ÎCCJ, decizie (scj.ro #82502)

Delict civil săvârșit prin perceperea de către creditor a unei sume de bani superioară celei datorate. Răspundere civilă pentru paguba cauzată. Împrejurări în raport cu care se datorează sau nu și dobândă la suma de bani încasată necuvenit Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații izvorând din cauzare de prejudicii. Răspundere civilă delictuală. Faptul juridic ilicit. Plata lucrului nedatorat. Despăgubire. Actualizarea creanței. Cuantum. Dobândă Index alfabetic : Drept civil - Obligații izvorând din cauzare de prejudiciu - Fapt juridic ilicit - Plata lucrului nedatorat - Răspundere civilă delictuală - Despăgubire pentru plata lucrului nedatorat - Actualizarea sumei datorate - Dobândă pentru plata lucrului nedatorat C. civ., art. 998, 1084, 1088 și 1092 Potrivit art. 1088 C. civ., în cazul neexecutării unei obligații care are ca obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât dobânda legală.

Această regulă, aplicabilă, în principiu, obligațiilor contractuale, suferă excepțiile reglementate expres prin art. 1088 alin. 1 sau deduse din convenția părților. Răspunderea delictuală fiind integrală, dacă prejudiciul nu este acoperit cu dobânda legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune, cauzate prin însușirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie obiectul reparației. Dacă suma daunelor solicitate acoperă și dobânda legală aferentă – cuprinsă, de exemplu, în creanța reactualizată solicitată – ar fi injust să fie acordată încă o dată, prin aplicarea art. 1088 alin. (1) C. civ . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5361 din 28 septembrie 2004 La data de 3 ianuarie 2002, S.C.

„V.T.

România” SA, a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor, Direcția Regională Interjudețeană Vamală Arad, Biroul Vamal Arad și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad, cerând să fie obligate la următoarele despăgubiri, determinate de plata nedatorată a unei creanțe bănești – 9.997.339.092 de lei - și deprecierea acesteia prin inflație: a) 2.474.729.200 de lei rezultând din indexarea (reevaluarea) creanței și, separat, 4.020.579.833 de lei dobânzi legale aferente; b) 346.971.421 de lei cheltuieli de judecată făcute în procesul privind creanța bănească depreciată; c) 2.100.220.837 de lei reprezentând diferențe valorice actualizate pentru accizele aplicate produselor finite ale căror costuri de producție au încorporat creanța din litigiu; d) 8.400.883.351 de lei cu titlu de profit nerealizat prin nefolosirea (absența) disponibilităților bănești înglobate în creanța depreciată; e) 55.563.785 de lei reprezentând valoarea actualizată a majorărilor de întârziere plătite bugetului de stat pentru întârzieri în executarea obligațiilor bugetare pricinuite de lipsa disponibilităților bănești echivalente creanței depreciate; f) 3.674.552.609 de lei rezultând din indexarea diferențelor de curs valutar achitate furnizorilor externi ca urmare a neplății la scadență a sumelor de bani datorate,

pagubă cauzată de absența disponibilităților financiare reprezentând creanța depreciată; g) 5.252.286.499 de lei deficit de piață ca urmare a pierderii de clienți. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, referitor la creanța depreciată, în sumă de 9.997.339.092 de lei, că reprezintă taxe vamale încasate în plus, restituite ulterior, în baza sentinței civile nr.1580/2001 a Tribunalului Arad, rămasă definitivă și irevocabilă conform deciziei nr.167 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Că, pagubele invocate au fost determinate direct, previzibil și imprevizibil, de absența din patrimoniul său, în perioada martie-septembrie 2001, a disponibilităților financiare echivalente creanței depreciate.

Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr.43 din 3 februarie 2003, a admis acțiunea în parte și a obligat pe pârâta Direcția Generală a Vămilor să-i plătească reclamantei următoarele sume de bani: 2.474.729.200 de lei rezultând din indexarea (reevaluarea) judiciară a creanței din litigiu, 4.040.579.833 de lei dobânzi legale, 346.971.421 de lei cheltuieli de judecată și 2.100.220.837 de lei cu titlu de diferențe valorice actualizate pentru accizele aplicate produselor finite ale căror costuri de producție au suportat creanța bănească indexată. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 66 din 24 aprilie 2003, a admis apelul reclamantei și, schimbând parțial sentința, a admis în întregime acțiunea.

Apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a reținut existența răspunderii civile delictuale a autorității vamale (pârâtă în proces) și ideea că, datorită inflației și instabilității monetare, creanța bănească, din litigiu, este susceptibilă de indexare, inclusiv prin evaluare legală sub forma dobânzilor moratorii. Fapta ilicită a pârâtei a cauzat reclamantei, potrivit expertizelor judiciare efectuate în cauză, serioase dificultăți financiare determinate de absența disponibilităților bănești. Ca urmare, în mod direct, previzibil și imprevizibil, reclamanta a suportat pagubele deduse judecății între care și foloasele (profitul) nerealizate, majorările de întârziere achitate pentru neexecutarea la termen a obligațiilor bugetare, precum și diferențele de curs valutar plătite furnizorilor externi.

Direcția Regională Interjudețeană Vamală Arad a declarat, recurs, care este fondat în parte. Autoritatea lucrului judecat, impusă de sentința civilă nr. 1580/2001 a Tribunalului Arad, necontestată de părți, relevă că, din vina autorității vamale (pârâtă în proces), reclamanta a suportat plata fără cauză a sumei de 9.997.339.092 de lei, situație determinată de un delict civil, fiind lipsită, ca atare, în perioada 29 martie – 26 septembrie 2001, de importante resurse financiare. Ca urmare, potrivit expertizelor judiciare efectuate în cauză, reclamanta a suportat în mod direct, previzibil și imprevizibil, deprecierea creanței prin inflație și instabilitate monetară, plata unor majorări de întârziere pentru executarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, reactualizarea diferențelor de curs valutar (în cazul furnizorilor externi) și nerealizarea profitului comercial.

Întrucât consecințele arătate au determinat pagubele cuantificate de experți judiciari (contabil și tehnic), și întrucât pe terenul răspunderii delictuale reparația prejudiciului trebuie să fie integrală, cu temei a fost admisă acțiunea și obligată pârâta să repare aceste prejudicii materiale. Apărarea din recurs a pârâtei, că pe durata judecății litigiului, privind creanța bănească depreciată, din lipsa culpei proprii, n-ar răspunde delictual, este neîntemeiată. În temeiul art. 1084 C. civ. răspunderea civilă delictuală a pârâtei, fiind integrală, rezultă că dreptul la reparație cuprinde declarativ și nu constitutiv, întreaga perioadă cuprinsă între momentul când paguba a fost pricinuită și data reparării acesteia de către debitor.

Conform art.1088 C.civ., în cazul neexecutării unei obligații care are ca obiect o sumă de bani, creditorul nu poate să ceară cu titlu de daune decât dobânda legală. Această regulă, aplicabilă în principiu obligațiilor contractuale, suferă numeroase excepții, reglementate expres prin art.1088 alin. (1) sau deduse din convenția părților. Răspunderea delictuală fiind însă integrală, logic și firesc, dacă prejudiciul nu are acoperire în dobânda legală, există posibilitatea obligării debitorului la plata și a altor daune cauzate prin însușirea, în orice mod, a sumei de bani care constituie obiectul reparației. Dacă plata acestor daune acoperă dobânda legală aferentă, ar fi injust să fie acordată separat, încă o dată, prin aplicarea art.1088 alin. (1) C.civ.

De aceea, în speță, cu temei instanțele, făcând aplicația principiului reparației integrale a prejudiciului, au apreciat că dobânda legală nu acoperă prejudiciul și, în consecință, au procedat la evaluarea judiciară a acestuia, acoperind în întregime atât pierderea suferită de reclamantă ( damnum emergens ) cât și beneficiul de care ea a fost lipsită ( lucrum cessans ). Instanțele au greșit, însă, violând regula bis eadem dicere ridiculum est , prin a hotărî că sunt debite atât sumele reprezentând indexarea creanței depreciate cât și dobânzile legale. În realitate, paguba suferită de reclamantă își are acoperire în daunele-interese rezultate din reevaluarea creanței depreciate, fiind de neconceput ca aceste daune să cuprindă și dobânda legală.

Cel mult, dacă creanța depreciată era purtătoare de dobânzi, pentru acoperirea pagubei, putea fi indexată doar dobânda, fără a mai fi cu putință, ca separat și, prin cumul, să fie reevaluată și creanța. În consecință, dispoziția primei instanțe, confirmată în apel, privind plata sumei de 4.020.579.833 de lei dobânzi aferente, este nelegală. Așa fiind, pe temeiul celor arătate, s-a admis recursul și au fost reformate hotărârile în sensul că s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4.020.579.833 de lei cu titlu de dobânzi legale. Celelalte dispoziții ale deciziei recurate au fost menținute.