. Împrejurări în raport cu care se datorează sau nu și

dobândă la suma de bani încasată necuvenit

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Obligații izvorând din cauzare

de prejudicii. Răspundere civilă delictuală. Faptul juridic ilicit. Plata

lucrului nedatorat. Despăgubire. Actualizarea creanței. Cuantum. Dobândă

Index

alfabetic

: Drept civil

-

Obligații

izvorând din cauzare de prejudiciu

-

Fapt

juridic ilicit

-

Plata

lucrului nedatorat

-

Răspundere

civilă delictuală

-

Despăgubire

pentru plata lucrului nedatorat

-

Actualizarea

sumei datorate

-

Dobândă

pentru plata lucrului nedatorat

C.

civ.,

art. 998, 1084, 1088 și 1092

Potrivit art. 1088 C. civ., în cazul neexecutării unei obligații care are ca

obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât

dobânda legală. Această regulă, aplicabilă, în principiu, obligațiilor

contractuale, suferă excepțiile reglementate expres prin art. 1088 alin. 1 sau

deduse din convenția părților.

Răspunderea delictuală fiind integrală, dacă prejudiciul nu este acoperit cu

dobânda legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor

daune, cauzate prin însușirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie

obiectul reparației. Dacă suma daunelor solicitate acoperă și dobânda legală

aferentă – cuprinsă, de exemplu, în  creanța reactualizată solicitată – ar

fi injust să fie acordată încă o dată, prin aplicarea art. 1088 alin. (1) C.

civ

.

I.C.C.J., secția civilă și de

proprietate intelectuală,

decizia nr. 5361 din 28 septembrie 2004

La data de 3 ianuarie 2002, S.C. „V.T. România” SA,  a chemat în judecată

Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Interjudețeană Vamală Arad,

Biroul Vamal Arad și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad,

cerând să fie obligate la următoarele despăgubiri, determinate de plata nedatorată

a unei creanțe bănești – 9.997.339.092 de lei - și deprecierea acesteia prin

inflație: a) 2.474.729.200 de lei rezultând din indexarea (reevaluarea)

creanței și, separat, 4.020.579.833 de lei dobânzi legale aferente; b)

346.971.421 de lei cheltuieli de judecată făcute în procesul privind creanța

bănească depreciată; c) 2.100.220.837 de lei reprezentând diferențe valorice

actualizate pentru accizele aplicate produselor finite ale căror costuri de

producție au încorporat creanța din litigiu; d) 8.400.883.351 de lei cu titlu

de profit nerealizat prin nefolosirea (absența) disponibilităților bănești

înglobate în creanța depreciată; e) 55.563.785 de lei reprezentând valoarea

actualizată a majorărilor de întârziere plătite bugetului de stat pentru

întârzieri în executarea obligațiilor bugetare pricinuite de lipsa

disponibilităților bănești echivalente creanței depreciate; f) 3.674.552.609 de

lei rezultând din indexarea diferențelor de curs valutar achitate furnizorilor

externi ca urmare a neplății la scadență a sumelor de bani datorate, pagubă

cauzată de absența disponibilităților financiare reprezentând creanța

depreciată; g) 5.252.286.499 de lei deficit de piață ca urmare a

pierderii de clienți.

În motivarea acțiunii,  reclamanta a arătat, referitor la creanța

depreciată, în sumă de 9.997.339.092 de lei, că reprezintă taxe vamale încasate

în plus, restituite ulterior, în baza sentinței civile nr.1580/2001 a

Tribunalului Arad, rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr.167 din

9 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Că, pagubele invocate au fost

determinate direct, previzibil și imprevizibil, de absența din patrimoniul său,

în perioada martie-septembrie 2001, a disponibilităților financiare echivalente

creanței depreciate.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr.43 din 3 februarie 2003, a

admis acțiunea  în parte și a obligat pe pârâta Direcția Generală a

Vămilor să-i plătească reclamantei următoarele sume de bani: 2.474.729.200 de

lei rezultând din indexarea (reevaluarea) judiciară a creanței din litigiu,

4.040.579.833 de lei dobânzi legale, 346.971.421 de lei cheltuieli de judecată

și  2.100.220.837 de  lei cu titlu de diferențe valorice actualizate

pentru accizele aplicate produselor finite ale căror costuri de producție au

suportat creanța bănească indexată.

Curtea de Apel Timișoara,  secția civilă, prin decizia nr. 66 din 24

aprilie 2003, a admis apelul reclamantei și, schimbând parțial sentința, a

admis în întregime acțiunea.  Apelul  pârâtei a fost respins, ca

nefondat.

Instanța de apel a reținut existența răspunderii civile delictuale a

autorității vamale (pârâtă în proces) și  ideea că, datorită inflației și

instabilității monetare, creanța bănească, din litigiu, este susceptibilă de

indexare, inclusiv prin  evaluare legală sub forma dobânzilor moratorii.

Fapta ilicită a pârâtei a cauzat reclamantei, potrivit expertizelor

judiciare efectuate în cauză, serioase dificultăți financiare determinate

de  absența disponibilităților bănești. Ca urmare, în mod direct,

previzibil și imprevizibil, reclamanta a suportat pagubele deduse judecății

între care și foloasele (profitul) nerealizate, majorările de întârziere

achitate pentru neexecutarea la termen a obligațiilor bugetare, precum și

diferențele de curs valutar plătite furnizorilor externi.

Direcția Regională Interjudețeană Vamală Arad a declarat,  recurs, care

este fondat în parte.

Autoritatea lucrului judecat, impusă de sentința civilă nr. 1580/2001 a

Tribunalului Arad, necontestată de părți, relevă că,  din vina autorității

vamale (pârâtă în proces), reclamanta a suportat plata fără cauză a sumei de

9.997.339.092 de lei, situație determinată de un delict civil, fiind lipsită,

ca atare, în perioada 29 martie – 26 septembrie 2001, de importante resurse

financiare. Ca urmare, potrivit expertizelor judiciare efectuate în cauză,

reclamanta a suportat în mod direct, previzibil și imprevizibil, deprecierea

creanței prin inflație și instabilitate monetară, plata unor majorări de

întârziere pentru executarea cu întârziere a obligațiilor bugetare,

reactualizarea diferențelor de curs valutar (în cazul furnizorilor externi) și

nerealizarea profitului comercial.

Întrucât  consecințele arătate au determinat

pagubele cuantificate  de experți judiciari (contabil și tehnic), și

întrucât pe terenul răspunderii delictuale reparația prejudiciului trebuie să

fie integrală, cu temei a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să repare

aceste prejudicii materiale.

Apărarea din recurs a pârâtei, că pe durata judecății litigiului,

privind creanța bănească depreciată, din lipsa culpei proprii, n-ar răspunde

delictual, este neîntemeiată. În temeiul art. 1084 C. civ. răspunderea civilă

delictuală a pârâtei, fiind integrală, rezultă că dreptul la reparație cuprinde

declarativ și nu constitutiv, întreaga perioadă cuprinsă între momentul când

paguba a fost pricinuită și data reparării acesteia de către debitor.

Conform art.1088 C.civ., în cazul neexecutării unei obligații care are ca

obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât

dobânda legală. Această regulă, aplicabilă în principiu obligațiilor

contractuale, suferă numeroase excepții, reglementate expres prin art.1088

alin. (1) sau deduse din  convenția părților. Răspunderea delictuală fiind

însă integrală, logic și firesc, dacă prejudiciul nu are acoperire în dobânda

legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune

cauzate prin însușirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie obiectul

reparației. Dacă plata acestor daune acoperă dobânda legală aferentă, ar fi

injust să fie acordată separat, încă o dată, prin aplicarea art.1088 alin. (1)

C.civ. De aceea, în speță, cu temei instanțele, făcând aplicația principiului

reparației integrale a prejudiciului, au apreciat că dobânda legală nu acoperă

prejudiciul și, în consecință, au procedat la evaluarea judiciară a acestuia,

acoperind în întregime atât pierderea suferită de reclamantă (

damnum

emergens

) cât și beneficiul de care ea a fost lipsită (

lucrum cessans

).

Instanțele au greșit, însă, violând regula

bis eadem dicere

ridiculum est

, prin a hotărî că sunt debite atât sumele reprezentând

indexarea creanței depreciate cât și dobânzile legale. În realitate, paguba

suferită de reclamantă își are acoperire în daunele-interese rezultate din

reevaluarea creanței depreciate, fiind de neconceput ca aceste daune să cuprindă

și dobânda legală. Cel mult, dacă creanța depreciată era purtătoare de dobânzi,

pentru acoperirea pagubei, putea fi indexată doar dobânda, fără a mai fi cu

putință, ca separat și,  prin cumul, să fie reevaluată și creanța. În

consecință, dispoziția primei instanțe, confirmată în apel, privind plata sumei

de 4.020.579.833 de lei dobânzi aferente, este nelegală.

Așa fiind, pe temeiul celor arătate, s-a admis recursul și au fost reformate

hotărârile   în sensul că s-a respins capătul de cerere având ca

obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.020.579.833 de lei cu titlu de

dobânzi legale. Celelalte dispoziții ale deciziei recurate au fost menținute.