ÎCCJ, decizie (scj.ro #85461)

Persecutați

politic, în perioada 1940-1945 din motive etnice. Despăgubiri. Cazurile

reglementate prin legea nr.189/2000 de aprobare a ordonanței guvernului

nr.105/1998 de modificare a Decretului-Lege nr.118/1990

.

Legea prevăzând expres, deci limitativ, cazurile pentru

care se acordă despăgubiri persoanelor persecutate politic, din motive etnice,

nu se pot adăuga beneficiari pentru alte cazuri.

Decizia

nr.665 din 21 februarie 2002

Reclamanta H.O. a formulat cerere pentru a beneficia de drepturile prevăzute de

Decretul-Lege nr.118/1990, modificat prin Ordonanțele Guvernului nr.9/1999 și

nr.105/1999, pentru  că a fost persecutată de regimul instaurat în România

după 14 septembrie 1940 și până la data de 23 august 1944, din motive etnice,

fiind evreică, având domiciliul forțat, cu familia sa, în Arad, str.Mărășești

nr.23, unde a fost mutată din Arad b-dul Regele Ferdinand nr.54.

Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Arad, prin decizia

nr.30 din 16 martie 2000, a respins cererea, iar Comisia de contestații din

cadrul acestei direcții, prin hotărârea nr.11 din 22 mai 2000, a respins

contestația reclamantei, reținându-se că, pentru cazul său, de strămutare de la

o adresă din Arad, la o altă adresă dar în aceeași localitate, nu se

beneficiază de dreptul reglementat  prin Decretul-Lege nr.118/1990.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr.429 din 19 decembrie 2000, a

admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia și hotărârea atacate și a obligat

Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Arad să elibereze o

nouă decizie prin care să se stabilească drepturile prevăzute de art.1 alin.1

lit.a din Decretul-Lege nr.118/1990 pentru perioada 12 mai 1942-23 august 1994,

începând cu data de 25 octombrie 1999.

Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Arad a declarat recurs,

susținând că prin Legea nr.189/2000 de aprobare a Ordonanței Guvernului

nr.105/1999 s-a prevăzut că sunt despăgubite material și moral persoanele care

au suferit doar anumite persecuții expres indicate, fără posibilitatea legală

de a se lărgi sfera de aplicare  cum este cazul reclamantei H.O. care a

fost strămutată de la o adresă la alta pe raza aceleiași localități, încât nu

se încadrează în categoria persoanelor persecutate pe motive etnice și rasiale.

Prin întâmpinare reclamanta a susținut că persecuțiile

din motive etniceau îmbrăcat în practică felurite forme ce nu pot fi anticipate

în totalitate de legiuitor și sub acest aspect enumerate de lege are un

caracter exemplificativ.

Recursul este fondat.

Din art.1 al Legii nr.189/2000 rezultă că beneficiază de prevederile legii,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din

motive etnice după cum urmează :

a)

a

fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;

b)  a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de

concentrare;

c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;

d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;

e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;

f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice,

dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Reclamanta  nu se încadrează în nici una din situațiile sus-menționate,

expres prevăzute de lege, aceasta fiind mutată de la un domiciliu la altul din

aceeași localitate. Deci, nu se face dovada strămutării dintr-o altă localitate

decât cea de domiciliu.

Pentru că sunt prevăzute cazurile pentru care se face aplicarea legii, nu se

poate adăuga sau modifica situațiile expres stabilite, voința legiuitorului

fiind aceea ca numai persoanele prevăzute la art.1 din lege să fie considerate

persecutate etnic și în consecință să fie beneficiare de drepturile prevăzute

de lege pentru perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945.

Așa fiind s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacată și s-a respins

acțiunea.