ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 282/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 282/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cererii de recurs formulate de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 3422 din 5 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Iași.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 2 septembrie 2019 și repartizat completului de filtru CF x.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-pârât a arătat că nu i-au fost respectate drepturile părintești cu privire la minorul B., respectiv stabilirea unui program de vizitare, fără ca mama minorului să "să devină un impediment".
În finalul cererii de recurs, solicită să îi fie respectate și admise cererile depuse la dosarul cauzei.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 octombrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia.
La 8 noiembrie 2019 recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prezentând aspecte ce țin de fondul litigiului.
La aceeași dată, intimata-pârâtă a depus punct de vedere la raport, solicitând constatarea nulității căii de atac și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând onorariu avocațial, în a cărui dovedire a depus înscris justificativ.
Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 30 ianuarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.
Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.
Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.
Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.
În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.
Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
Având în vedere soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 200 cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.
Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.