ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual și procedura efectuată în fața primei instanțe.

Cu titlu prealabil, prin Decizia nr. 1908 din 24 mai 2017, dosar nr. x, Înala Curte a respins excepțiile nulității și inadmisibilității contestației în anulare invocate de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Totodată, a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1702 din 01 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x și, pe cale de consecință, a anulat Decizia nr. 1702 din 01 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x și a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 27 septembrie 2017, cu citarea părților.

În soluționarea recursului declarat de pârâții A., B., C., D., E. și F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x, se rețin următoarele:

Prin încheierea din 04 decembrie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x, a admis în parte cererea formulată de pârâții A., D., B., C., F., E., privind îndreptarea erorilor materiale și a omisiunilor strecurate în sentința nr. 258/F-CONT din 27.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și în încheierile pronunțate în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate, și Statul Român -reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP ARGEȘ și, pe cale de conscință a îndreptat eroarea materială strecurată în sentința nr. 258/F-Cont/27.04.2011 și în încheierile de ședință de la termenele din: 05.01.2011, 19.01.2011, 02.02.2011, 09.02.2011, 30.03.2011 și 13.04.2011 referitoare la domiciliul pârâtului A. în sensul că, în loc de "domiciliat în Pitești, str. x, jud. Argeș", se va trece corect "domiciliat în Pitești, Aleea x, jud. Argeș".

Totodată, a respins cererea privind omisiunile și a celorlalte erori invocate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, așa cum reiese din argumentele prezentate că, prin cererea înregistrată la data de 14.08.2013 pârâții A., D., B., C., F. și E. au solicitat Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca, în contradictoriu cu reclamanta Agenția Națională de Integritate (ANI) și cu Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, să îndrepte erorile materiale și omisiunile din cuprinsul sentinței civile nr. 258/F-Cont/27.04.2011 și din încheierile pronunțate în dosarul nr. x

Reține instanța că, în motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., pârâții au arătat că prin sentința sus-arătată a fost admisă în parte sesizarea ANI și s-a dispus confiscarea sumelor de 454.805 euro, 1.580 dolari USD și 145.420 RON, precum și a unei cote părți de 1.979.392 RON din averea pârâtului A., constatându-se că dobândirea acestora nu a avut un caracter justificat.

Atât în cuprinsul sentinței,cât și în încheierile pronunțate în dosarul nr. x s-au strecurat erori materiale cu privire la domiciliul și Codul Numeric Personal al pârâtului A., respectiv cu privire la susținerile părților și la calculul sumelor de bani care au făcut obiectul cercetărilor, omisiuni cu privire la menționarea anumitor sume de bani dobândite și justificate în perioada supusă cercetării, precum și erori privind includerea în cota parte din averea confiscată a unor bunuri care au proveniență justificată și care trebuia excluse. Astfel:

- în cuprinsul sentinței nr. 258/2011 s-a trecut suma de 454.805 euro, în vreme ce în decizia nr. 6175/20.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a trecut suma de 485.805 euro, deci cu 31.000 euro în defavoarea pârâtului A.. De asemenea, între dispozițiile sentinței cu privire la confiscarea sumelor de bani și mențiunile procesului-verbal de percheziție din 13.06.2008 cu privire la același aspect, respectiv dispozițiile sentinței penale nr. 8/14.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală în dosarul nr. x, există diferențe, instanța Curții de Apel Pitești nearătând de unde a preluat sumele de bani reținute în hotărâre. Curtea de Apel Pitești a omis să consemneze faptul că banii pârâtei E. nu se aflau în proprietatea pârâtului A., ci doar în păstrarea acestuia, și nu a administrat probe cu privire la proveniența respectivilor bani.

- Curtea de Apel Pitești a omis să se pronunțe cu privire la susținerea pârâtului A. de a fi respinsă sesizarea ANI, întrucât, în perioada supusă cercetării averii, G. au realizat venituri suplimentare de 223.970 RON față de valoarea bunurilor dobândite. Instanța nu a prezentat niciun desfășurător de calcul din care să rezulte de unde provine suma de 1.979.392 RON confiscată pentru ca persoana cercetată să-și poată formula apărările.

- Curtea de Apel Pitești nu a luat în calcul veniturile suplimentare realizate de pârâtul A. în perioada cercetată, din banii pentru haine și hrană, al 13-lea salariu, prime trimestriale și sporuri speciale, care însumează 300.000 RON, și nici dobânzile la depozitele bancare.

- instanța a reținut în mod greșit veniturile pârâtei D., neluând în calcul salariul de la H. încasat în perioada ianuarie- iulie 2008 - în sumă de 35.145 RON. De asemenea, a calculat în mod greșit salariile respectivei pârâte, excluzându-le pe cele din perioada 01.01-01.07.2008, eroare menținută și de instanța de recurs.

- instanța a preluat eronat din sesizarea ANI veniturile lui B.. Astfel, nu a luat în calcul venitul de 3.000 RON realizat în anul 2008, în primele 6 luni, și a adăugat contravaloarea bunurilor imobile dobândite de acesta cu titlu gratuit de la părinții săi. De asemenea, a luat greșit în calcul de două ori contravaloarea casei de locuit, atât în privința lui B. cât și a părinților săi, cu atât mai mult cu cât imobilul respectiv nu trebuia să facă obiectul cercetării întrucât a fost construit înainte de anul 2000.

- instanța a calculat în mod greșit de trei ori contravaloarea apartamentului cumpărat de E. nepotului său B. și a concluzionat greșit că suma ar proveni de la G., în condițiile în care a reținut că și E. a avut venituri proprii.

- instanța a înlăturat în mod eronat de la veniturile lui B. suma de 2,2 miliarde RON vechi donată de bunicii paterni la data de 29.04.2007, aceștia având posibilitatea să justifice respectiva sumă.

- instanța a inclus în mod greșit la averea lui B. autoturismul X, în condițiile în care acesta a fost cumpărat cu bani împrumutați de la I., fără ca împrumutul să fi fost restituit.

- instanța a preluat în mod greșit date din sesizarea ANI cu privire la soții C. și F., fără nicio motivare și fără să interpreteze probele administrate în cauză. Astfel, nu a luat în considerare darurile de nuntă și botez în valoare de cel puțin 712.500 RON noi. De asemenea, în mod părtinitor și-a însușit susținerile false ale ANI, reținând că A. a înstrăinat bunuri și valori către F., deși acesta s-a căsătorit cu fiica soților A. în anul 2004, la 3 ani după ce K. a vândut fiicei sale apartamentul din Pitești, str. x.

- instanța nu a analizat legalitatea și temeinicia susținerii ANI conform căreia J. ar fi avut suma de 468.032 RON pe care ar fi împrumutat-o unei persoane fizice, deși aceștia nu au declarat că ar fi semnat chitanța de împrumut către familia L., găsită la percheziție.

- instanța a reținut eronat și fără verificări că J. au dobândit suma de 86.246 RON din vânzarea unui autoturism X în anul 2007, în realitate prețul provenind din vânzarea altui autoturism și fiind depus la bancă.

- la judecata în fond pârâtul A. nu a fost citat legal la domiciliul său din Pitești, Aleea x, ci la adresa din Pitești, str. x, locație care nu reprezenta domiciliul său. În acest fel pârâtului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. De asemenea, a fost indicat greșit CNP-ul pârâtului, respectiv x în loc de y.

În continuare instanța a reținut că, atât în încheierile de ședință din al doilea ciclu procesual al judecății dosarului nr. x, cât și în sentința nr. 258/F-Cont/27.04.2011 a fost menționat domiciliul pârâtului A. ca fiind în Pitești, str. x, județul Argeș, deși, așa cum rezultă din înscrisurile care au însoțit Actul de Constatare întocmit de ANI, prin care a fost sesizată instanța cu propunerea de confiscare a unor sume de bani din averea lui A. și de stabilire a unei cote părți de avere dobândită cu caracter nejustificat de către acesta în vederea confiscării, rezultă că încă din timpul cercetărilor efectuate de ANI A. avea în mod legal domiciliul în Pitești, Aleea x .

Prin urmare, curtea de apel a constatat că în hotărârile (încheieri și sentință) pronunțate de această instanță în al doilea ciclu procesual, după casarea primei sentințe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, a fost reținut în mod greșit domiciliul pârâtului A., urmând a se dipune îndreptarea erorii în sensul trecerii domiciliului corect în Pitești, Aleea x, județul Argeș.

Mai arată instanța că eroarea este confirmată și de fotocopiile de pe cartea de identitate a pârâtului, depuse de acesta la dosarul de față, din care rezultă că domiciliul său se afla la adresa anterior menționată atât la momentul sesizării instanței de către ANI cu propunerea de confiscare, cât și la momentul pronunțării sentinței nr. 258/F-Cont/27.04.2011.

Îndreptarea respectivei erori materiale nu poate duce la reluarea judecății în fond a cauzei nu pentru motivul că pârâtul A. a fost reprezentat la judecată prin avocat, caz în care nu mai era citat indiferent de domiciliul său, ci pentru că nelegala citare a părții este un motiv ce poate fi invocat doar în căile de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri. Or mijlocul procedural de față nu este o cale de atac în care se poate obține reformarea ori retractarea hotărârii.

Referitor la codul numeric personal, Curtea de apel a constatat că acesta nu a fost reținut în niciuna din hotărârile instanței, astfel că nu există o eroare care să poată fi îndreptată. Chiar dacă în acte ale ANI sau în alte înscrisuri codul numeric personal al pârâtului a fost trecut eronat, îndreptarea erorii nu poate fi realizată de către instanță întrucât actele nu îi aparțin acesteia.

Referitor la suma de 454.805 euro, instanța a reținut că prin sentința nr. 258/F-Cont/27.04.2011 nu s-a strecurat nicio eroare în sensul trecerii unei sume mai mari decât cea pretinsă de reclamanta ANI în cererea de confiscare. Faptul că în considerentele deciziei de recurs sau în alt act al unei instanțe ori al unui alt organ judiciar ar fi fost trecută o sumă mai mare sau mai mică, nu justifică cererea din speță, pentru că nu sunt în discuție acte procesuale ale acestei instanțe.

Referindu-se la calculul în sine al respectivei sume în raport de justificarea averii, curtea de aple a reținut că aspectul ține de judecata instanței, iar nu de consemnarea greșită a sumei ori de un alt calcul pur matematic al acesteia.

Cât privește celelalte erori sau omisiuni invocate, Curtea de aple a reținut că acestea nu sunt în realitate erori/omisiuni de formă, materiale, ale actelor procesuale, ci pretinse erori de judecată.

Astfel, nemotivarea înlăturării unor argumente, neadministrarea unor probe, interpretarea probelor într-o altă manieră decât cea solicitată de pârâți, nu sunt aspecte ce pot fi "corectate" printr-o cerere de îndreptare a erorilor materiale ori a omisiunilor, pentru că țin de maniera în care instanța a realizat judecata în sine a cauzei.

S- a mai reținut că instanța învestită cu prezenta cerere nu are posibilitatea legală de a trece la rejudecarea cauzei în fond ori de a arăta pârâților probele administrate care detaliază veniturile și cheltuielile lor și în baza căror s-au realizat discuțiile contradictorii în cauză și a fost pronunțată sentința.

În concluzie, Curtea de apel, pe calea prezentei cereri, a reținut că nu se poate obține schimbarea sentinței pentru argumente ce exced caracterului formal al unor aspecte reținute la pronunțarea ei.

În recursul promovat de pârâții A., B., C., D., E. și F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x, reluând argumentele prezentate în față Curții de apel, în esență, a susținut că hotărârea/Încheierea pronunțată este nelegală și netemenică, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte încheierii, în sensul admiterii cererii formulată de pârâții A., D., B., C., F., E., privind îndreptarea erorilor materiale și a omisiunilor strecurate în sentința nr. 258/F-CONT din 27.04.2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și în încheierile pronunțate în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate, și Statul Român -reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP ARGEȘ și, pe cale de consecință, îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința nr. 258/F-Cont/27.04.2011, astfel cum au fost precizate.

Din lecturarea cererii de recurs se desprind, printre altele, următoarele critici: sentința nr. 248 nr. 258/F-Cont/27.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești nu reține suma de 4.091.366 RON pentru care s-a pornit executarea silită împotriva reclamantului A.;

- instanța a dispus confiscarea sumelor fără a administra probe cu privire la proveniența banilor și cu privire la persoana căreia i-au aparținut aceste sume găsite la percheziția domiciliară efectuată la A.;

- în judecarea recursului, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, deși a fost încuviințată recurenților proba cu înscrisuri, la dosar nu se regăsește un borderou cu înscrisurile care au fost depuse și s-a constatat că nu toate înscrisurile depuse de recurenți au fost atașate la doar;

- considerentele deciziei de recurs nr. 6175/20.12.2011 menționează alte sume decât cele reținute în sentința nr. 258/27.04.2011, în sensul că, în loc de 454.805 euro s-a trecut suma de 485.805 euro, impunând în sarcina lui A. un supliment de 31.000 euro. De asemenea, procesul-verbal de percheziție din 13.06.2008 reține alte sume ca fiind confiscate de la A. decât cele a căror confiscare s-a dispus prin sentința nr. 258/27.04.2011.

- prin sentința penală nr. 8/14.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x s-a dispus confiscarea de la A. a sumelor de 11.350 euro și 1.750 RON - bani obținuți în urma comiterii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, dispunându-se ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit la 16.07.2008 prin Ordonanță DNA în privința sumelor de bani deținute de A. la H. - Sucursala Unirii. Sentința penală a fost recurată, astfel că în prezent nu este definitivă, iar A. beneficiază de prezumția de nevinovăție.

- instanța de recurs nu a analizat aspectele invocate în recurs referitoare la inexistența obligației reclamantului de declarare a sumelor de bani ce se aflau în păstrarea sa;

- din moment ce până în prezent nu au fost lămurite în mod definitiv aspectele din cadrul procesului penal, nu pot fi aplicate dispozițiile legii referitoare la confiscarea unor sume e bani;

- sentința de confiscare este dată cu încălcarea legii, deoarece măsura confiscării este doar în competența instanței penale. În acest fel, față de A. se ajunge să se dispună confiscarea de două ori a acelorași sume de bani.

- sumele de bani au fost justificate în cadrul dosarului penal, iar Curtea de Apel Pitești a preluat motivarea din sesizarea ANI, fără a administra probe în privința provenienței sumelor a căror confiscare a dispus-o;

- nu s-au luat în considerare toate veniturile soților A. și D.;

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor intimatei, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte arată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:.

Criticile formulate permit încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea hotărârii/Incheierii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Conform dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."

Este de amintit că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Înalta Curte subliniază că prin instituția îndreptării unei hotărâri judecătorești legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanței, atunci cînd îndreptarea vizează erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.

Totodată, se impune subliniat că temeinicia unei cereri de îndreptare stă în probatoriul administrat în cauză în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi îndreptată.

Or, Înalta Curte constată că în cadrul dosarului, în fiecare etapă procesuală, se regăsesc înscrisuri depuse de recurenți din care rezultă că aceștia fie în cadrul căii de atac a contestației în anulare, fie în soluționarea contestației la titlu privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 258/F-CONT din 27 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, formulată de aceleași părți și în contradictoriu cu aceiași intimați au invocat aceleași aspecte pe care le regăsim și în prezenta cauză. Mai mult decât atât, din cuprinsul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța de fond în mod corect a reținut doar îndreptarea erorii materiale cu privire la domiciliu, reținând că nu se poate pronunța cu privire la evaluare a averii, procedură finalizată prin Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la nivelul anului 2011.

Prin urmare, Înalta Curte reține că hotărârea curții de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței. Astfel, curtea de apel a respectat, aplicat și interpretat corect normele legale incidente în cauză și, analizând cu rigurozitate dispozițiile instituției rectificării erorii materiale, a statuat în mod corect că se impune îndreptarea erorilor materiale doar cu privire la eroarea materială strecurată în sentința nr. 258/F-Cont/27.04.2011 și în încheierile de ședință de la termenele din: 05.01.2011, 19.01.2011, 02.02.2011, 09.02.2011, 30.03.2011 și 13.04.2011 referitoare la domiciliul pârâtului A. în sensul că, în loc de "domiciliat în Pitești, str. x, jud. Argeș", se va trece corect "domiciliat în Pitești, Aleea x, jud. Argeș".

Așadar, față de celelalte critici privind netemeinicia sentinței nr. 258/F-Cont/27.04.2011, a celor reținute prin deciziile pronunțate de Înalta Curte, aceasta eroare, putea constitui doar motiv de exercitare a cailor de atac (apel, recurs,etc), ca posibilitate de a obtine o altă solutie. Principiul securitatii circuitului civil impune ca o hotărâre judecătorească definitivă să nu poată fi modificată decât în conditiile și limitele exercitării căilor extraordinare de atac.

Posibilitatea înlăturării, îndreptării erorilor materiale oricând (nelimitată în timp) se justifică prin efectele reduse ale acestei operatiuni, asupra sensului dispozitiei din hotarare (neputându-se transfera, de exemplu, admiterea actiunii, în respingerea acțiunii).

În concluzie, instanța învestită cu prezenta cerere nu are posibilitatea legală de a trece la rejudecarea cauzei în fond ori de a arăta recurenților probele administrate care detaliază veniturile și cheltuielile lor și în baza căror s-au realizat discuțiile contradictorii în cauză și a fost pronunțată sentința.

Prin instituția îndreptării unei hotărâri judecătorești, legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanței, atunci când îndreptarea vizează erori materiale, și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății. De asemenea, se impune subliniat că temeinicia unei cereri de îndreptare stă în probatoriul administrat în cauză în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi îndreptată. Conform dispozițiilor art. 281 alin. (1) vechiul C. proc. civ.."Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere." Prin urmare, în cauză, îndreptarea erorilor materiale a avut loc potrivit normelor legale.

Înalta Curte, în raport de argumentele evocate și cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții A., B., C., D., E. și F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x,ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâții A., B., C., D., E. și F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2017.