ÎCCJ, decizie (scj.ro #84706)

Întreruperea executării pedepsei. Admisibilitatea unei cereri după respingerea unei cereri anterioare Cererea de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe existența unor boli care-l pun pe condamnat în imposibilitate de a executa pedeapsa nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, motivându-se că anterior o cerere întemeiată pe aceleași motive a fost respinsă. În atare situație nu există autoritate de lucru judecat, iar cererea trebuie soluționată pe fond, în urma efectuării unei noi expertize medico-legale. Decizia Secției penale nr.1706 din 29 martie 2002 Prin sentința penală nr.224 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Alba, cererea condamnatului C.T.

de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă, cu motivarea că cererea este inadmisibilă, deoarece prin sentința penală nr.2/2001 a aceluiași tribunal a fost respinsă o cerere de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe existența acelorași afecțiuni, cu privire la care s-a stabilit că pot fi tratate în regim de detenție. Prin decizia penală nr.409/A din 18 decembrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, motivând că hotărârea primei instanțe este legală, deoarece condamnatul nu a făcut dovada că, în raport cu primele constatări medico-legale, au intervenit modificări care să reclame examinarea sa și să-l pună în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Recursul condamnatului este fondat. Potrivit art.455 C.proc.pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art.453; acest din urmă text de lege prevede că executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Din aceste prevederi ale legii rezultă că un condamnat poate cere, oricând, întreruperea executării pedepsei, invocând imposibilitatea continuării executării acesteia din cauza bolii. Prin urmare, soluția primei instanțe de respingere a cererii pentru inadmisibilitate, întrucât o altă cerere a fost respinsă anterior, este contrară acestor prevederi.

Decizia instanței de apel este,de asemenea, nelegală, deoarece menține sentința primei instanțe cu motivarea inadmisibilității cererii decurgând din autoritatea de lucru judecat, dar motivează soluția de respingere a apelului și pe fond, argumentând că nu a făcut dovada că în raport cu primele constatări medicale au intervenit modificări care să reclame reexaminarea sa medicală și care să justifice întreruperea executării pentru imposibilitatea de a suporta regimul penitenciar, deși o soluție pe fond nu se putea da în lipsa unei noi expertize medico-legale. În consecință recursul a fost admis și s-au casat hotărârile atacate cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.