ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2843/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017 reclamantul A., in contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala Pentru Administrare Si Reglementare In Comunicații, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 723 din 01.08.2017 emisă de Autoritatea Naționala pentru Administrarea și Reglementarea in Comunicații, de încetare a contractului individual de munca nr. x/30.05.2005 al domnului A., prin care solicita să se dispună:

2.1. Prin sentința civilă nr. 9018/07.12.2017, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și funcționale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., in contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala Pentru Administrare Si Reglementare In, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1966/25.04.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale .

Constatând ivit conflictul negativ de competență, s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că Decizia președintelui ANCOM nr. 459/08.06.2017 privind reorganizarea activității în cadrul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, modificată și completată prin Decizia președintelui ANCOM nr. 462/08.06.2017 a fost emisă în condițiile art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 fiind supusă regulilor din legislația muncii, aceasta nu este un act administrativ nefiind emis în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării legii.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că reclamantul A., in contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala Pentru Administrare Si Reglementare In Comunicații, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 723 din 01.08.2017 emisă de Autoritatea Naționala pentru Administrarea și Reglementarea in Comunicații, de încetare a contractului individual de munca nr. 32/30.05.2005 al domnului A., prin care solicita să se dispună:

La termenul din data de 07.12.2017, în cadrul dosarului nr. x, Tribunalul București a dispus disjungerea capătului II din cererea de chemare în judecată, cu formarea unui nou dosar separat (nr. x/2017), având ca obiect constatarea nelegalității art. 26 și art. 27 din Decizia președintelui ANCOM nr. 459/2017 privind reorganizarea activității din cadrul ANCOM.

Prin urmare, Înalta Curte constată că obiectul cauzei de față este dat de constatarea nelegalității art. 26 și 27 din Decizia președintelui ANCOM nr. 459/08.06.2017 privind reorganizarea activității în cadrul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, modificată și completată prin Decizia președintelui ANCOM nr. 462/08.06.2017.

Din analiza actelor aflat la dosar, Înalta Curte constată că prevederile art. 26 și 27 din Decizia președintelui ANCOM nr. 459/08.06.2017 privind reorganizarea activității în cadrul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicați au următorul conținut:

- Se desființează Departamentul IT cu postul de șef departament și asistent manager

- Se înființează Direcția IT cu post de director direcție și asistent manager în subordinea direcției executive dezvoltare nou înființată.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 22/2009 " Se înființează Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, denumită în continuare ANCOM, ca autoritate publică autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanțată integral din venituri proprii, prin reorganizarea Autorității Naționale pentru Comunicații, care se desființează".

Înalta Curte constată că prevederile art. 13 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 22/2009 statuează că președintele ANCOM aprobă, prin decizie internă, structura organizatorică, statul de funcții și numărul de posturi prin raportare la cele ale art. 18 alin. (1)-(4) din Ordonanță.

Conform art. 18 alin. (1)-(4) din O.U.G. nr. 22/2009:

(1) Personalul ANCOM este angajat pe bază de concurs organizat- în condițiile legii, în conformitate cu structura organizatorică, încheindu-se contract individual de muncă, conform legii.

(2) Atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale personalului ANCOM se stabilesc prin fișa postului, semnată de șeful ierarhic și de titular, pe baza Regulamentului de organizare și funcționare a ANCOM.

(3) Promovarea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de muncă ale personalului din aparatul propriu al ANCOM se realizează prin decizie a președintelui, în condițiile legii.

(4) Salarizarea personalului ANCOM și celelalte drepturi de personal se stabilesc exclusiv în condițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă la nivelul ANCOM și al contractului individual de muncă, în limitele bugetului de venituri și cheltuieli, prevederile actelor normative cu caracter general care vizează stabilirea drepturilor salariale colective sau individuale din sectorul bugetar nefiind aplicabile. Contractul colectiv de muncă se încheie cel mai târziu la data expirării contractului colectiv de muncă în vigoare.

Prin urmare, Înalta Curte reține în acord cu concluziile Curții de Apel că între ANCOM și salariații săi există raporturi de dreptul muncii caracteristice oricărei relații contractuale angajator-angajați, fiind irelevantă, în acest context, calitatea ANCOM de autoritate publică. Această calitate de autoritate publică produce efecte numai în ceea ce privește raporturile acesteia de drept public cu operatorii reglementați, conform dispozițiilor legale în materia comunicațiilor electronice, serviciilor poștale și tehnologiei informațiilor.

Așadar, Decizia președintelui ANCOM nr. 459/2017 este un act eminamente de dreptul muncii constând într-o decizie internă emisă de ANCOM în calitate de angajator (iar nu în calitate de instituție publică), fiind emisă în condițiile art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 și supusă regulilor din legislația muncii.

Pe cale de consecință, având în vedere conținutul concret și caracterul său specifici, rezultă că Decizia președintelui ANCOM nr. 459/2017 privind reorganizarea ANCOM este un act de dreptul muncii, prin care angajatorul în temeiul prerogativelor conferite de legiuitor potrivit dispozițiilor art. 40 lit. a) din Codul muncii, a modificat structura internă a instituției.

Prin urmare, în raport cu natura juridică a acțiunii și cu dispozițiile legale precitate, competența materială de soluționare a cauzei revine secției de litigii de muncă și asigurări sociale a tribunalului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a asigurări sociale și conflicte de muncă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2018.