ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 541/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 22 mai 2018, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2018, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

În expunerea de motive, revizuenții au arătat că Decizia civilă nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018, încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 389/2014, pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013.

În drept, au invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 111 din 21 iunie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunțate de aceeași instanță.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât Decizia nr. 389/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013 și Decizia civilă nr. 54/2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018 nu sunt potrivnice, neexistând contrarietate între considerentele sau dispozitivele celor două hotărâri.

Astfel, a constatat că prin Decizia nr. 389/2014, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2013, s-a soluționat apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 383/2014 de apelantul A., fiind o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, având ca obiect evacuare, în timp ce prin Decizia civilă nr. 54/2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, nu a avut loc o judecată în fond prin care să fi fost dezlegată aceeași chestiune litigioasă ca cea din dosarul nr. x/2013, fiind analizate doar condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare.

Împotriva Deciziei nr. 111 din 21 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, au declarat recurs revizuenții A. și B.. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 23 august 2018, sub nr. x/2018.

În motivare, revizuenții au invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că instanța care a soluționat cererea de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, fiind încălcate prevederile art. 41 din acest act normativ.

În susținerea acestui motiv de recurs, revizuenții au arătat că din completul de judecată care a soluționat cererea de revizuire a făcut parte judecătorul C., care a încuviințat executarea silită a Sentinței civile nr. 6750 din 13 decembrie 2016, pronunțate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2015.

De asemenea, au arătat că acest judecător a făcut parte și din completul de judecată care a pronunțat încheierea din camera de consiliu nr. 3858 din 3 august 2017, în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu.

Invocând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Au precizat că, de principiu, acest caz de casare se concretizează prin imixtiunea instanței judecătorești în atribuțiile puterii legislative și executive, încălcarea principiului accesului liber la justiție, a dreptului la apărare, a publicității dezbaterilor, a dreptului părților de a exercita căile de atac și a principiului dreptului la un proces echitabil.

În opinia lor, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de instanța de revizuire rezidă și din faptul că aceasta nu a motivat hotărârea pronunțată, nefiind formulate considerente cu privire la cererea de revizuire, la întâmpinarea depusă de intimat, și nefiind luate în considerare excepțiile invocate și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, aspect ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind încălcat accesul liber la justiție.

Invocând denegarea de dreptate, reglementată de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, au susținut că judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede sau este neclară.

Au arătat că instanța de revizuire a ignorat cadrul procesual al litigiului, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., și nu a stăruit, prin toate mijloacele, la aflarea adevărului, prin punerea în dezbaterea părților a tuturor împrejurărilor de fapt și de drept, chiar dacă acestea nu au fost menționate în cererile depuse la dosar.

Recurenții-revizuenți au susținut că instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 parag.. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, această încălcare constituind exces de putere.

Au făcut referire la Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 și s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă."

Recurenții-revizuenți au menționat că intimatul Orașul Cisnădie nu are calitate procesuală în cauză, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001, conform cărora unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, fiind reprezentate de primar sau de președintele consiliului județean.

Or, în cauza pendinte, primarul nu l-a reprezentat pe intimatul Orașul Cisnădie, ci a angajat un avocat care să-i apere interesul. Ca atare, au opinat că instanțele au încălcat dispozițiile legale, soluționând cauza cu încălcarea normelor procesuale, înregistrând cereri și căi de atac formulate de o persoană fără calitate procesuală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au susținut că prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat normele de procedură a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea, în condițiile prevăzute de art. 174 din actul normativ menționat.

Această încălcare rezidă din faptul că instanța de revizuire a pronunțat hotărârea fără a pune, prealabil, în discuția părților, aspecte procesuale asupra cărora să își exprime punctele de vedere.

Recurenții-revizuenți au susținut că instanța de revizuire a încălcat dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în procedura de judecată a cererii de revizuire întâmpinarea este obligatorie, intimatul urmând să ia cunoștință de conținutul acesteia de la dosarul cauzei. Deși au adus la cunoștința instanței că sunt în vârstă, bolnavi și nedeplasabili, formulând o cerere în vederea comunicării întâmpinării depuse de intimat, instanța nu a dat curs solicitării acestora, încălcând principiul contradictorialității procesului civil.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au menționat că instanța de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat, care interzice judecătorului să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase asupra căreia a statuat anterior.

Prin rezoluția din 25 septembrie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, ulterior efectuării procedurii de comunicare prevăzute de art. XV din Legea nr. 2/2013.

Prin raport s-a reținut că recursul este admisibil, față de dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la 15 noiembrie 2018, cu mențiunea de a depune, în scris, puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 22 noiembrie 2018, recurenții-revizuenți au depus un punct de vedere la raport, prin care au reiterat susținerile din cererea de recurs. Intimatul Orașul Cisnădie, prin Primar nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Prin rezoluția din 18 decembrie 2018, s-a fixat termen de judecată pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului la 31 ianuarie 2019.

Prin încheierea din camera de consiliu din 31 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis în principiu recursul și a stabilit termen pentru soluționarea acestuia la 7 martie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând recursul prin prisma motivelor de casare invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Un prim motiv de casare invocat de recurenții-revizuenți, încadrat în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vizează faptul că instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu recurs nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, din compunerea completului de judecată care a soluționat cererea de revizuire făcând parte un judecător incompatibil, aspect ce a condus la încălcarea prevederilor art. 41 C. proc. civ.

Sintagma "alcătuirea instanței", în sensul reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. implică nerespectarea normelor privind compunerea instanței, precum și pe cele referitoare la constituirea acesteia, conform reglementării din Legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004, republicată.

Potrivit art. 41 C. proc. civ., care reglementează cazurile de incompatibilitate absolută ale judecătorului, (alin. (1) "Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs" (alin. (2) "... nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat asistent sau mediator în aceeași cauză.")

În sensul normelor legale mai sus enunțate, pentru a fi incidente cazurile de incompatibilitate menționate, este necesar ca judecătorul să fi pronunțat o hotărâre prin care să fi tranșat fondul dreptului litigios sau să fi judecat în temeiul unei excepții de procedură sau de fond cu efect peremptoriu (nelegala compunere a instanței, lipsa capacității procesuale, perimarea, prescripția dreptului la acțiune, autoritatea de lucru judecat, tardivitatea exercitării apelului etc.) sau, ulterior îndeplinirii obligațiilor procesuale (de martor, expert, arbitru etc.) într-o cauză, să se afle în situația de a pronunța o hotărâre în raport de depoziția sa de martor, a raportului de expertiză întocmit în calitatea sa de expert sau a unei hotărâri arbitrale date anterior.

Înalta Curte constată că, deși este reală susținerea recurenților, în sensul că judecătorul C. a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat încheierea din camera de consiliu din 3 august 2017 a Judecătoriei Sibiu, prin care a fost admisă cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc D. privind încuviințarea executării silite a debitorilor A. și B., această încheiere nu a făcut obiectul cererii de revizuire deduse judecății, pentru a se reține incidența unuia dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C. proc. civ.

Dimpotrivă, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 54 din 17 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, cu privire la care petenții au susținut că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 389/2014, pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/306/3013.

În raport de această împrejurare, reținând că judecătorul C. nu s-a aflat în situația de a exercita controlul judiciar asupra încheierii din camera de consiliu din 3 august 2017, pronunțate de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte va constata caracterul nefondat al motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Nici motivul de recurs încadrat de recurenți în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv de nelegalitate reglementează situația depășirii de instanță a atribuțiilor puterii judecătorești prin imixtiunea în sfera activității autorităților executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituționale sau de legile organice.

Modalitatea în care Curtea de Apel Alba Iulia a soluționat cererea de revizuire nu poate reprezenta o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești, astfel cum susțin recurenții. Aceasta întrucât, prin instituirea dispozițiilor art. 509 - 513 C. proc. civ., legiuitorul a atribuit în competența exclusivă a instanței de judecată soluționarea cererilor de revizuire.

În ceea ce privește critica recurenților referitoare la încălcarea de Curtea de Apel Alba Iulia a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., prin ignorarea cadrul procesual al cererii de revizuire, aceasta nu poate fi primită în contextul în care, din considerentele deciziei recurate rezultă că instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale.

În cauza dedusă judecății, din modul de argumentare a soluției pronunțate, reiese că instanța a dat eficiență principiului disponibilității procesului civil, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de revizuire, pe care a soluționat-o în acord cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile, în această cale extraordinară de atac, la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apreciat ca acestea nu sunt întrunite, urmare faptului că Decizia nr. 389/2014 a Tribunalului Sibiu și Decizia nr. 54/2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia nu sunt potrivnice, neexistând contrarietate între considerente sau dispozitivele celor două hotărâri.

De asemenea, Înalta Curte, constată, contrar susținerilor recurenților, că hotărârea atacată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt și de drept pe care a fost fundamentată soluția asupra cererii de revizuire, astfel că nu se poate reține o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Din perspectiva dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal, și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din același act normativ.

Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituția României și a celor ale art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În sensul acestor din urmă dispoziții ale Convenției, dreptul la un proces echitabil implică obligația instanței de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt.

Raportând aspectele expuse la considerentele hotărârii recurate, este de reținut că, în cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a explicitat motivul pentru care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, din perspectiva art. 508 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât a constatat că Decizia nr. 389/2014 a Tribunalului Sibiu și Decizia nr. 54/2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, nu sunt potrivnice, neexistând contrarietate între considerente sau dispozitivele celor două hotărâri.

Astfel, instanța a reținut susținerile părților și a expus raționamentul juridic pe care l-a adoptat, motiv pentru care hotărârea pronunțată asupra cererii de revizuire creează transparența argumentației juridice, ce se reflectă asupra dispozitivului acesteia, permițând realizarea controlului judiciar.

Cât privește critica referitoare la faptul că intimatul Orașul Orăștie nu a fost reprezentat legal în proces de Primar, ci convențional, de apărător, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

Astfel, deși dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 prevăd că "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean", conform art. 84 alin. (1) C. proc. civ., "Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii."

Față de această din urmă stipulație legală, se constată că Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a admis sesizarea formulată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. nu prezintă relevanță în soluționarea recursului, iar susținerea recurenților cu privire la faptul că intimatul Orașul Cisnădie, prin Primar, nu are calitate procesuală pasivă-invocată din perspectiva nelegalei reprezentări în fața instanței de judecată - nu poate fi primită.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Acest caz de casare evocă prevederile art. 175 și ale art. 176 C. proc. civ. cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

Invocat în contextul încălcării de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 513 alin. (2) C. proc. civ., recurenții au arătat că aceasta a respins solicitarea revizuenților de a le fi comunicată întâmpinarea depusă de intimat și că a pronunțat hotărârea fără a pune, prioritar, în discuția părților aspectele legate de proces, fiind încălcat principiul contradictorialității procesului civil.

În ceea ce privește necomunicarea întâmpinării, din verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se constată că, deși citat cu mențiunea de a îndeplini acest act procesual (conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curții de Apel Alba Iulia), intimatul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus întâmpinare.

Și în situația în care intimatul ar fi îndeplinit acest act de procedură, comunicarea nu ar fi fost posibilă, față de dispozițiile imperative ale art. 513 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Revizuentul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei."

Cât privește susținerile referitoare la faptul că instanța nu a pus în discuția părților, cu prioritate, aspectele legate de proces, Înalta Curte reține că nu sunt fondate, întrucât Curtea de Apel Alba Iulia, în lipsa părților care au lipsit de la dezbateri și în lipsa unor cereri sau excepții formulate de acestea, a soluționat cererea de revizuire în acord cu dispozițiile art. 513 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 508 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Față de considerentele mai sus expuse, se constată că recurenților nu le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 21 din Constituția României, respectiv de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care permit oricărei persoane accesul la o instanță pentru apărarea oricărui drept sau libertăți și a oricărui interes legitim, indiferent dacă acesta rezultă din Constituție sau din alte legi.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi primit, față de invocarea formală a acestuia, recurenții limitându-se să menționeze că instanța de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat, care interzice judecătorului să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase asupra căreia a statuat anterior, fără a aduce argumente în susținerea acestuia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 111 din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 111 din 21 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - CL