ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2019

HOTĂRÂRE

17.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1354/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 5 februarie 2018, sub numărul x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Biroul Executiv și Consiliul Național al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dispună anularea Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei de Disciplină a Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, adoptat prin decizia Biroului executiv din data de 9 iunie 2018 și modificat la data de 28 iulie 2017.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, și prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Judecătoria Sectorului 2 București, prin Sentința civilă nr. 9107 din data de 28 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 București, în esență, a reținut dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 și prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și a constatat că Regulamentul de organizare și funcționare al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 emis de o autoritate publică centrală, aspect care atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel.

La data de 30 octombrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 5194 din data de 10 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Astfel, curtea de apel, având în vedere dispozițiile art. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România și prevederile art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a reținut că actul contestat, deși este emis de o autoritate publică, totuși nu reprezintă un act administrativ, nefiind emis în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Cauza a fost înregistrată, la data de 29 ianuarie 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub același număr de dosar.

Prin cererile depuse la dosar la data de 7 mai 2019 și respectiv la data de 8 mai 2019, pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România și reclamantul A. au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția civilă.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 982 din data de 8 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că, având în vedere totodată atribuțiile Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, reglementate de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 96/2007 (printre care aceea de a emite norme cu caracter intern, cu respectarea dispozițiilor legale), rezultă că, Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este o autoritate publică asimilată, fiind o instituție care funcționează în baza legii și care asigură un control public asupra exercitării profesiei de tehnician dentar în baza unor prerogative care implică autoritate de reglementare, prerogative specifice raporturilor de drept public.

Așadar, a constatat că actul supus controlului de legalitate în cauza de față este un act administrativ emis în exercitarea competențelor legale ale pârâtului de a emite norme cu caracter intern, respectiv acte administrative normative și individuale de reglementare a profesiei, care se atacă potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind un act juridic de drept privat.

A arătat că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În această situație, având în vedere că acțiunea reclamantului este îndreptată împotriva unei autorități publice centrale, a reținut că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport de prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta revenind Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în raza teritorială a căreia își are sediul pârâtul.

Asupra prezentului conflict negativ de competență, cu a cărui soluționare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Sectorului 2 București, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și Tribunalul București, secția a IV-a civilă, și-au declinat succesiv competența de soluționare a cauzei, iar Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ultima instanță învestită cu soluționarea pricinii, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal care, anterior, se declarase necompetentă.

Toate cele trei instanțe, care și-au declinat competența, au reținut că Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este o autoritate publică, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale acestora cu privire la natura juridică a regulamentului a cărui anulare se solicită.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București și Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au reținut că regulamentul contestat este un act administrativ, iar Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal l-a calificat ca fiind un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Prin demersul judiciar cu care a învestit instanța de judecată reclamantul A. a solicitat constatarea nelegalității și netemeiniciei Regulamentului de organizare și funcționare al Comisiei de Disciplină a Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, adoptat prin decizia Biroului Executiv la data de 9 iunie 2017, modificat și completat ulterior de către Birou Executiv la data de 28 iulie 2017, precum și anularea acestui regulament, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (…) b) autoritate publică-orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; (…) m) serviciu public-activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public…", iar art. 2 alin. (1) lit. c) reține că act administrativ este "…actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 96/2007, controlul și supravegherea profesiei de tehnician dentar se realizează de Ministerul Sănătății și Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, iar art. 25 lit. c) din același act normativ prevede că Ordinul emite norme cu caracter intern cu respectarea dispozițiilor legale.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 96/2007, "Organele de conducere ale Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, la nivel național și județean, respectiv al municipiului București, sunt adunarea generală națională, județeană, respectiv a municipiului București, consiliul național, consiliul județean, respectiv al municipiului București, și birourile executive ale acestora", iar art. 36 alin. (1) din același act normativ prevede că "(1) Biroul executiv al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România asigură activitatea permanentă a acestuia, potrivit legii și regulamentelor proprii".

Totodată, art. 39 din aceeași lege stipulează că "Organele de conducere ale Ordinului Tehnicienilor Dentari din România își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale și cu regulamentele proprii.

În cauză, cele două decizii prin care a fost adoptat și modificat regulamentul a cărui anulare se solicită (aflate în copii la filele nr. x, respectiv la dosarul Judecătoriei Sectorului 2 București), astfel cum rezultă din chiar conținutul acestora, au fost emise în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 96/2007, republicată, a art. 50 și art. 51 din Statutul Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, precum și a art. 44, art. 45 și art. 48 din Regulamentul de organizare și funcționare al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei de Disciplină a Ordinul Tehnicienilor Dentari din România prevede că acesta reglementează atribuțiile și procedura de lucru ale Comisiei de Disciplină a Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Potrivit art. 4 din același regulament, atribuțiile Comisiei de Disciplină sunt cele prevăzute la art. 64 alin. (7) din Statutul Ordinului Tehnicienilor Dentari din România și la art. 62 alin. (7) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Ordinului, respectiv: primește sesizările privind existenta unor abateri disciplinare ale membrilor Ordinului; cercetează abaterile disciplinare ale membrilor ordinului, pentru care a fost sesizată; formulează, pe baza cercetărilor efectuate, propuneri/hotărâri de aplicare a unor sancțiuni disciplinare sau de clasare a sesizărilor; informează în scris președintele ordinului în legătură cu hotărârile de sancțiuni disciplinare înaintate Consiliului Județean sau Consiliului Național.

Prin urmare, actul supus controlului de legalitate în prezenta cauză are caracterul unui act administrativ deoarece își produce efectele juridice pentru care a fost adoptat fără a fi necesar consimțământul celor cărora li se adresează și este emis de către organul colegial de conducere în exercitarea competenței Ordinului Tehnicienilor Dentari din România - autoritate publică - de a emite acte administrative de reglementare a profesiei, atât normative, în scopul organizării executării legii, cât și individuale, pentru aplicarea în concret a dispozițiilor legale, susceptibile a fi atacate în contencios administrativ.

Totodată, art. 95 pct. 1 C. proc. civ. reglementează competența în primă instanță a tribunalelor, în sensul că acestea judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar art. 96 din cod stipulează că, în primă instanță, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care reglementează posibilitatea atacării, în instanța de contencios administrativ competentă, a actului administrativ cauzator de vătămare sau a refuzului întocmirii unui atare act.

De asemenea, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel în soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

În raport, de cele anterior constatate, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând caracterul administrativ al actului a cărui anulare se solicită.