ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 522/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1258/Ap din 6 iulie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 1229 din 29.12.2016, pronunțată în cauză de Tribunalul Covasna; a admis apelurile declarate în cauză de către apelanții-pârâți A., B. Și C., atât împotriva încheierii de ședință din 21 aprilie 2016, cât și împotriva Sentinței civile nr. 1229 din 29 decembrie 2016, pronunțate în cauză de Tribunalul Covasna, pe care le-a modificat în tot și respectiv în parte, în sensul că: a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru pretențiile având ca obiect obligarea pârâților la plata valorii actuale a sumei de 531.722,31 RON, stabilită la nivelul anului 1925, actualizată la data plății precum și cu dobânda legală; a respins cererea formulată de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâții A. și B. și cu pârâta C., având ca obiect obligarea celor din urmă la plata sumelor reprezentând echivalentul îmbogățirii lor fără justă cauză prin emiterea titlurilor de proprietate nr. x/24.11.2008, nr. y/24.11.2008, nr. z/22.12.2008 și nr. 7605/22.12.2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, sumă actualizată la data plății efective; a înlăturat din dispozitivul sentinței apelate obligația pârâților A. și B. să plătească Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 1.441.308,83 RON reprezentând echivalentul îmbogățirii lor fără justă cauză prin emiterea titlurilor de proprietate nr. x/24.11.2008, nr. y/24.11.2008, nr. z/22.12.2008 și nr. w/22.12.2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 26.05.2014, sumă actualizată la data plății efective.

Prin aceeași decizie, a înlăturat din dispozitivul sentinței apelate obligația pârâtei C. să plătească Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 341.385,17 RON reprezentând echivalentul îmbogățirii sale fără justă cauză prin emiterea titlului de proprietate nr. x/22.12.2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 26.05.2014, sumă actualizată la data plății efective; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a obligat pe apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească intimaților-pârâți A. și B. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și intimatei-pârâte C. suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 3779 din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de intervenienta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei nr. 1258/Ap din 6 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, și a încheierii de ședință din data de 19 iunie 2017 a aceleiași instanțe; a dat în debit pe intimații-pârâți C., A. și B. cu suma de 9.994.842,49 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.

Împotriva acestei decizii, la data de 28 noiembrie 2018, intimata pârâtă C. a formulat contestație în anulare, cu privire la cuantumul taxei judiciare de timbru cu care a fost dată în debit.

În motivarea cererii, întemeiată în drept pe art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. petenta a arătat că prin Sentința nr. 1229 din 29 decembrie 2016 a Tribunalului Covasna, secția I civilă, a fost obligată să plătească Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice suma de 341.385,17 RON.

A mai arătat că împotriva sentinței tribunalului a declarat apel, iar Curtea de Apel Brașov a apreciat că acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

A învederat faptul că prin Decizia nr. 3779 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost dată în debit cu suma de 9.994.842,49 RON, echivalentul a 2.000.000 euro, cu titlu de taxa judiciară de timbru, suma nefiind defalcată între aceasta și ceilalți pârâți.

A considerat că suma dată în debit a fost calculată greșit, avându-se în vedere valoarea totală a pretențiilor reclamantului în cuantum de 1.975.530.998,89 RON, admise parțial în sumă de 341.385,17 RON.

A precizat faptul că prin cererea de apel a contestat această din urmă sumă și că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b) raportate la cele ale art. 3 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, taxa judiciară datorată soluționării apelului este în cuantum de 3.509,425 RON.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

La data de 26 noiembrie 2018, ulterior declarării căii de atac a contestației în anulare, contestatoarea C. a formulat cerere de reexaminare împotriva sumei de 9.994.842,49 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel, cu care a fost dată în debit prin Decizia nr. 379/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis cererea de reexaminare formulată de petenta C.. A stabilit că taxa judiciară de timbru datorată pentru judecata în apel ce constituie obiectul măsurii de dare în debit cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 3779 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, este în cuantum total de 12.508 RON, din care taxa datorată de petentă este de 3.509 RON.

Așadar, Înalta Curte constată că suma de 9.994.842,49 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel, cu care contestatoarea a fost dată în debit prin Decizia nr. 379/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost modificată prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2018, reținându-se că aceasta ar datora suma de 3.509 RON.

Ca atare, prezenta cale extraordinară de atac, prin care se solicita modificarea cuantumului taxei judiciare de timbru cu care petenta C. fusese dată în debit a rămas fără obiect, contestația în anulare urmând a fi respinsă, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația în anulare formulată de contestatoarea C. împotriva Deciziei civile nr. 3779 din data de 6 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - CL