ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 441/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1258/Ap din 6 iulie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 1229 din 29 decembrie 2016, pronunțată în cauză de Tribunalul Covasna; a admis apelurile declarate în cauză de către apelanții-pârâți A., B. și C., atât împotriva încheierii de ședință din 21 aprilie 2016, cât și împotriva Sentinței civile nr. 1229 din 29 decembrie 2016, pronunțate în cauză de Tribunalul Covasna, pe care le-a modificat în tot și respectiv în parte, în sensul că: a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru pretențiile având ca obiect obligarea pârâților la plata valorii actuale a sumei de 531.722,31 RON, stabilită la nivelul anului 1925, actualizată la data plății precum și cu dobânda legală; a respins cererea formulată de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâții A. și B. și cu pârâta C., având ca obiect obligarea celor din urmă la plata sumelor reprezentând echivalentul îmbogățirii lor fără justă cauză prin emiterea titlurilor de proprietate nr. x din 24 noiembrie 2008, nr. y din 24 noiembrie 2008, nr. z din 22 decembrie 2008 și nr. w din 22 decembrie 2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, sumă actualizată la data plății efective; a înlăturat din dispozitivul sentinței apelate obligația pârâților A. și B. să plătească Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 1.441.308,83 RON reprezentând echivalentul îmbogățirii lor fără justă cauză prin emiterea titlurilor de proprietate nr. x din 24 noiembrie 2008, nr. y din 24 noiembrie 2008, nr. z din 22 decembrie 2008 și nr. w din 22 decembrie 2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 26 mai 2014, sumă actualizată la data plății efective.

Prin aceeași decizie a înlăturat din dispozitivul sentinței apelate obligația pârâtei C. să plătească Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice suma de 341.385,17 RON reprezentând echivalentul îmbogățirii sale fără justă cauză prin emiterea titlului de proprietate nr. x din 22 decembrie 2008, cu dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 26 mai 2014, sumă actualizată la data plății efective; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a obligat pe apelantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească intimaților-pârâți A. și B. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecata în apel și intimatei-pârâte C. suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 3779 din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de intervenienta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei nr. 1258/Ap din 6 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, și a încheierii de ședință din data de 19 iunie 2017 a aceleiași instanțe; a dat în debit pe intimații-pârâți C., A. și B. cu suma de 9.994.842,49 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel.

Împotriva Deciziei nr. 3779 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatorii B. și A. au formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 C. proc. civ.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului C10NCPC.

La termenul de judecată din 27 februarie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța urmează a analiza cu prioritate excepția nulității contestației în anulare, reținând următoarele:

Potrivit art. 506 C. proc. civ. "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia".

Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost comunicată contestatorilor la data de 10 decembrie 2018, așa cum rezultă din mențiunile dovezilor de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflate la Dosarul x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar motivarea contestației în anulare nu a intervenit în termenul de 15 zile, prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2, care prevăd că "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește (...)", și art. 182 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal (...)", ceea ce atrage sancțiunea expres prevăzută de lege în această materie, respectiv sancțiunea nulității actului de procedură neefectuat în termen.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 245, raportat la art. 506 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea contestației în anulare formulată de contestatorii B. și A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea contestației în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva Deciziei nr. 3779 din 6 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT