ÎCCJ, decizie (scj.ro #83736)

Competența în caz de schimbare a calității inculpatului. Faptă având legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Dispoziții comune Indice alfabetic: Drept procesual penal - competența în caz de schimbare a calității inculpatului - faptă având legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. e), art. 40 alin. (1) lit. a), art. 149 1 alin. (2) Competența de soluționare a propunerii de arestare preventivă, conform art. 149 1 alin. (2) C. proc. pen., îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 29 pct. 1 lit. e) și art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., în cazul în care inculpatul avea la data săvârșirii faptei calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar fapta are legătură cu urmărirea penale efectuată de către inculpat în dosare ale acestei structuri specializate, chiar dacă, după săvârșirea faptei, inculpatul nu mai are calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ci calitatea de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie. I.C.C.J., Secția penală, încheierea penală nr. 3625 din 19 noiembrie 2013 Prin încheierea camerei de consiliu din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului M.G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.

În temeiul art. 145 1 C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile față de inculpat, de la data de 14 noiembrie 2013 la 13 decembrie 2013. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul M.G. a fost obligat să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, secția de poliție în circumscripția căreia locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen. referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive, în situația în care nu va respecta măsurile și obligațiile impuse de instanță. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.G., dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție invocând necompetența materială a Curții de Apel București în soluționarea propunerii parchetului, competență ce ar fi aparținut Înaltei Curți de Casație și Justiție . Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Față de inculpatul de inculpatul M.G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, s-a pus în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.

și art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în fapt reținându-se că, în perioada 2012 - 2013 , acesta, în calitate de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, învestit cu soluționarea a două dosare, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu referitoare la activitatea de urmărire penală în cele două dosare și a cauzat o vătămare a intereselor legale ale mai multor persoane, asigurându-și implicit un avantaj patrimonial în cuantum total de 406.753 lei, 6.530 euro, 121 USD și 30 lire sterline, reprezentând sume de bani și contravaloarea unor bijuterii.

Astfel, inculpatul nu a luat măsurile legale privind dispunerea măsurilor asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asupra unor sume de bani și bijuterii ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile persoanelor cercetate și nu a consemnat pe numele acestora sumele ridicate la percheziții, sume pe care Ie-a folosit creându-și un avantaj patrimonial, după cum urmează: în cea ce privește pe numitul S.R., suma de 336.236 lei , 2.380 euro, 121 USD și 30 lire sterline; pe numitul D.F., suma de 2.900 lei; pe societatea R., suma de 14.283 lei; pe numitul M.S.

suma de 900 lei ; pe numitul C.S., suma de 7.616 lei; pe numitul M.Ș., suma de 2.165 lei; pe numitul U.G., bijuterii în valoare de 36.000 lei; pe numitul G.G., suma de 4.150 euro și 2.080 lei; pe numitul M.G., suma de 723 lei și pe numitul O.C., suma de 3.850 lei . Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin Ordinul nr. 1716 din 31 octombrie 2011 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , inculpatul a fost numit în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, începând cu data de 1 ianuarie 2012 și că a funcționat în cadrul acestei direcții până la data de 1 noiembrie 2013, când, prin Ordinul nr. 2187 din 1 noiembrie 2013 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus încetarea activității și revenirea acestuia la parchetul de pe lângă judecătorie.

Conform art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca structură specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului, iar potrivit alin. (11 1 ) al aceluiași articol, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii , procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții . Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în perioada 1 ianuarie 2012 - 1 noiembrie 2013, inculpatul a deținut gradul profesional corespunzător Parchetului pe de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, funcționând în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Buzău.

Potrivit art. 149 1 alin. (2) C. proc. pen., competența de a soluționa propunerea de arestare preventivă aparține instanței căreia i-ar reveni competența, potrivit legii, să judece cauza în fond. Totodată, conform prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) C proc. pen., atunci când competența instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuțiile de serviciu ale făptuitorului. În prezenta cauză, faptele reținute în sarcina inculpatului M.G.

au legătură cu atribuțiile de serviciu în calitatea sa de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că împrejurarea că în prezent acesta este procuror la parchetul de pe lângă judecătorie nu determină, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, schimbarea competenței de soluționare a cauzei, aceasta aparținând, conform art. 29 pct. 1 lit. e) teza a II-a C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție . Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată întemeiate criticile formulate de către parchet, Curtea de apel București nefiind competentă, după calitatea persoanei, să soluționeze propunerea de arestare preventivă a inculpatului.

În raport cu considerentele anterioare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția I penală, a casat încheierea atacată și a trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, spre competentă soluționare, propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul M.G.