ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1520/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii seria x nr. x/21.04.2017.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2892/10.07.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reținând că în cauză este aplicabil criteriul rangului autorității emitente pentru stabilirea instanței competente material.

Astfel, a reținut că Direcția Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, chiar dacă este o structură fără personalitate juridică, potrivit H.G. nr. 520/2013, are capacitate de drept public/de drept administrativ, fiind emitenta deciziei contestate de reclamantă.

2.2. Prin sentința nr. 5710 din data de 09.10.2017 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a constatat conflict negativ de competență și s-a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Tribunalul a reținut că litigiul având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii intră în categoria litigiilor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, fiind așadar vorba de o acțiune în contenciosul fiscal, fiind aplicabil criteriul valoric.

Dacă pentru determinarea competenței materiale a instanței de contencios administrativ și fiscal care va judeca contestația formulată împotriva deciziei de impunere se aplică criteriul valoric, același criteriu va trebui aplicat și în cazul contestației formulate împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii prin care se urmărește asigurarea colectării creanțelor fiscale. Aceste creanțe, pentru care au fost instituite măsuri asigurătorii în materie fiscală, ar putea fi chiar cele stabilite printr-o decizie de impunere contestată la instanța de contencios administrativ și fiscal a cărei competență materială a fost stabilită potrivit criteriului valoric.

Un alt argument care se opune utilizării criteriului rangului autorității emitente, în cazul contestațiilor formulate împotriva deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii în materie fiscală, îl constituie natura și regimul juridic al actului contestat, în litigiul de față fiind vorba de un act administrativ fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/21.04.2017, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria.

Înalta Curte constată că actul dedus judecății este act administrativ emis în urma unui control fiscal, prin care s-au evidențiat, prin estimare, obligații de plată către bugetul de stat în cuantum total de 3.526.973,66 RON.

Potrivit art. 213 alin. (13) Codul de procedură fiscală "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (…) cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acest text de lege stabilește că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Se instituie, astfel, două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente.

În cauza de față, decizia nr. x/21.04.2017 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, având ca obiect instituire măsuri asigurătorii pentru recuperarea debitului estimat la suma de 3.526.973,66 RON, face parte, în mod evident, din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul obligațiilor de plată depășește pragul valoric de 1.000.000 RON prevăzut de acest text de lege.

De altfel, o atare soluție s-a stabilit, cu caracter de principiu, la ședința de practică neunitară din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 22 mai 2017, din procesul-verbal întocmit la acea dată reieșind că "… instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asiguratorii se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală."

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria Ploiești și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 3 Alexandria, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2018.