ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 martie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna x a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, să constate legalitatea utilizării sumei de 330.000 RON primită de la pârâtă potrivit H.G. nr. 255/2012 în vederea echilibrării bugetului local al comunei x, jud. Prahova.

Prin Sentința civilă nr. 2857 din 04 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins primul capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamanta Comuna x, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, pentru autoritate de lucru judecat și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea notei de constatare x/3.07.2012 emisă de Camera de Conturi a județului Prahova.

Împotriva Sentinței civile nr. 2857/04.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul reclamanta Comuna x, solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii recurate.

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei, intimații-pârâți au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 martie 2019, recurenta-reclamantă Comuna x a învederat că renunță la judecarea recursului declarat în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Cererea de renunțare la judecata recursului a fost comunicată intimaților-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești la data de 18 martie 2019, cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală cu privire la manifestarea de voință a recurentului-reclamant. Intimații-pârâți nu au comunicat un punct de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului.

Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2857 din 04 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamanta Comuna x împotriva Sentinței civile nr. 2857 din 04 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

Procesat de GGC - GV