ÎCCJ, decizie (scj.ro #85461)

Persecutați politic, în perioada 1940-1945 din motive etnice. Despăgubiri. Cazurile reglementate prin legea nr.189/2000 de aprobare a ordonanței guvernului nr.105/1998 de modificare a Decretului-Lege nr.118/1990 . Legea prevăzând expres, deci limitativ, cazurile pentru care se acordă despăgubiri persoanelor persecutate politic, din motive etnice, nu se pot adăuga beneficiari pentru alte cazuri. Decizia nr.665 din 21 februarie 2002 Reclamanta H.O. a formulat cerere pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990, modificat prin Ordonanțele Guvernului nr.9/1999 și nr.105/1999, pentru că a fost persecutată de regimul instaurat în România după 14 septembrie 1940 și până la data de 23 august 1944, din motive etnice, fiind evreică, având domiciliul forțat, cu familia sa, în Arad, str.Mărășești nr.23, unde a fost mutată din Arad b-dul Regele Ferdinand nr.54.

Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Arad, prin decizia nr.30 din 16 martie 2000, a respins cererea, iar Comisia de contestații din cadrul acestei direcții, prin hotărârea nr.11 din 22 mai 2000, a respins contestația reclamantei, reținându-se că, pentru cazul său, de strămutare de la o adresă din Arad, la o altă adresă dar în aceeași localitate, nu se beneficiază de dreptul reglementat prin Decretul-Lege nr.118/1990.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr.429 din 19 decembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia și hotărârea atacate și a obligat Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Arad să elibereze o nouă decizie prin care să se stabilească drepturile prevăzute de art.1 alin.1 lit.a din Decretul-Lege nr.118/1990 pentru perioada 12 mai 1942-23 august 1994, începând cu data de 25 octombrie 1999. Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Arad a declarat recurs, susținând că prin Legea nr.189/2000 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr.105/1999 s-a prevăzut că sunt despăgubite material și moral persoanele care au suferit doar anumite persecuții expres indicate, fără posibilitatea legală de a se lărgi sfera de aplicare cum este cazul reclamantei H.O.

care a fost strămutată de la o adresă la alta pe raza aceleiași localități, încât nu se încadrează în categoria persoanelor persecutate pe motive etnice și rasiale. Prin întâmpinare reclamanta a susținut că persecuțiile din motive etniceau îmbrăcat în practică felurite forme ce nu pot fi anticipate în totalitate de legiuitor și sub acest aspect enumerate de lege are un caracter exemplificativ. Recursul este fondat.

Din art.1 al Legii nr.189/2000 rezultă că beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice după cum urmează : a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; e) a fost supraviețuitoare a trenului morții; f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. Reclamanta nu se încadrează în nici una din situațiile sus-menționate, expres prevăzute de lege, aceasta fiind mutată de la un domiciliu la altul din aceeași localitate.

Deci, nu se face dovada strămutării dintr-o altă localitate decât cea de domiciliu. Pentru că sunt prevăzute cazurile pentru care se face aplicarea legii, nu se poate adăuga sau modifica situațiile expres stabilite, voința legiuitorului fiind aceea ca numai persoanele prevăzute la art.1 din lege să fie considerate persecutate etnic și în consecință să fie beneficiare de drepturile prevăzute de lege pentru perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Așa fiind s-a admis recursul, s-a casat hotărârea atacată și s-a respins acțiunea.