ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 120/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând, asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost constatat perimat recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații B. S.A. Cluj - Sucursala Bucur Obor București și C..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 septembrie 2019.
Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de excepția nulității invocată, prin întâmpinare, de intimata B. S.A. Cluj - Sucursala Bucur Obor București, Înalta Curte reține următoarele:
În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".
Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 C. proc. civ.
De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".
A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
Or, așa cum s-a menționat, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs, având în vedere unicitatea căilor de atac.
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față.
Aceasta întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Așa fiind, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").
Chiar dacă în dispozitivul hotărârii atacate s-a menționat "Cu recurs în 5 zile de la pronunțare", potrivit principiului legalității căilor de atac, o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitiv.
Așadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - MM