ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2016, reclamanta Societatea A. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiara, suspendarea executării Deciziei nr. 901/18.04.2016 emisă de A.S.F. privind deschiderea procedurii de redresare financiară pe baza de plan de redresare la Societatea A. S.A, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 2238 din 28 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 901/18.04.2016 emisă de A.S.F., formulată de reclamanta Societatea A. S.A., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Societatea A. S.A., solicitând casarea ei, și în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de suspendare, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu referire la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 7 decembrie 2017, conform alin. (4) al aceluiași articol. La data de 20.12.2017, recurenta - reclamantă Societatea A. S.A a formulat cerere de renunțare la judecata recursului ce formează obiectul prezentului dosar, motivat de faptul că a fost emisă Decizia A.S.F. nr. 1019/26.07.2017 prin care s-a dispus închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiară la A. S.A. și revocarea Deciziei A.S..F nr. 901/18.04.2016, a cărei suspendare de executare face obiecul prezentului recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata recursului Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei-reclamante Societatea A. S.A. de renunțare la judecata recursului împotriva sentinței nr. 2238 din 28 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.