ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2167/2018

HOTĂRÂRE
24.05.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2167/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.05.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Biroul Regional Pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița România-Bulgaria și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul de Cooperare Transfrontaliera România-Bulgaria 2007-2013 anularea în totalitate a actului administrativ nr. x/26.02.2013 emis de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița Romania-Bulgaria (BRCT Călărași), în urma verificării efectuate de controlul de prim nivel nr. 2, cu consecința recuperării cheltuielilor considerate neeligibile în suma de 18.808,71 Euro și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, art. 5 alin. (3) din Ordinul comun al M.D.R.L. și M.F.P. nr. 917/3362/2009, art. 34 din Legea nr. 284/2010, art. 47 alin. (9) din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2011-2014.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5035 din 13.09.2017, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reținând în esență incidența prevederilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, față de sursa de finanțare și faptul că actul administrativ atacat este emis de o autoritatea publică centrală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 31.10.2017, sub același nr. de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 65 din 11.01.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.

A declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a prezentei cauze.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal dosarul cauzei în vederea pronunțării regulatorului de competență.

A curtea de apel, în esență, că, în cauza de față, actul administrativ tipic litigios nu este emis de o autoritate publică centrală, ci de una regională, cu regim juridic asemănător autorităților publice locale, în sensul art. 10 alin. (1) legea nr. 554/2004.

Obiectul acțiunii în contencios promovată de reclamant este pretenția acestuia de anulare a actului administrativ nr. x/26.02.2013 emis de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița Romania-Bulgaria (BRCT Călărași), act împotriva căruia reclamantul a formulat și plângerea prealabilă, soluționată de același pârât prin Rezoluția nr. 4313/08.04.2013, în sensul respingerii acesteia.

Reținând așadar că actul administrativ contestat în cauză de reclamant este emis de o autoritate publică regională, aspect de altfel necontestat nici de reclamant, dar nici de pârâți, Curtea de apel a făcut aplicarea regulilor de competență stabilite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Competența materială a instanței judecătorești, indiferent de natura litigiului guvernat de prevederile C. proc. civ. ca lege procesuală comună, se stabilește prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte pentru determinarea instanței competentă material este avută în vedere pretenția concretă dedusă judecății de reclamant prin cererea sa introductivă. Această concluzie rezultă atât din ansamblul reglementării comune cuprinsă în Titltul III Capitolul I al C. proc. civ., dar și din cuprinsul art. 10 alin. (1) și alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Biroul Regional Pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița România-Bulgaria și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul de Cooperare Transfrontaliera România-Bulgaria 2007-2013 anularea în totalitate a actului administrativ nr. x/26.02.2013 emis de pârâtul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița Romania-Bulgaria (BRCT Călărași), în urma verificării efectuate de controlul de prim nivel nr. 2, cu consecința recuperării cheltuielilor considerate neeligibile în suma de 18.808,71 Euro și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Așadar, ceea ce interesează instanța chemată să pronunțe regulatorul de competență, este scopul procesual urmărit de reclamant, respectiv finalitatea juridică a demersului său judiciar, corelativ cu stabilirea actului administrativ vătămător și, implicit, a emitentului acestuia.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că actul administrativ a cărui anulare se solicită nr. x/26.02.2013, producător de efecte juridice, invocate de reclamant ca fiind vătămătoare, este emis de Biroul Regional Pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița România-Bulgaria, organizație cu personalitate juridică, constituită la nivel regional. această autoritate a soluționat și plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ de control a cărui anulare se solicită.

Prin urmare, în raport de competențele acesteia, se înfățișează ca o autoritate publică asimilată autorităților locale, astfel încât, nu sunt incidente dispozițiilor art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, cu modificările completările ulterioare, care se referă exclusiv la actele emise de autoritățile publice centrale.

Împrejurarea atragerii în proces, în calitate de pârât, a unei autorități publice centrale (care de altfel a și invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, tocmai pe considerentul că nu este emitentul actului administrativ contestat, pretins vătămător) nu influențează regulile de stabilire a competenței materiale.

În această situație, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, trebuie aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările, potrivit cărora, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (…) se soluționează în fond de către tribunalele administrativ - fiscale".

Pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Institutul National de Hidrologie și Gospodărire a Apelor în contradictoriu cu pârâții Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontaliera Călărași pentru Granița Romania - Bulgaria și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management pentru Programul de Cooperare Transfrontaliera Romania - Bulgaria 2007-2013, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-12-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6667/2020
fiscal, va casa în parte sentința recurată și în rejudecare, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și va respinge acțiunea față de acest pârât în conse
ÎCCJ 2014-12-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4841/2014
Decizia nr. 4841/2014 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul căii de atac Obiectul recursului, declarat în termen legal de reclamantul Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontali
ÎCCJ 2014-12-09
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4716/2014
Decizia nr. 4716/2014 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, s ecția a II-a civ
ÎCCJ 2014-09-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3495/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 196 din 24 ianuarie 2014, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepț
ÎCCJ 2014-09-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3495/2014
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 196 din 24 ianuarie 2014, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepț
Sursă