ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1849/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 31 iulie 2018 sub Dosar nr. x/2018 revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata B. S.A. - Sucursala Târgu Mureș revizuirea Deciziei nr. 737/03.07.2018 a Curții de Apel Alba Iulia, anularea în tot a acestei decizii și, în rejudecare, respingerea apelului formulat de B. S.A. - Sucursala Târgu Mureș împotriva Sentinței civile nr. 1316/23.11.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 punct 8 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri potrivnice care încălca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În motivarea cererii de revizuire revizuentul susține că prin Decizia nr. 737/03.07.2018 a Curții de Apel Alba Iulia s-a încălcat autoritatea de lucru judecat astfel cum a fost consacrată de art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. raportat la cele statuate prin Decizia nr. 941/A/8.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosar nr. x/2015.

Prin Decizia civilă nr. 935 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, s-a respins cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 737/2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2015, formulată de revizuentul A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29.11.2018.

Criticând Decizia civilă nr. 935 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, recurentul a susținut că hotărârea pronunțată în revizuire este nelegală și netemeinică.

A arătat că revizuirea a fost respinsă, ca inadmisibilă, curtea de apel reținând că în al doilea proces nu s-a încălcat puterea de lucru judecat și că nu există contrarietate de hotărâri, fiind vorba de obiecte diferite.

Totodată, revizuentul a susținut că, în prezenta cauză, este incidentă autoritatea de lucru judecat, prin cea de-a doua hotărâre încălcându-se aceasta excepție, iar instanța care a soluționat cererea de revizuire, a considerat-o ca fiind inadmisibilă, în mod eronat pe motiv că în cauză este vorba de pretenții diferite, fundamentate pe procese-verbale de inventariere distincte, succesive în timp.

A apreciat că în litigiul anterior s-a statuat că reclamanta trebuia să efectueze compensarea integrală a materialelor de același tip și s-a mai stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că nici la primul inventar nu s-a stabilit natura plusurilor și minusurilor și că nu s-a stabilit corect valoarea de înlocuire, aceleași neconformități regăsindu-se și cu ocazia celei de-a doua inventarieri.

Consideră că analiza cererii de revizuire se impunea a se face inclusiv din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 941/2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, chiar dacă s-ar accepta lipsa de identitate de obiect.

Prin rezoluția din data de 10 decembrie 2018, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimată, cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare menționate în dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata B. S.A. Mediaș a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, în principal, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului promovat de către partea adversă și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin raportorul privind admisibilitatea în principiu a recursului, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că prezentul recurs este declarat în termen legal și îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au depus puncte de vedere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2019, a admis, în principiu, prezenta cale de atac.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative.

Astfel, este necesar ca hotărârile potrivnice să întrunească cerința triplei identități de cauză, obiect și părți, cu mențiunea că hotărârile trebuie pronunțate în dosare diferite, și nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini.

Totodată, admisibilitatea unei revizuiri pentru contrarietate de hotărâri este supusă condiției ca în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat sau, dacă aceasta a fost invocată, să nu se fi discutat.

În speță, recurentul a susținut că prin Decizia nr. 737/03.07.2018 a Curții de Apel Alba Iulia s-a încălcat autoritatea de lucru judecat astfel cum a fost consacrată de art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ. raportat la cele statuate prin Decizia nr. 941/A/8.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în Dosar nr. x/2015, critica putând fi încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanța învestită cu cererea de revizuire a analizat aceste susțineri ale părții și a reținut că, "din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, se constată că acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât deciziile ce fac obiectul analizei, respectiv Decizia nr. 941/A/2015 a Curții de Apel Târgu Mureș și Decizia nr. 737/03.07.2018 a Curții de Apel Alba Iulia sunt hotărâri pronunțate în cadrul unor litigii cu un obiect diferit", iar, pe de altă parte, "în timp ce prima decizie pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a vizat inventarul efectuat în anul 2014 la depozitul de utilaje aflat în gestiunea reclamantului, materializat prin Procesul-verbal de inventariere nr. x/31.12.2014, Decizia nr. 737/03.07.2018 a Curții de Apel Alba Iulia a vizat inventarul efectuat cu privire la gestiunea reclamantului în anul 2015, concretizat în Procesul-verbal de inventariere nr. x/21.08.2015 și anexa 1".

Astfel, în mod corect a reținut instanța de apel că obiectul dosarelor în care a fost pronunțată Decizia nr. 941/A/2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, și respectiv Decizia nr. 737/03.07.2018 a Curții de Apel Alba Iulia, nu este același, întrucât pretențiile reclamantei, fundamentate pe procese-verbale de inventariere distincte, succesive în timp, vizează perioade de timp diferite, neexistând autoritate de lucru judecat câtă vreme instanțele s-au pronunțat asupra unor situații de fapt diferite, motiv pentru care Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă și legală aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Solicitarea recurentului, întemeiată pe dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., de a se conferi autoritate de lucru judecat considerentelor Deciziei nr. 737/03.07.2018 a Curții de Apel Târgu Mureș, nu poate fi primită, deoarece aspectele reținute în considerentele primei hotărâri vizează împrejurări de fapt, constatate de instanță în raport cu primul inventar și cu prejudiciul invocat în acel dosar.

În cel de-al doilea proces, instanța a fost învestită cu analiza unui prejudiciu diferit, izvorând dintr-un al doilea inventar, cu o valoare diferită, iar hotărârea a fost pronunțată pe baza unui raport de expertiză prin care s-a stabilit prejudiciul, în funcție de oferte și compensarea plusurilor cu minusurile în privința materialelor care îndeplinesc condițiile statuate la art. 40 alin. (3) din Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2861/2009.

În realitate, așa cum în mod corect a reținut instanța care a pronunțat hotărârea recurată, recurentul formulează veritabile critici de nelegalitate și netemeinicie, urmărind reformarea hotărârii judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

Cum niciuna din criticile invocate de recurent nu se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 935 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 935 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - NN