ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 770/2019

Asupra recursului de față;

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanții consumatori A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând "înghețarea" cursului CHF/LEU la nivelul celui existent la momentul semnării contractului încheiat între părți nr. x din 12 august 2008 și definirea elementelor componente ale procentului de dobândă cu precizarea valorii marjei fixe a băncii și a modalității de calcul și de modificare a acesteia exclusiv în funcție de indicele de referință LIBOR. S-a solicitat de asemenea anularea tuturor comisioanelor Băncii, respectiv comisionul de acordare, comisionul de administrare, comisionul de rambursare anticipată, comisionul de conversie, anularea clauzei care instituie dobânda penalizatoare și a celei care obligă consumatorul să încheie un contract de asigurare a bunului ipotecat, anularea clauzei care permite Băncii debitarea altor conturi ale împrumutatului în cazul neplății la scadență a ratelor, anularea clauzelor care permit Băncii să declare scadența anticipată, anularea clauzei care permite Băncii să cesioneze drepturile din contract.

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 1283 din 1 martie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea astfel formulată, în sensul că s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4.2 și la art. 4.3, în ceea ce privește sintagma "cu una din societățile agreate în prealabil de BANCĂ" și art. 5.1, art. 5.3 în ceea ce privește variația marjei conform deciziei băncii, art. 7.1 lit. k), m), o) din contractul de credit nr. x din 12 august 2008; au fost respinse celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții B. și A., criticile acestora vizând greșita soluționare a cererii cât privește capetele de cerere referitoare la dobândă - apreciind apelanții-reclamanți că, în mod greșit, prima instanță a refuzat precizarea dobânzii ca fiind la nivelul indicelui LIBOR, la dobânda penalizatoare - apreciind apelanții că, în mod greșit, prima instanță nu a redus cuantumul fixat contractual și, de asemenea, soluția referitoare la clauza de risc valutar - apreciind apelanții-reclamanți că, în mod greșit, prima instanță a reținut comportamentul corect contractual al Băncii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel și pârâta C. S.A., criticând soluția de anulare a clauzei ce-i permite modificarea marjei. A arătat apelanta-pârâtă că, în pofida celor reținute de prima instanță, criteriile de modificare nu sunt neverificabile; marja trebuie să poată fi modificată cât timp s-ar modifica costurile de finanțare ale Băncii înseși. După încheierea actului adițional, marja a devenit fixă.

D.Hotărârea instanței de apel.

Prin Decizia civilă nr. 2281/A din data de 18 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelurile declarate de apelanții-reclamanți B. și A. și de către apelanta-pârâtă C. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1283 din 1 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca nefondate; a fost respinsă cererea apelantei-pârâte C. S.A. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

E.Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În mod greșit instanța de apel a reținut caracterul abuziv al clauzei ce stabilește modificarea marjei, și implicit a dobânzii, conform deciziei băncii.

Astfel, potrivit Anexei nr. 1 lit. a) din Legea nr. 193/2000, prevederile acestei legi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru serviciile financiare, fără o modificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanța trebuia să analizeze dacă aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.

Banca nu a modificat discreționar marja, ci forțată de mediul economic-financiar, iar orice modificare unilaterală a acesteia era permisă de legiuitor în condițiile arătate.

Decizia instanței de apel nu conține motivele de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului băncii.

Dispozițiile art. 40 din O.U.G. nr. 50/2010 prevăd interzicerea introducerii în contractele de credit a clauzelor prin care se impune consumatorului încheierea unui contract de asigurare a bunurilor aduse în garanție cu o societate agreată de către bancă nu sunt aplicabile contractului dedus judecății, acesta fiind încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Deși s-au limitat opțiunile reclamanților în ce privește alegerea societății de asigurare, nu se poate concluziona că această clauză ar fi putut produce un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorilor.

Clauzele contractuale reclamate nu au un caracter abuziv, neputându-se reține caracterul nenegociat al acestora.

Pentru a putea fi calificată în concret de către judecătorul național, pentru fiecare caz în parte, ca fiind abuzivă, o clauză trebuie să nu fi fost negociată și să creeze, contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului.

Banca a creat toate condițiile pentru negocierea clauzelor contractului de credit.

Părțile au cunoscut obligațiile lor de la data încheierii contractului de credit, chiar dacă obligația împrumutatului este una cu executare succesivă.

Banca a acționat cu bună credință, iar în aprecierea caracterului abuziv al clauzei trebuie determinată atitudinea subiectivă a profesionistului, respectiv dacă inserarea clauzei are la bază intenția acestuia de a-și crea un avantaj ca urmare a unei poziții speciale în care s-ar fi aflat la momentul încheierii contractului.

În cauză nu există un dezechilibru semnificativ pretins cauzat de clauzele contractuale reclamate.

Pentru a putea fi reclamat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților ar trebui să fie incidentă lipsa unei contraprestații pentru dreptul corelativ al unei părți contractante.

Anterior modificărilor statuate prin O.U.G. nr. 50/2010, banca nu a majorat unilateral dobânda, iar ulterior, banca a aliniat contractul de împrumut la noua legislație, iar marja a devenit fixă.

Clauza de la art. 5.1 din contract permite modificarea marjei nu doar în detrimentul reclamanților, ci și în folosul acestora.

Recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

F.Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Clauza referitoare la modificarea marjei și implicit a dobânzii este o clauză care permite modificarea dobânzii în mod discreționar de către bancă, iar aceasta înseamnă că respectiva clauză are caracter abuziv.

Potrivit dispozițiilor art. 5.1 din contract "dobânda este stabilită în funcție de indicele de referință la care se adaugă marja variabilă a băncii ...".

Așa fiind, marja variabilă este în totalitate la dispoziția băncii.

Contractul nu prevede într-o manieră clară și inteligibilă criteriile în raport de care variază marja băncii, ca element component al dobânzii.

Posibilitatea modificării cuantumului marjei băncii, ca parte componentă a dobânzii curente variabile "conform deciziei băncii" reprezintă o clauză contractuală abuzivă. Aceasta deoarece reclamanții consumatori nu au avut posibilitatea de a cunoaște condițiile în care cuantumul dobânzii va fi modificat, în lipsa unor criterii obiective, publice și verificabile.

Această clauză conferă dreptul doar băncii de a modifica marja și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, ceea ce contravine exigențelor bunei-credințe.

Respectiva clauză contractuală vine în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 193/2000 deoarece contractele de credit cu dobânda variabilă trebuie să conțină clauze care să confere dobânzii caracter determinabil, ceea ce înseamnă că trebuie să se determine în mod obiectiv întinderea acesteia.

Modalitatea în care banca și-a rezervat dreptul de a modifica rata dobânzii prin prevederea unei marje variabilă înseamnă că, orice eveniment poate fi calificat ca schimbare semnificativă care poate determina majorarea dobânzii.

Prin neindicarea unui criteriu obiectiv care să dea băncii dreptul de a modifica marja și, respectiv dobânda este lăsată la libera apreciere a băncii majorarea dobânzii, iar această clauză încalcă prevederile legale în materia protecției consumatorului, fiind de natură să-l prejudicieze pe acesta.

Legea nr. 193/2000 prevede că în contractele de credit trebuie incluse "clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate".

Așa fiind, în mod corect instanța de apel a reținut caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 5.1 și art. 5.3 din contract, deoarece acestea nu au fost negociate, a fost creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor și contrar bunei-credințe.

În mod corect s-a reținut caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4.2 și 4.3 din contractul încheiat între părți.

Aceasta deoarece potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, în forma în vigoare la data încheierii contractului de credit dintre părți, împrumutătorul nu are dreptul să impună împrumutatului un anumit asigurător, în cazul contractelor de asigurare încheiate odată cu ipotecarea construcției, pentru acoperirea tuturor riscurilor aferente acesteia pe durata de valabilitate a contractului de credit.

Aceste prevederi legale sunt aplicabile contractului încheiat între părți, astfel că toate criticile recurentei privind dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010 care nu sunt aplicabile respectivului contract nu pot fi reținute.

Curtea de Apel a analizat motivele de apel invocate de bancă referitoare la art. 7.1 din convenția părților, astfel că nici această critică nu poate fi reținută.

De altfel, recurenta nu arată care anume sunt motivele pe care nu le-a analizat instanța de apel și respectiv, care sunt motivele de nelegalitate pentru care s-ar impune casarea deciziei atacate.

Curtea de Apel a analizat în concret apelul declarat de către bancă și a arătat care sunt temeiurile de fapt și de drept pentru care acesta a fost respins, utilizând jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva nr. 93/2013, care se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare.

Prin modul de formulare al clauzelor constate ca fiind abuzive, se exclude posibilitatea verificării condițiilor pe care le cuprind, acestea creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor și contrar bunei-credințe.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 486 pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta D. S.A. București (fostă C. S.A. București) împotriva Deciziei civile nr. 2281/A din 18 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 aprilie 2019.

Procesat de GGC - MM