ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 10/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 17.05.2017, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând: desființarea adresei nr. x/13.04.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de A.; desființarea Adresei nr. x/01.03.2017 prin care a fost respinsă cererea A. de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi; pe fond, obligarea ANRE la admiterea cererii A. de acreditare și la includerea reclamantei în sistemul de promovare prin certificate verzi, precum și obligarea ANRE la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.

La data de 8.06.2017, pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii, prin care se solicită desființarea Adresei nr. x/13.04.2017, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de A.

Prin încheierea de ședință din data de 6.10.2017, Curtea a respins excepția inadmisibilității capătului 1 de cerere ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 3680 din 13 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta A. SRL, solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea, în tot, a sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

3.1. Nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva unei insuficiente motivări. Incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține, printr-un prim argument, că instanța de fond a preluat în cuprinsul hotărârii doar apărările formulate de pârâtă, fără a face o analiză proprie.

În acest scop, recurenta-reclamantă indică primul paragraf de la pag. 14 din sentință, prin care se dovedește că au fost preluate doar apărările pârâtei, echivalând cu o lipsă a motivării hotărârii recurate.

Un alt argument se referă la neindicarea considerentelor pentru care s-au respins susținerile reclamantei cu privire la cadrul legislativ care reglementează sistemul de promovare prin certificatele verzi, ceea ce echivalează, de asemenea, cu inexistența motivării.

Instanța de fond nu a luat în considerare susținerile ce vizau rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut la art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008, cu titlu de excepție, că nu se aplică sistemul de promovare pentru energia electrică produsă în centrale electrice, fotovoltaice situate pe terenuri care, la data de 31.12.2013, erau în circuitul agricol.

Rațiunea pentru care legiuitorul a considerat oportună reglementarea situației de excepție este esențială pentru soluționarea corectă a cauzei, însă prima instanță a analizat doar faptul că normele în vigoare nu disting cu privire la tipul de construcție și că terenul a fost scos din circuitul agricol după data de 31.12.2013.

3.2. Nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a normelor de drept material din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond nu a ținut seama de unitatea dintre litera și spiritul legii, a răspuns numai la două argumente din acțiunea introductivă și a ignorat motivul pentru care s-au stabilit anumite excepții.

Scopul avut în vedere de legiuitor, susține recurenta-reclamantă, la data modificării art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008 este cel al protejării potențialului agricol al terenurilor.

Restricționarea accesului la sistemul de promovare prin certificate verzi a producătorilor de energie electrică din centralele electrice fotovoltaice, în cazul în care acestea sunt situate pe terenuri care erau în circuitul agricol, a fost prevăzută la art. 3 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 220/2008.

Modificările legislative au operat inițial în baza O.U.G. nr. 79/2013, iar scopul acestora a fost protejarea infrastructurii de îmbunătățiri funciare.

În forma finală, introdusă prin O.U.G. nr. 57/2013, art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008, se prevede că nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice pentru "energia electrică produsă în centralele electrice fotovoltaice situate pe terenuri care, la data de 31 decembrie 2013 erau în circuitul agricol, în condițiile legii".

Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această restricție este evidențiată și de Directiva nr. 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, care a fost transpusă prin Legea nr. 220/2008, care tinde să asigure o creștere a suprafețelor de teren destinate agriculturii.

Astfel, instanța de fond trebuia să țină seama de acest aspect și să observe că sistemul fotovoltaic amplasat de reclamantă pe construcție, nu aduce atingere principiilor arătate și nu afectează terenul agricol în cauză și, prin urmare, aceasta are dreptul să beneficieze de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru CEF B..

De asemenea, în vederea respectării unității dintre litera și spiritul legii, instanța de fond nu trebuia să se limiteze la a invoca principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ci era obligat să analizeze și celelalte chestiuni care dovedeau că disp. art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008 nu sunt aplicabile în speță.

Sistemul fotovoltaic CEF B. nu este situat pe un teren agricol și nu împiedică în niciun fel exploatarea acestuia, deoarece numai construcția pe care este amplasat este în legătură directă cu exploatarea agricolă a terenului, având destinația de depozit pentru furaje.

Sistemul fotovoltaic și construcția pe care este amplasat nu reprezintă o centrală electrică, astfel cum este definită de disp. art. 2 lit. e) din Legea nr. 220/2008, deoarece construcția nu este parte integrantă din sistemul fotovoltaic și nu deservește un astfel de sistem.

Instanța de fond, mai susține recurenta-reclamantă, a făcut confuzie cu privire la calificarea dată sistemului fotovoltaic și depozitului de furaje, acestea sunt două bunuri principale care pot fi folosite separat.

Scopul construcției este în strânsă legătură cu terenul pe care a fost amplasată și nu cu sistemul fotovoltaic.

În condițiile în care depozitul de furaje nu reprezintă decât un suport pentru sistemul fotovoltaic și nu o parte integrantă din acesta, aserțiunea instanței de fond în sensul în care sistemul și construcția ar reprezenta, împreună, o centrală electrică este inadmisibilă.

La baza cererii de acreditare nu a stat o centrală electrică fotovoltaică edificată pe un teren, ci existența unui sistem fotovoltaic așezat pe o clădire cu un scop agricol (depozit de furaje).

Scopul pentru care a fost edificată clădirea pe care e așezat sistemul fotovoltaic rezultă din autorizații de construire, respectiv "construcție copertine depozitare furaje cu sistem fotovoltaic, pe acoperiș și branșament electric aferent" și este imposibil să se ajungă la concluzia că această clădire, împreună cu sistemul fotovoltaic reprezintă o singură centrală fotovoltaică căreia i-ar putea fi aplicabile dispozițiile de excepție de la art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008.

Dispoziția de excepție se referă doar la centralele situate pe teren și nu face referire la posibilitatea de a aplica prin analogie aceeași excepție la sistemele fotovoltaice situate pe clădiri cu altă destinație și care sunt independente.

Doar sistemul fotovoltaic poate fi considerat o centrală electrică în înțelesul art. 2 lit. e) din Legea nr. 220/2008 și nu construcția pe care acest sistem este așezat, care nu poate fi considerată că se încadrează în categoria de "instalații, construcții și echipamente necesare pentru producerea de energie electrică".

O centrală electrică se construiește pe o structură metalică cu un sistem de prindere de pământ (construcție) pe care sunt așezate panouri fotovoltaice, iar terenul de dedesubt nu mai poate fi utilizat în scopuri agricole.

În situația de față, terenului agricol aflat sub depozitul de furaje (ce are scop agricol), nu i se aduce nicio modificare și nicio limitare.

În fine, recurent-reclamantă arată că prima instanță nu a ținut seama că terenul pe care a fost edificată construcția era de la început în intravilan, și este prin natura lui construibil.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

În conținutul acestei critici, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a preluat în cuprinsul sentinței recurate doar apărările formulate de pârâtă, fără a face o analiză proprie și nu a indicat considerentele pentru care a respins argumentele reclamantei cu privire la cadrul legislativ care reglementează sistemul de promovare prin certificate verzi, legate de situația de excepție de la art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008.

Înalta Curte reține că motivele de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu sunt întrunite, în conținutul motivării sentinței de fond existând aprecierile judecătorului legate de susținerile reclamantei, respectiv categoria de folosință a terenului, definiția centralei electrice și interpretarea disp. art. 2 lit. e) din Legea nr. 220/2008, situația construcțiilor aferente centralei electrice, combaterea apărărilor reclamantei referitoare la sistemul fotovoltaic, dar și analizarea prevederilor art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008.

Primul paragraf din pag. 14 a sentinței de fond reprezintă concluzia primei instanțe, extrasă din analizarea cererilor părților, legislației incidente și probelor administrate în dosar și nu preluarea apărărilor formulate de pârâtă, cum în mod greșit invocă recurenta-reclamantă.

2.1. Instanța de fond nu a ținut seama de unitatea dintre litera și spiritul legii, prin ignorarea scopului avut în vedere de legiuitor la data modificării art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008 (cel al protejării potențialului agricol al terenurilor) și aplicarea excesivă a principiului de drept ubi non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Potrivit disp. art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008, nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie pentru "energia electrică produsă în centrale electrice fotovoltaice situate pe terenuri care, la data de 31 decembrie 2013, erau în circuitul agricol, în condițiile legii".

Este adevărat că scopul disp. art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008 este acela de a proteja potențialul agricol al terenurilor, însă argumentul recurentei-reclamante nu este apt să conducă, în sine, la acceptarea punctului său de vedere și la modificarea soluției primei instanțe.

Numai neîndeplinirea condițiilor prevăzute de norma vizată ar putea să producă o schimbare de viziune în abordarea cererii reclamantei, mai precis dovedirea că energia electrică este produsă de o centrală electrică fotovoltaică ce nu este situată pe un teren care, la data de 31.12.2013 era în circuitul agricol.

În sens contrar, neanalizarea expresă a scopului prevederilor art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008, de către prima instanță, nu are niciun fel de consecință cu privire la soluția pronunțată în dosar.

Prima instanță a aplicat în mod corect principiul unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să facă distincție, deoarece pretenția reclamantei a fost analizată și din perspectiva disp. art. 3 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 220/2008.

Contrar celor afirmate de recurenta-reclamantă, terenul pe care este amplasat sistemul fotovoltaic era, la data de 31.12.2013, în circuitul agricol, astfel că are capacitatea de a restrânge potențialul terenului agricol.

2.2. Instanța de fond a calificat greșit sistemul fotovoltaic și depozitul de furaje

Recurenta-reclamantă susține că cele două bunuri sunt distincte, iar sistemul fotovoltaic este separat de construcția pe care a fost amplasat.

Argumentul invocat este contrazis de modul în care pot fi instalate panourile fotovoltaice, prin suporturi metalice montate în pământ sau pe acoperișul unei clădiri.

Art. 2 lit. e) din Legea nr. 220/2008 definește centrala electrică ca fiind un ansamblu de instalații, construcții și echipamente necesare pentru producerea de energie electrică.

Întrucât norma legală nu face distincție după modul de amplasare al panourilor fotovoltaice, reiese că și în situația de față, este vorba despre o centrală electrică în sensul art. 2 lit. e) și art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008.

Prin interpretarea făcută de recurenta-reclamantă, centralei electrice, aceasta propune în realitate o modalitate de eludare a dispozițiilor legale.

Înalta Curte nu poate achiesa la susținerile recurentei-reclamante, deoarece s-ar ajunge la situația în care, pe un teren agricol să se construiască un depozit de furaje, care deși impietează asupra culturilor agricole, însă, întrucât sistemul fotovoltaic este doar montat pe acoperiș, să se considere că instalației nu i se aplică excepția prevăzută de art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008, ceea ce nu este de conceput, nefiind în litera și spiritul legii incidente în cauză.

2.3. Prima instanță nu a ținut seama că terenul pe care a fost edificată construcția era de la început teren intravilan

Susținerea este nefondată, disp. art. 3 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 220/2008 nu operează cu noțiunea de teren intravilan, ci cu cea de terenuri aflate în "circuitul agricol, în condițiile legii", anterior datei de 31.12.2013, astfel că este irelevant că terenul este situat în intravilan, dacă avea destinația de teren agricol.

Față de acestea, nefiind întrunite criticile invocate prin motivele de recurs, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. SRL împotriva Sentinței nr. 3680 din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

GGC - GV