ÎCCJ, decizie (scj.ro #83736)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83736) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Competența în caz de schimbare
a calității inculpatului. Faptă având legătură cu atribuțiile de serviciu ale
inculpatului
Cuprins
pe materii:
Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Dispoziții
comune
Indice
alfabetic:
Drept procesual penal
-
competența în caz de schimbare a calității inculpatului
-
faptă având legătură cu atribuțiile de serviciu ale inculpatului
C. proc. pen.,
art. 29 pct. 1 lit. e), art. 40
alin. (1) lit. a), art. 149
1
alin. (2)
Competența
de soluționare a propunerii de arestare preventivă, conform art. 149
1
alin. (2) C. proc. pen., îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
temeiul art. 29 pct. 1 lit. e) și art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în
cazul în care inculpatul avea la data săvârșirii faptei calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar fapta are
legătură cu urmărirea penale efectuată de către inculpat în dosare ale acestei
structuri specializate, chiar dacă, după săvârșirea faptei, inculpatul nu mai
are calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, ci calitatea de procuror la parchetul de
pe lângă judecătorie.
I.C.C.J., Secția penală,
încheierea penală nr. 3625 din 19 noiembrie 2013
Prin
încheierea camerei de consiliu din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția I penală, s-a respins propunerea de arestare preventivă a
inculpatului M.G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.
În
temeiul art. 145
1
C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării
de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile față de inculpat, de la data de 14
noiembrie 2013
la 13 decembrie
2013.
Pe
durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul M.G. a fost obligat să
respecte următoarele obligații:
a) să
se prezinte la organul de urmărire penală sau instanța de judecată ori de câte
ori este chemat;
b) să
se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, secția de poliție
în circumscripția căreia locuiește, conform programului de supraveghere
întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să
nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să
nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a
atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc.
pen. referitoare la înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura
arestării preventive, în situația în care nu va respecta măsurile și
obligațiile impuse de instanță.
S-a
dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.G., dacă nu este reținut
ori arestat în altă cauză.
Împotriva
acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția Națională Anticorupție
invocând necompetența materială
a Curții de Apel București în soluționarea propunerii parchetului, competență
ce ar fi aparținut Înaltei Curți de Casație și Justiție
.
Analizând
încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație
și Justiție reține următoarele:
Față de
inculpatul de inculpatul M.G., procuror în cadrul parchetului de pe lângă
judecătorie, s-a pus în mișcare acțiunea penală sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prevăzute în art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 raportat
la art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., în fapt reținându-se că, în perioada 2012 - 2013
,
acesta, în calitate de procuror în cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Buzău, învestit cu soluționarea a două dosare, nu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu referitoare la activitatea de urmărire penală în
cele
două dosare și a cauzat o vătămare a
intereselor legale ale mai multor persoane, asigurându-și implicit un avantaj
patrimonial în cuantum total de 406.753 lei, 6.530 euro, 121 USD și 30 lire
sterline, reprezentând sume de bani și contravaloarea unor bijuterii. Astfel,
inculpatul nu a luat măsurile legale privind dispunerea măsurilor asigurătorii
constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului asupra unor sume
de bani și bijuterii ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile
persoanelor cercetate și nu a consemnat pe numele acestora sumele ridicate la
percheziții, sume pe care Ie-a folosit creându-și un avantaj patrimonial, după
cum urmează: în cea ce privește pe numitul S.R., suma de 336.236 lei
,
2.380 euro,
121
USD și 30 lire sterline; pe numitul D.F., suma de 2.900
lei;
pe societatea R., suma de 14.283 lei;
pe numitul M.S. suma de 900 lei
;
pe
numitul C.S., suma de 7.616 lei; pe numitul M.Ș., suma de
2.165
lei; pe numitul U.G., bijuterii în
valoare de 36.000
lei;
pe numitul
G.G., suma de 4.150 euro și 2.080 lei; pe numitul M.G., suma de 723 lei și pe
numitul O.C., suma de 3.850 lei
.
Din
analiza actelor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin
Ordinul nr. 1716 din 31 octombrie 2011 al Ministerului Public, Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
,
inculpatul a fost numit în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, începând cu
data de 1 ianuarie
2012
și că a
funcționat în cadrul acestei direcții până la data de 1 noiembrie
2013,
când, prin Ordinul nr. 2187 din 1
noiembrie 2013 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție, s-a dispus încetarea activității și revenirea acestuia la
parchetul de pe lângă judecătorie.
Conform
art. 75 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca structură
specializată în combaterea criminalității organizate și terorismului, iar
potrivit alin. (11
1
) al aceluiași articol, de la data revenirii la
parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze
potrivit legii
,
procurorii care au
activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și
salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca
urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în
cadrul acestei direcții
.
Ca
atare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în perioada 1 ianuarie
2012 - 1 noiembrie 2013, inculpatul a deținut gradul profesional corespunzător
Parchetului pe de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, funcționând în
cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Buzău.
Potrivit
art. 149
1
alin. (2) C. proc. pen., competența de a soluționa
propunerea de arestare preventivă aparține instanței căreia i-ar reveni
competența, potrivit legii, să judece cauza în fond. Totodată, conform
prevederilor art. 40 alin. (1) lit. a) C proc. pen., atunci când competența
instanței este determinată de calitatea inculpatului, instanța rămâne
competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu
mai are acea calitate, în cazurile când fapta are legătură cu atribuțiile de
serviciu ale făptuitorului.
În
prezenta cauză, faptele reținute în sarcina inculpatului M.G. au legătură cu
atribuțiile de serviciu în calitatea sa de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, astfel că împrejurarea
că în prezent acesta este procuror la parchetul de pe lângă judecătorie nu
determină, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, schimbarea
competenței de soluționare a cauzei, aceasta aparținând, conform art. 29 pct. 1
lit. e) teza a II-a C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție
.
Ca
atare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată întemeiate criticile
formulate de către parchet, Curtea de apel București nefiind competentă, după
calitatea persoanei, să soluționeze propunerea de arestare preventivă a
inculpatului.
În raport cu considerentele anterioare, în temeiul
dispozițiilor art. 385
15
pct. 2
lit. c) C. proc. pen., Înalta
Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva
încheierii din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, Secția I penală, a
casat încheierea atacată și a trimis Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Secția penală, spre competentă soluționare, propunerea de luare a măsurii
arestării preventive față de inculpatul M.G.