ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2019

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 183/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul J., anularea integrală a Hotărârii Consiliului Național al J. din data de 03 noiembrie 2017, pentru motive de nulitate a procedurii precum și pentru motive de nelegalitate; repunerea părților în situația anterioară și reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanță cu dispozițiile legale în materie;obligarea pârâtului J. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 135 din 7 septembrie 2018 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că faptul că pârâtul are calitatea de autoritate publică dobândită prin asimilare nu conferă în mod automat caracterul de act administrativ tuturor actele întocmite în exercitarea activității sale, deci nu impune exercitarea controlului legalității pe calea contenciosului administrativ.

Esențială, în acest sens, este natura juridică a actului atacat, iar hotărârea în discuție nu reprezintă act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În acest sens s-a reținut că actul nu a fost emis de autoritatea publică în regim de putere publică, o astfel de hotărâre putând fi adoptată de orice persoană juridică de drept privat care stabilește reguli cu privire la membrii săi, în condițiile propriului statut, ori cu privire la aprobarea rapoartelor de activitate întocmite de organele de conducere specifice instituției în cauză; pretinsul caracter unilateral al actului atacat în cauză nu este independent de vreun consimțământ al reclamanților, din moment ce hotărârea atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile statutului propriu, având la bază un consimțământ anticipat al membrilor care s-au înscris de a-și desfășura activitatea profesională în condițiile ce urmează a fi stabilite de către organele de conducere specifice Ordinului Tehnicienilor Dentari din România; actul nu a fost emis pentru punerea în aplicare a legii, în sensul de norme imperative care trebuie să se impună, chiar cu forța, tuturor subiecților de drept, deci măsurile adoptate prin hotărârea atacată nu au avut un scop de interes public, ca element esențial al unui act administrativ de autoritate, fiind în realitate un act de punere în executare a statutului, ca act juridic de ordine privată.

În consecință, izvorul deciziilor luate de Consiliul Național al pârâtei nu este legea, ci acordul părților, cu respectarea prevederilor Legii nr. 96/2007, privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, și a statutului acestei instituții, care este un act de drept privat.

Față de argumentele expuse, Curtea de Apel Constanța a apreciat că actul contestat nu întrunește elementele unui act administrativ, fiind unul de natură civilă, neevaluabil în bani, sens în care competența în soluționarea cererii principale și a celor accesorii aparține instanței de drept comun în materie civilă, cu plenitudine de competență, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., respectiv Tribunalul Constanța.

Prin Sentința nr. 3148 din 17 decembrie 2018 Tribunalul Constanța, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Constanța a reținut că J. este autoritate publică asimilată, întrucât prin legea specială este calificată ca fiind de interes public, astfel încât definiția acesteia se suprapune celei de autoritate publică asimilată conform Legii nr. 554/2004.

Deși actul a cărui anulare se cere nu este emis în regim de putere publică, ci este adoptat de către organul colegial de conducere în exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de Statutul J. și Regulamentul de Organizare și Funcționare al J., tribunalul a reținut că acesta are caracterul unui act administrativ, deoarece este emis în exercitarea competenței pârâtului de a emite acte administrative, normative și de reglementare a profesiei, susceptibile a fi atacate în contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 08 ianuarie 2019 pentru soluționarea regulatorului de competență, fiind acordat termen de judecată la data de 30 ianuarie 2019.

Prin notele scrise depuse la data de 29 ianuarie 2019, pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a invocat "excepția de necompetență materială în latura sa funcțională a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție", raportat la împrejurarea că secția civilă a Tribunalului Constanța era desesizată la momentul declinării competenței materiale în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța, sens în care nu mai putea să constate ivirea conflictului de competență, această prerogativă revenind Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ. Față de această situație, dosarul trebuia trimis, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (2) C. proc. civ., secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță specializată după materie

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ reține că "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) b) autoritate publică-orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; (...) m) serviciu public-activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public (...)", iar art. 2 alin. (1) lit. c) reține că act administrativ este "(...) actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România reține că această entitate "(...) se înființează în condițiile legii ca organizație profesională, nonprofit, cu personalitate juridică de drept privat, apolitică, de interes public, cu patrimoniu și buget proprii, autonomă și independentă", iar art. 3 alin. (1) din lege prevede:

"Controlul și supravegherea exercitării profesiei de tehnician dentar se realizează de către Ministerul Sănătății și de către J., denumite în continuare autorități competente române".

Astfel, potrivit art. 25 din lege, J. are, printre atribuții, și pe acelea de a emite norme cu caracter intern, cu respectarea dispozițiilor legale [lit. c)]; de a elabora și supraveghea respectarea Codului de etică și deontologie a profesiei de tehnician dentar [lit. d) și e)]; de a acorda asistență profesională și juridică membrilor săi în situațiile de judecare a cazurilor de abateri de la normele de etică și deontologie profesională, precum și de soluționare a litigiilor [lit. g)]; de a elabora reglementările privind înregistrarea în Registrul unic al tehnicienilor dentari din România [lit. h)]; de a colabora cu Ministerul Sănătății în scopul elaborării normelor specifice și a reglementărilor privind profesia de tehnician dentar [lit. j)]; de a întocmi și actualiza Registrul unic al tehnicienilor dentari din România, administrând pagina de internet pe care este publicat [lit. k)].

Potrivit art. 31 și art. 39 din Legea nr. 96/2007 consiliul național este organ de conducere al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România care își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile legale și cu regulamentele proprii.

Prin urmare, Ordinul Tehnicienilor Dentari este o instituție ce funcționează în baza legii, integrată în structurile statului, care asigură un control public asupra exercitării profesiei în baza unor prerogative ce implică autoritate de reglementare și care exced unor raporturi de drept privat. Întrucât prin legea specială este calificată ca fiind de interes public, coroborând dispozițiile legale menționate, rezultă că J. este autoritate publică asimilată.

Actul supus controlului de legalitate în prezenta cauză este adoptat de către organul colegial de conducere în exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de Statutul și Regulamentul de Organizare și Funcționare al J. și are caracterul unui act administrativ deoarece este emis în exercitarea competenței pârâtului de a emite acte administrative de reglementare a profesiei, atât normative, în scopul organizării executării legii, cât și individuale, pentru aplicarea în concret a dispozițiilor legale, susceptibile a fi atacate în contencios administrativ.

Se observă că art. 95 pct. 1 C. proc. civ. reglementează competența în primă instanță a tribunalelor, în sensul că acestea judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar art. 96 din cod stipulează că în primă instanță, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care, așa cum s-a arătat, reglementează posibilitatea atacării, în instanța de contencios administrativ competentă, a actului administrativ cauzator de vătămare sau a refuzului întocmirii unui atare act.

De asemenea, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel în soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

Ca atare, față de dispozițiile legale menționate, se constată că aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Constanța, competența soluționării cererii, în considerarea statutului pârâtului emitent al actului atacat, dar și a naturii juridice a acestuia din urmă.