ÎCCJ, decizie (scj.ro #84852)

Funcționar public. Spor pentru condiții

vătămătoare de muncă. Cuantum. Act administrativ emis de

autoritatea publică cu depășirea limitelor legale de apreciere

oferite de legiuitor. Nelegalitate

.

O.G. nr. 6/2007, art. 16

O.U.G. nr. 35/2009

O.U.G. nr. 31/2009

Dreptul de

apreciere recunoscut de legiuitor ordonatorului principal de credite pentru

stabilirea procentului în cazul sporului pentru condiții

vătămătoare, prevăzut de dispozițiile art. 16 din

O.G.  nr. 6/2007 într-un cuantum de până la 10% din salariul de bază,

nu poate fi exercitat în mod discreționar, reducerea acestui spor de la

10% la 1 % neputând interveni în lipsa unei justificări obiective și

a unor criterii clar determinate prin raportare la natura funcției publice

ocupate și la condițiile concrete în care funcționarul public

își desfășoară activitatea.

Decizia nr. 3619 din 22 iunie 2011

Prin

acțiunea   înregistrată la  26 iunie  2009, reclamantul Sindicatul

salariaților din C.N.P.A.S., a solicitat  anularea Ordinului   nr.

482/29   aprilie   2009   emis de Președintele   Casei Naționale de

Pensii   și Alte Drepturi   de Asigurări   Sociale  și

anularea   debitului   la venitul lunar al   reclamanților  din

perioada   15 – 30 aprilie  2009  creat  în mod abuziv prin   ordinul

contestat și restituirea   tuturor sumelor  reținute ilegal de la

data aplicării acestui   ordin și până   la data

anulării    prin sentința  ce se va pronunța  în cauză.

În

motivarea  acțiunii, reclamanții  au  susținut  că

Ordinul   contestat  a   fost emis  cu încălcarea    dispozițiilor

art. 16 alin. 1  din Ordonanța Guvernului    nr. 6/2007, prin care   li

s-a  acordat   sporul   de 10% pentru   condiții

vătămătoare.

Reclamanții

au arătat  că, deși   activitatea   lor   se

desfășoară   în aceleași  condiții

vătămătoare, s-a dispus  în mod  nejustificat reducerea

sporului   aferent  de la   10% la 1%,   afectând  valoarea   drepturilor

salariale   cuvenite pentru munca   prestată.

Curtea

de Apel  București – Secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal a respins   acțiunea   ca neîntemeiată prin sentința

civilă   nr. 2905/15 iunie   2010,  constatând  că,  Ordinul   nr.

482/29 aprilie   2009 al Președintelui  CNPAS  privind acordarea  de la

15 aprilie  2009 a unui   spor pentru condiții    vătămătoare

de muncă  în procent de 1% a fost emis cu respectarea  prevederilor

Ordonanței  Guvernului    nr. 6/2007, ale  Ordonanței Guvernului nr.

10/2008, ale Ordonanței de   urgență  a Guvernului nr. 31/2009,

ale Ordonanței de urgență a   Guvernului nr. 35/2009 și

ale  Ordinului   nr. 605/2009 emis de  Ministerul muncii, familiei   și

protecției  sociale.

Față

de  aceste   dispoziții legale, instanța   de fond a  apreciat

că stabilirea  cuantumului  sporului   pentru condiții

vătămătoare de muncă  este  atributul ordonatorului

principal   de credite, întrucât   Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 nu a

prevăzut în art. 16 alin. 1  un cuantum fix pentru    acest spor, impunând

numai  respectarea   limitei   maxime   de 10% din salariul   de bază.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat  recurs reclamanții   prin  Sindicatul

Salariaților   din  Casa  Națională de Pensii  Publice (fosta

Casa Națională   de Pensii  și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, ca urmare  a reorganizării conform  dispozițiilor   art. 4

din Legea  nr. 263/2010  privind   sistemul  unitar de pensii publice).

În

recurs, s-a solicitat   modificarea   în tot a   hotărârii   atacate, în

sensul   admiterii    acțiunii   și anulării ordinului

considerat nelegal, cu motivarea   că sporul   de 10% pentru

condiții   vătămătoare a  fost acordat prin lege, astfel

că nu a   existat  un temei pentru a   fi redus și aceasta cu atât

mai  mult   cu cât   determinările efectuate de organele    de

specialitate  au confirmat   menținerea   acelorași  valori  ale

câmpurilor electromagnetice  de radiofrecvență   avute   în vedere

la recunoașterea    dreptului.

Analizând

actele și lucrările   din dosar, în raport  și de

dispozițiile   art. 304 și  art.  304/1  Cod procedură

civilă,  Înalta Curte  va admite prezentul   recurs pentru

următoarele   considerente:

Potrivit

dispozițiilor   art.  16   din Ordonanța Guvernului  nr. 6/2007,

sporul    pentru condiții   vătămătoare, de până   la

10% din  salariul de bază, se acordă funcționarilor  publici

care își  desfășoară   activitatea    în cadrul

autorităților  și instituțiilor  publice în care

funcționează instalații care generează câmpuri

electromagnetice de radiofrecvență produse de  emițători

pentru comunicații, instalații de   microunde, instalații   de

curenți   de înaltă   frecvență  sau stații de

bruiaj.

Același

text  de lege  a   prevăzut la alin. 2 și 3  că,   stabilirea

categoriilor    de funcționari   publici,  a  cuantumului și

condițiilor    de acordare a   acestui   spor se realizează prin

actul    administrativ  al ordonatorului principal de credite, cu

încadrarea   în cheltuielile de personal din bugetul aprobat, iar stabilirea

locurilor   de muncă   pentru care se acordă   sporul   respectiv

se efectuează   pe baza   buletinelor de  determinare emise   de

către   autoritățile  abilitate în acest sens .

Pentru

aplicarea  dispozițiilor    legale  susmenționate și în

exercitarea   dreptului  de reglementare  astfel  recunoscut ,

Președintele  CNPAS  a  emis    Decizia   nr.  710/19 septembrie 2008,

prin care  reclamanților – recurenți li s-a acordat cu începere de la

data    de 1 aprilie    2008 un spor pentru   condiții

vătămătoare  de muncă în procent  de 10%,

Această

decizie a  fost abrogată în mod implicit prin Ordinul  nr. 482/29

aprilie   2009   emis   de Președintele  CNPAS, care  la art. 1 pct. 3 a  prevăzut ca, începând cu data    de 15  aprilie   2009, sporul    pentru condiții

vătămătoare   de muncă să  fie acordat

reclamanților  - recurenți în procent de 1% aplicat  la salariul

de bază.

Legalitatea

acestor   prevederi  ale   Ordinului   nr. 482/29 aprilie  2009  a  fost

greșit constatată de instanța de fond în raport de

dispozițiile   Ordonanței de urgență a  Guvernului nr.

35/2009, ale Ordonanței de urgență a  Guvernului   nr. 31/2009

și ale  Ordinului   nr. 605/29   aprilie   2009   emis   de   Ministerul

Muncii Familiei și Protecției Sociale, întrucât reglementarea

invocată de autoritatea   emitentă  nu a  abrogat art. 16 din

Ordonanța Guvernului  nr. 6/2007, dispunând    numai  cu privire   la

competența ordonatorilor de credite  de a   stabili   cuantumul

sporului   pentru   condiții    vătămătoare de muncă,

fără însă a   fi afectată  însăși existența

dreptului salarial  respectiv.

Dreptul

de apreciere recunoscut de legiuitor ordonatorului   principal    de credite

pentru   stabilirea    procentului    în cazul   sporului   pentru

condiții   vătămătoare   de muncă   nu poate    fi

exercitat   în mod   discreționar și în  consecință ,

reducerea  acestui spor de la   10% la   procentul   de 1%  nu poate

interveni  în lipsa unei   justificări obiective  și a unor  criterii

clar    determinate, în raport  de natura    funcției publice   ocupate

și de  condițiile   concrete în care   își

desfășoară  activitatea  funcționarului   public.

Astfel,

se reține că autoritatea  emitentă  nu a   constatat

existența  unei  alte    situații   de fapt decât cea   avută

în vedere la  acordarea   sporului    de 10% pentru condiții

vătămătoare   de muncă   în  baza Buletinului    de

măsurare  a  câmpului  radioelectric nr. 302/5196/28 martie   2008   emis

de  Societatea  Națională  de   Radiocomunicații  - Biroul

exploatare  - metrologie și microproducție și nu a  motivat

circumstanțele reținute   pentru    reducerea  acestui spor de la

10% la 1%.

Procedând

în acest mod, autoritatea   emitentă nu a asigurat   un raport

rezonabil   de proporționalitate  între  scopul vizat de legiuitor și

măsura    adoptată, întrucât  reducerea  nejustificată    la 1%

a  sporului   pentru condiții vătămătoare  de muncă

este de natură să afecteze  dreptul salarial recunoscut

reclamanților   - recurenți prin   dispozițiile   art. 16 din

Ordonanța    Guvernului    nr. 6/2007.

Pentru

considerentele care au fost   expuse , în baza     dispozițiilor  art.

312  alin. 1 Cod procedură civilă  și art.  20 alin.  3 din

Legea  nr. 554/2004, Înalta Curte a admis   recursul s modificând   în parte

sentința recurată, în sensul  admiterii  în parte  a  acțiunii,

anulând, pe cale de consecință, în parte a   Ordinului  nr. 482/29

aprilie    2009 emis de   Președintele CNPAS , respectiv art. 1 pct. 3,

urmând a  fi respinse ca nefondate cererile   accesorii, întrucât  prin

anularea  ordinului contestat, instanța   de judecată nu se   poate

substitui în  competențele  recunoscute     prin lege ordonatorului

principal de    credite   și nu poate    exercita   atribuția

acestuia  de a   stabili   prin act   administrativ  categoriile  de funcționari

publici,   cuantumul   și condițiile   de acordare a  sporului

pentru   condiții vătămătoare.

În

consecință, Înalta Curte va admite   recursul   declarat de

Sindicatul   Salariaților din C.N.P.A.S., pentru  recurenții –

reclamanți, constatând  că nu   a   fost motivată  în drept

și nu a  fost  dovedită prin probe concludente susținerea

invocată de intimată prin întâmpinare  cu privire    la lipsa

calității   organizației sindicale  de reprezentant al

funcționarilor publici   care   au formulat   cererea   de chemare   în

judecată