ÎCCJ, decizie (scj.ro #84706)

Întreruperea

executării pedepsei. Admisibilitatea unei cereri după respingerea unei cereri

anterioare

Cererea de

întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe existența unor boli care-l pun

pe condamnat în imposibilitate de a executa pedeapsa nu poate fi respinsă ca

inadmisibilă, motivându-se că anterior o cerere întemeiată pe aceleași motive a

fost respinsă.

În atare

situație nu există autoritate de lucru judecat, iar cererea trebuie soluționată

pe fond, în urma efectuării unei noi expertize medico-legale.

Decizia Secției penale nr.1706 din 29

martie 2002

Prin sentința penală nr.224 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Alba, cererea

condamnatului C.T. de întrerupere a executării pedepsei a fost respinsă, cu

motivarea că cererea este inadmisibilă, deoarece prin sentința penală nr.2/2001

a aceluiași tribunal a fost respinsă o cerere de întrerupere a executării

pedepsei întemeiată pe existența acelorași afecțiuni, cu privire la care s-a

stabilit că pot fi tratate în regim de detenție.

Prin decizia penală nr.409/A din 18 decembrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia

a  respins ca nefondat apelul declarat de condamnat, motivând că hotărârea

primei instanțe este legală, deoarece condamnatul nu a făcut dovada că, în

raport cu primele constatări medico-legale, au intervenit modificări care să

reclame examinarea sa și  să-l pună în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

Recursul condamnatului este fondat.

Potrivit art.455 C.proc.pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă în

cazurile și în condițiile prevăzute în art.453; acest din urmă text de lege

prevede că executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată pe

baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl

pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.

Din aceste prevederi ale legii rezultă că un condamnat poate cere, oricând,

întreruperea executării pedepsei, invocând imposibilitatea continuării

executării acesteia din cauza bolii. Prin urmare, soluția primei instanțe de

respingere a cererii pentru inadmisibilitate, întrucât o altă cerere a fost

respinsă anterior, este contrară acestor prevederi.

Decizia instanței de apel este,de asemenea, nelegală, deoarece menține sentința

primei instanțe cu motivarea  inadmisibilității cererii decurgând din

autoritatea de lucru judecat, dar motivează soluția de respingere a apelului și

pe fond, argumentând că nu a făcut dovada că în raport cu primele constatări

medicale au intervenit modificări care să reclame reexaminarea sa medicală și care

să justifice întreruperea executării pentru imposibilitatea de a suporta

regimul penitenciar, deși o soluție pe  fond nu se putea da în lipsa unei

noi expertize medico-legale.

În consecință recursul a fost admis și s-au casat hotărârile atacate cu

trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.